ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3290/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația în anulare,

înregistrată la 11 septembrie 2000, la Curtea Supremă de Justiție, secția de

contencios administrativ, contestatorul D.G. a solicitat în contradictoriu cu

intimații Spitalul Județean Focșani, Direcția Sanitară a județului Vrancea, A.V.,

M.G., P.M. și C.V., anularea deciziei nr. 3165, pronunțată de Curtea Supremă de

Justiție, secția de contencios administrativ, la 8 decembrie 1999.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe

dispozițiile art. 318 alin. (2) C. proc. civ., s-a susținut că decizia atacată

este rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că măsura suspendării

activității laboratorului, considerată ca fiind legală, reprezintă de fapt o

desființare a acestuia, măsură ce nu putea fi luată decât prin ordin al

ministrului.

De asemenea, s-a mai arătat că

instanța de recurs nu a luat în seamă

prevederile art.

1010, ale Ministerului Sănătății

și rezoluția inspecției de farmacie,

care se rezumă doar la interzicerea comercializării produselor, celelalte

activități nefiind restricționate.

La 11 mai 2001, contestatorul a

completat acțiunea, în condițiile art. 114 C. proc. civ., așa cum a fost

modificat prin O.U.G. nr. 138/2000 și art. 132 C. proc. civ., în sensul că

instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra unuia din motivele de casare,

referitor la înscrierea în fals, asupra procesului-verbal nr. 276 din 21 iulie

1993.

Curtea, analizând contestația în

anulare formulată de contestatorul D.G., urmează să constate netemeinicia

acesteia, reținând următoarele:

- prin decizia nr. 3165, pronunțată

la 8 decembrie 2000, de Curtea Supremă de Justiție, s-a respins recursul

formulat de contestator, împotriva sentinței nr. 212 din 3 decembrie 1996,

pronunțată de Tribunalul Bacău, prin care a fost respinsă acțiunea, privind

anularea actelor administrative, ce vizau desființarea Laboratorului medical de

prelucrare a plantelor medicinale.

- primul motiv invocat de

contestator, prin care s-a susținut că dezlegarea pricinii a fost rezultatul

unei greșeli materiale, este nefondat.

- contestatorul, susținând acest

motiv, face o interpretare contrară dispozițiilor legale, pierzând din vedere

că acesta se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele

formale ale judecării recursului, cu titlu de exemplu, „ca respingerea greșită

a unui recurs, ca tardiv formulat, anularea greșită a recursului, ca

netimbrat”, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului

sau neaprecierea probelor.

- în legătură cu cel de-al doilea

motiv invocat, omisiunea instanței de recurs, de a examina toate motivele de

casare, Curtea urmează să constate că instanța de recurs a analizat toate

criticile, în raport cu actele existente la dosar, reținând, în principal, că

au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la funcționarea laboratorului

respectiv, lipsa autorizației sanitare eliberată de Inspectoratul de Poliție

Sanitară, precum și a documentației depusă în acest sens; de asemenea,

laboratorul nu a fost autorizat de Ministerul Sănătății, Direcția Farmaceutică.

- în acest context, în mod întemeiat

instanța de recurs a reținut că se justifică măsura suspendării activității

laboratorului medical.

- aspectul invocat de contestator,

în legătură cu procedura înscrierii în fals, este lipsit de relevanță, în

condițiile în care laboratorul nu îndeplinea sub nici o formă condițiile de

funcționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de D.G., împotriva deciziei nr. 3165 din 8 decembrie 1999, a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 octombrie 2003.