ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4103/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 348 din 2 decembrie 2002, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul A.V. la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 99 și următoarele din același cod.

În baza art. 81 C. pen., raportat la art. 110 din același cod, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, conform art. 82 și art. 100 C. pen.

S-a atras atenția inculpatului minor asupra consecințelor nerespectării art. 83 C. pen.

Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată B.N.O., reprezentat de părinții săi B.A. și B.C., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Minorii A.V., în vârstă de 15 ani, și B.N.O., de 7 ani, se cunoșteau întrucât erau vecini, sens în care, adesea, se jucau împreună, se întâlneau pe același teren atunci când se aflau cu capre la păscut.

Cu ocazia unei asemenea întâlniri din vara anului 2001, B.N.O., în joacă s-a urcat pe o cisternă cu apă, iar pentru a coborî, a cerut ajutorul inculpatului. Acesta i-a condiționat acordarea ajutorului de acceptarea întreținerii cu el, de raport sexual oral.

După ce a coborât de pe cisternă, copilul a încercat să fugă, însă a fost prins de inculpat și, constrâns fizic și moral, a fost determinat să întrețină act sexual oral. Pentru a nu relata părinților săi despre cele întâmplate, inculpatul l-a amenințat că îl va bate.

În luna mai 2002, B.N.O., aflat pe drumul de întoarcere de la școală, a trecut prin dreptul unui imobil părăsit, aici aflându-se inculpatul care, și de această dată, ademenindu-l cu cireșe, l-a obligat să accepte din nou întreținerea de raporturi sexuale orale.

Strigătele de ajutor ale copilului au fost auzite de minorul D.I., cu sprijinul acestuia B.N.O. reușind să scape.

Despre faptele sale, inculpatul i-a povestit unui coleg de școală, E.M., de la acesta aflând părinții minorului B.N.O.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și inculpatul.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a criticat sentința pentru netemeinicia pedepsei, aplicată, atât în ce privește cuantumul, cât și sub aspectul modalității de executare a acesteia.

În apelul declarat, inculpatul a motivat greșita stabilire a situației de fapt și, implicit a vinovăției sale, în opinia lui recunoașterea săvârșirii faptelor având loc numai ca urmare a modului abuziv în care s-a făcut urmărirea penală.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 122 din 5 martie 2003, a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința, a modificat pedeapsa, în sensul că a majorat-o la 5 ani închisoare și a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 81, art. 82, art. 110 și ale art. 83 C. pen.

Totodată, s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Prin aceeași decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva hotărârii instanței de apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, și în această cale de atac el a invocat ca motive greșita stabilire a situației de fapt, și implicit, greșita stabilire a vinovăției sale, și, în subsidiar, netemeincia pedepsei aplicată.

Recursul declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:

Din verificarea actelor dosarului, se reține că inculpatul, la urmărirea penală, a recunoscut săvârșirea faptelor, mai mult, părinții minorului parte vătămată au aflat despre actele la care a fost supus fiul lor, din relatarea martorului E.M. căruia A.V., i-a povestit, lăudându-se, ceea ce-i făcuse lui B.N.O.

În aceeași ordine de idei, se reține și că inculpatul din proprie inițiativă, atunci când a fost supus expertizării medico-legale psihiatrice, a recunoscut săvârșirea faptei.

În faza cercetării judecătorești, martorul E.M., asistat fiind de tatăl său E.F.E., a declarat că de față cu el „A.V. a recunoscut fapta”.

Se reține astfel că situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite prin probe certe, motivul invocat în recursul declarat de inculpat, sub aceste aspecte, nefiind fondat.

Însă, procedând la aplicarea pedepsei, se reține că instanța nu a acordat suficientă eficiență criteriului de individualizare vizând persoana inculpatului și, în același timp, scopului pedepsei așa cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

Potrivit art. 100 C. pen., față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

Alin. (2) al acestui text de lege, prevede că pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

Inculpatul, la data săvârșirii faptelor, avea vârsta de 15 ani, urma o formă organizată de școlarizare, a fost caracterizat ca fiind elev bun și, de asemenea, colectivitatea umană din localitatea de domiciliu a referit că el nu s-a comportat antisocial, familia fiindu-i constituită solid și aproape de el.

În aceste condiții, se reține că, în conformitate cu art. 101 lit. b) C. pen., cu referire la art. 103 din același cod, măsura educativă a libertății supravegheată pe timp de un an, supravegherea fiind încredințată părinților săi, va putea asigura îndreptarea inculpatului minor.

Pentru cele ce preced, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat fiind fondat, va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul minor A.V. împotriva deciziei penale nr. 122/ A din 5 martie 2003 a Curții de Apel Galați.

Casează decizia atacată, numai cu privire la pedeapsa aplicată.

În baza art. 103 C. pen., ia față de inculpatul minor A.V. măsura educativă a libertății supravegheate pe termen de un an, care curge de la punerea în executare a măsurii.

Pe durata menționată încredințează pe minor, părinților săi A.D. și A.A. cărora li se pun în vedere dispozițiile art. 103 alin. (2) C. pen.

Atrage atenția minorului asupra nerespectării dispozițiilor art. 103 alin. (6) C. pen.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2003.