ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3290/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare, înregistrată la 11 septembrie 2000, la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, contestatorul D.G. a solicitat în contradictoriu cu intimații Spitalul Județean Focșani, Direcția Sanitară a județului Vrancea, A.V., M.G., P.M. și C.V., anularea deciziei nr. 3165, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, la 8 decembrie 1999. În motivarea acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (2) C. proc. civ., s-a susținut că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că măsura suspendării activității laboratorului, considerată ca fiind legală, reprezintă de fapt o desființare a acestuia, măsură ce nu putea fi luată decât prin ordin al ministrului.

De asemenea, s-a mai arătat că instanța de recurs nu a luat în seamă prevederile art. 1010, ale Ministerului Sănătății și rezoluția inspecției de farmacie, care se rezumă doar la interzicerea comercializării produselor, celelalte activități nefiind restricționate. La 11 mai 2001, contestatorul a completat acțiunea, în condițiile art. 114 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000 și art. 132 C. proc.

civ., în sensul că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra unuia din motivele de casare, referitor la înscrierea în fals, asupra procesului-verbal nr. 276 din 21 iulie 1993. Curtea, analizând contestația în anulare formulată de contestatorul D.G., urmează să constate netemeinicia acesteia, reținând următoarele: - prin decizia nr. 3165, pronunțată la 8 decembrie 2000, de Curtea Supremă de Justiție, s-a respins recursul formulat de contestator, împotriva sentinței nr. 212 din 3 decembrie 1996, pronunțată de Tribunalul Bacău, prin care a fost respinsă acțiunea, privind anularea actelor administrative, ce vizau desființarea Laboratorului medical de prelucrare a plantelor medicinale. - primul motiv invocat de contestator, prin care s-a susținut că dezlegarea pricinii a fost rezultatul unei greșeli materiale, este nefondat.

- contestatorul, susținând acest motiv, face o interpretare contrară dispozițiilor legale, pierzând din vedere că acesta se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cu titlu de exemplu, „ca respingerea greșită a unui recurs, ca tardiv formulat, anularea greșită a recursului, ca netimbrat”, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau neaprecierea probelor.

- în legătură cu cel de-al doilea motiv invocat, omisiunea instanței de recurs, de a examina toate motivele de casare, Curtea urmează să constate că instanța de recurs a analizat toate criticile, în raport cu actele existente la dosar, reținând, în principal, că au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la funcționarea laboratorului respectiv, lipsa autorizației sanitare eliberată de Inspectoratul de Poliție Sanitară, precum și a documentației depusă în acest sens; de asemenea, laboratorul nu a fost autorizat de Ministerul Sănătății, Direcția Farmaceutică. - în acest context, în mod întemeiat instanța de recurs a reținut că se justifică măsura suspendării activității laboratorului medical.

- aspectul invocat de contestator, în legătură cu procedura înscrierii în fals, este lipsit de relevanță, în condițiile în care laboratorul nu îndeplinea sub nici o formă condițiile de funcționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de D.G., împotriva deciziei nr. 3165 din 8 decembrie 1999, a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2003.