ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4678/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 280 din 20 octombrie 2003, Tribunalul Bihor în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. pen., raportat la art. 103 C. pen., a aplicat inculpatului minor P.R.G. , măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 alin. (2) C. pen., încredințând supravegherea părinților. În baza art. 103 alin. (2) C. pen., a pus în vedere celor cărora li s-a încredințat supravegherea în scopul îndreptării lui și obligația de a înștiința instanța de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

În baza art. 103 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului minor asupra consecințelor comportării sale și conținutul art. 103 alin. (6) C. pen. În baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. pen., raportat la art. 103 C. pen., a aplicat inculpatului minor U.I.F. măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și (3), cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., încredințând supravegherea părinților. În baza art. 103 alin. (2) C. pen., a pus în vedere celor cărora li s-a încredințat supravegherea îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui și obligația de a înștiința instanța de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

În baza art. 103 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului minor asupra consecințelor comportării sale și conținutul art. 103 alin. (6) C. pen. În baza art. 101 alin. (1) lit. b) C. pen., raportat la art. 103 C. pen., a aplicat inculpatului minor C.V.T. , măsura educativă a libertății supravegheate pe timp de un an, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) lit. a) și (3), cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen., încredințând supravegherea părinților acestuia. În baza art. 103 alin. (2) C. pen., a pus în vedere celor cărora li s-a încredințat supravegherea îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui și obligația de a înștiința de îndată, dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

În baza art. 103 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului minor asupra consecințelor comportării sale și conținutului art. 103 alin. (6) C. pen. În baza art. 998 și urm. C. civ., art. 14 C. proc. pen. și art. 346 C. proc. pen., a obligat pe inculpații C.V.T. și P.R.G. să plătească în solidar părții civile S.E.H. suma de 20.000.000 lei despăgubiri civile fiecare în solidar cu părțile responsabile civilmente C.V. și C.T., respectiv P.A. și P.R. A constatat că, partea vătămată și-a retras pretențiile civile față de inculpatul U.I.F., prejudiciul față de acesta fiind recuperat. A obligat pe inculpatul C.V.T., în solidar cu partea responsabilă civilmente C.V. la 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

A obligat inculpatul P.R.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente P.A. la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. A obligat inculpatul U.I.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente U.F. la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că partea vătămată, care la naștere a rămas în creșterea și îngrijirea bunicilor, a ieșit în fața blocului unde locuiește și s-a întâlnit cu S.A. Ulterior s-a deplasat împreună cu acesta în Piața Magnoliei. În timp ce se afla în parc, partea vătămată a fost acostată de învinuitul P.R.G., care i-a propus să meargă cu el și cu ceilalți doi inculpați pe Stadionul C.F.R., pentru a întreține relații sexuale.

Partea vătămată a refuzat categoric, după care inculpatul P.R.G. a amenințat-o că dacă nu este de acord va spune colegilor de la școală că a întreținut relații sexuale cu S.A. și cu alți doi băieți. Partea vătămată nu a avut anterior relații sexuale cu alți băieți, fiind virgină la data săvârșirii faptei. Partea vătămată a arătat că „de frică i-am însoțit pe cei trei inculpați până la stadion și când am ajuns în acel loc, inculpatul P.R.G. m-a amenințat că mă bate, dacă nu întrețin raport sexual cu el (..) de frică mi-am dat jos hainele de pe mine. Primul care a întreținut raport sexual cu mine a fost inculpatul P.R.G. Am întreținut cu acesta împotriva voinței mele raport sexual normal circa 2-3 minute (..) după care inculpatul m-a constrâns la raport sexual oral (..) circa 1-2 minute.

Împotriva voinței mele inculpatul P.R.G. a întreținut raporturi sexuale cum am arătat. Raportul sexual cu C.V.T. a durat nu mai mult de 5 minute, dar nu am consimțit de bună voie să am acest gen de relații cu inculpatul. În fața organelor de urmărire penală partea vătămată arată „după ce am fost supusă și de către C.V.T. la perversiuni sexuale, cel de al treilea tânăr U.I.F. mi-a cerut să-l masturbez și pe el în același mod”. După ce au violat-o, inculpații au condus-o pe partea vătămată în parcul Magnoliei, amenințând-o la despărțire să nu-i denunțe la poliție sau la părinți. A doua zi, partea vătămată a povestit unei prietene, martora K.E. și dirigintei ce i s-a întâmplat, fiind anunțați bunicii părții vătămate.

În după-amiaza zilei de 19 februarie 2002, partea vătămată a fost dusă de bunici la Policlinica din cartierul Rogerius, unde a fost consultată de un doctor ginecolog, care a confirmat violul și a îndrumat-o la Laboratorul Medico Legal din Oradea. Fiind examinată de medicul legist s-a stabilit că, partea vătămată prezintă o ruptură himenală de dată recentă pe cale de cicatrizare, care poate data din 18 februarie 2002. Din rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică a rezultat că, inculpații au discernământ diminuat raportat la fapta comisă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând admiterea apelului și desființarea hotărârii, în sensul condamnării inculpaților la pedepse just individualizate, în raport de gravitatea faptelor săvârșite.

Prin decizia penală nr. 40 din 2 martie 2004, Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, desființând sentința apelată în sensul că: În baza art. 101 alin. (1) lit. c), art. 104 și art. 106 C. pen., a aplicat inculpaților minori P.R.G., U.I.F. și C.V.T. măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, în loc de măsura educativă a libertății supravegheate. A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 101 alin. (1) lit. b) și art. 103 C. pen. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații P.R.G., U.I.F. și C.V.T., solicitând admiterea recursurilor, casarea deciziei și, pe fond, menținerea soluției pronunțată de instanța de fond.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia. Cu privire la pedepsele aplicate inculpaților, se constată că, în mod corect, instanța de apel a înlocuit măsura educativă a libertății supravegheate cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei. Prin motivele de recurs formulate, inculpații solicită înlocuirea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, cu măsura educativă a libertății supravegheate.

Curtea constată, însă, că, în speță, în raport de pericolul social deosebit al infracțiunii săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea inculpaților, de condițiile în care au fost crescuți și în care au trăit, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, aplicată inculpaților, este temeinică și legală, contribuind la atingerea scopurilor pedepsei, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. Astfel, inculpații au săvârșit împreună infracțiunea de viol calificat asupra unei minore (13 ani) care, așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală, era virgină la data săvârșirii faptei, iar după ce au violat-o, au supus-o și la perversiuni sexuale.

Cu privire la persoana inculpaților minori, se constată că toți trei au rezultate slabe la învățătură, lipsind frecvent de la cursuri, prezintă carențe educaționale, inculpatul U.I.F., provenind dintr-o familie dezorganizată, părinții săi fiind divorțați. Față de aceste considerente, Curtea apreciază că solicitarea inculpaților de înlocuire a măsurii internării într-un centru de reeducare cu măsura educativă a libertății supravegheate nu poate fi primită, neputând conduce la reeducarea acestora. Pe de altă parte, internarea într-un centru de reeducare asigură minorilor posibilitatea de a dobândi învățătura necesară și o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile lor. În consecință, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respinse recursurile declarate de inculpați, ca nefondate. În baza art. 192 C. proc. pen., vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V.T., P.R.G. și U.I.F., împotriva deciziei penale nr. 40 din 2 martie 2004 a Curții de Apel Oradea. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2004.