ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1786/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 19 mai 2003, reclamantul,

S.E.J., a chemat în judecată pe pârâta, A.V.A.S. (fost A.V.A.B.), pentru ca,

prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 5.789.840

lei, reprezentând contravaloarea a 56 unități de fond F.N.I. nerăscumpărate,

dobânda de referință practicată de B.N.R. de la data promovării acțiunii până

la data plății efective a sumei datorate, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Harghita Miercurea Ciuc,

prin sentința civilă nr. 1362 din 10 septembrie 2003, în baza art. 158 C. proc.

civ., declină competența în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că excepția necompetenței teritoriale, a

Tribunalului Harghita, invocată de pârâtă, este admisibilă, întrucât potrivit art.

12 C. proc. civ., în caz de competență alternativă, reclamantul are alegerea

între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Cum reclamantul a chemat în judecată

o parte A.V.A.B., cu care are un raport juridic de tip direct, în speță, sunt

aplicabile dispozițiile art. 5 C. proc. civ., competența aparținând

domiciliului pârâtului, și nu dispozițiilor art. 10 pct. 4 C. proc. civ., nefiind

incidente dispozițiile referitoare la competența alternativă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat reclamantul, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că prin hotărârea

atacată au fost încălcate dispozițiile legale prin care reclamantul are dreptul

de alegere între mai multe instanțe deopotrivă competente, susținând, în fapt,

că „atât oferta publică de vânzare a unităților de fond investiții, cât și din

obligația asumată de vânzător, ambele dovedite cu probe scrise, rezultă că

locul nașterii obligației cât și locul plății este Miercurea Ciuc, și nicidecum

București.

În consecință, în temeiul art. 158 pct.

3 C. proc. civ., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și

motivat în scris, și casarea hotărârii atacate.

Potrivit art. 10 pct. 4 C. proc.

civ., în cererile privitoare la obligații comerciale, în afară de instanța

domiciliului pârâtului mai sunt competente instanța locului unde obligația a

luat naștere sau cea a locului plății, iar potrivit art. 12 C. proc. civ.,

reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Cum, prin natura sa, cauza nu atrage

competența teritorială exclusivă, alegerea instanței revine reclamantului, și

odată alegerea făcută, pârâtul nu poate cere declinarea competenței și nici

instanța nu poate dispune din oficiu declinarea competenței.

Problemele legate de subrogarea A.V.A.B.

în drepturile C.E.C, F.N.I., S.I. SRL, cât și cele legate de calitatea părților

și de dreptul afirmat, sunt chestiuni de fond care nu sunt de natură să ducă la

o altă interpretare a prevederilor art. 12 C. proc. civ. și art. 10 pct. 4 C.

proc. civ.

În consecință, sentința de declinare

a competenței în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială, va

fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru continuarea judecății, aceluiași

tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul, S.E.J.

Casează sentința civilă nr. 1362 din

19 septembrie 2003, a Tribunalului Harghita, și trimite cauza pentru

continuarea judecății, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 19 mai 2004.