ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5978/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La

data de 11 decembrie 2003, reclamantul M.B.I. a investit Judecătoria Buzău cu

soluționarea unei acțiuni având ca obiect partajarea unui teren agricol în

suprafață de 9.500 ha situat pe raza comunei Merei, sat Lipia, județul Buzău,

rămas de pe urma defunctului F.G.

Prin sentința civilă nr. 767din 16 februarie

2004, Judecătoria Buzău a admis excepția de necompetență teritorială invocată

de reclamantul M.B.I. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei sector 5 București.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut

că obiectul acțiunii îl constituie ieșirea din indiviziune cu privire la un

teren în suprafață de 9,50 ha, drept reconstituit, potrivit Legii nr. 18/1991,

în favoarea părților în calitatea lor de moștenitori ai defunctului F.G., cu

ultimul domiciliu pe raza Judecătoriei sectorului 5 București.

Astfel, Judecătoria Buzău a considerat că în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 14 C. proc. civ., potrivit cărora

litigiile dintre moștenitori având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra

masei succesorale sunt de competența instanței ultimului domiciliu al

defunctului.

La rândul său, Judecătoria sectorului 5

București, prin sentința civilă nr. 2556 din 14 mai 2004, s-a considerat

necompetentă să judece cauza, care a fost calificată ca o acțiune având ca

obiect partajarea unui bun imobil, privit

ut singuli

și nu ca parte

componentă a averii succesorale rămase de pe urma defunctului F.G., calificare

ce atrage competența de soluționare a Judecătoriei Buzău.

Împotriva sentinței nr. 2556 din 14 mai 2004,

pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, au declarat recurs pârâtele F.V.

și F.I.C.

Prin decizia nr. 188 R din 29 iulie 2004,

Tribunalul București a respins recursul ca nefondat, cu motivarea că în cauză

este vorba de o acțiune reală de partaj, privitoare la un bun imobil individual

determinat, care atrage competența de soluționare a instanței în raza căreia se

află imobilul, respectiv Judecătoria Buzău.

Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind

investită cu soluționarea prezentului conflict negativ de competență, consideră

ca fiind competentă să soluționeze cauza dedusă judecății Judecătoria Buzău,

pentru motivele ce vor urma.

Atât prin cererea principală, cât și prin

cererea reconvențională, reclamantul și pârâtele au solicitat instanței

partajarea unui bun imobil, teren în suprafață de 9,50 ha, rămas de pe urma

defunctului F.G., fără a contesta drepturile conferite de calitatea de

moștenitori ai acestuia.

Prin urmare, obiectul acțiunii îl constituie

partajarea unui bun imobil privit

ut singuli

, și nu ca parte componentă

a masei succesorale rămase de pe urma defunctului F.G., fiind deci vorba de o

acțiune reală de partaj privitoare la un bun imobil individual determinat.

În această situație, competența de soluționare a

cauzei aparține, conform art. 13 alin. (1) C. proc. civ., instanței în

circumscripția căreia se află imobilul, respectiv Judecătoria Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a acțiunii

formulată de reclamantul M.B.I. împotriva pârâtelor F.V. și F.I., precum și a

cererii reconvenționale, în favoarea Judecătoriei Buzău.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2004.