ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3044/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 329 din 14

decembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost condamnată inculpata I.M.A.

la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 282 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., și la 3 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 31, raportat la art. 215 alin.

(1), (2), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen.

Prin încheierea din 13 iunie 2001, a

fost îndreptată eroarea materială, în sensul că s-a precizat drept temei juridic

corect al condamnării inculpatei, art. 31, raportat la art. 282 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., în loc de art. 282 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen.

Pedepsele aplicate inculpatei pentru

cele două infracțiuni concurente au fost contopite în baza art. 33 și art. 34 C.

pen. și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare, în

condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. și 5 ani pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Sub aspectul laturii civile,

inculpata a fost obligată la 794.456.360 lei, respectiv 385.090.520 lei către

S.C. A. S.A. Pitești.

În baza art. 163 C. proc. pen., a

fost instituit sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale

inculpatei, până la acoperirea prejudiciului.

De asemenea, s-a dispus anularea

filei C.E.C. false, aflată la dosarul cauzei.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpata a fost obligată la plata sumei de 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că inculpata I.A.M. are calitatea de asociată și administrator

la S.C. L.I.T. S.R.L. Delureni, cu sediul în comuna Bratca, județul Bihor. În

cursul lunii iunie 1995, a luat legătura cu numita G.T.M., care avea calitatea

de administrator la S.C. R.C.F. S.R.L. Topoloveni, în cadrul discuțiilor

purtate cu aceasta, fiind făcută propunerea de către inculpată de a-i livra

motorină și combustibil tip M.

În acest scop, între părți a

intervenit o înțelegere, în urma căreia au fost stabilite cantitățile de

produse petroliere și prețul acestora.

În baza acestei înțelegeri,

inculpata a încredințat numitei G.T.M. o filă C.E.C., semnată de ea și

ștampilată, urmând ca celelalte rubrici să le completeze aceasta, la livrarea

carburanților, avându-se în vedere perioada 11-13 iulie 1999 și cerințele A. S.A.

Pitești.

La data de 9 iulie 1999, G.T.M. a

comandat la S.C. A. S.A. Pitești carburanții solicitați de inculpată, pe care

i-a achitat cu fila C.E.C. primită de la inculpată, filă pe care a completat-o

cu suma de 1.600.000.000 lei, contravaloarea produselor, după care a completat

C.E.C. - ul conform normativelor în vigoare.

La 11 iulie 1999, S.C. A. S.A.

Pitești a livrat către S.C. R. S.R.L. Topoloveni cantitatea de 147.450 l produs

petrolier. S-a eliberat factură și documente de însoțire a mărfii, destinația

fiind stația C.F.R. Episcopia Bihor, S.C. R. Topoloveni, iar la data de 17

iunie 1999, a fost emisă factură fiscală către firma inculpatei. În aceeași zi,

folosind aceeași procedură, s-a livrat și cantitatea de 47.600 l motorină către

firma la care inculpata era asociat. De asemenea, a mai fost livrată și

cantitatea de 17.500 l produs petrolier, fiind folosit același procedeu, beneficiară

fiind societatea comercială a cărei asociat era inculpata.

La primirea produselor petroliere de

către firma acesteia, au fost întocmite corect notele de intrare recepție,

consemnându-se unele diferențe.

Din probele administrate, mai

rezultă că inculpata s-a înțeles cu numita G.T. ca termenul scadent al C.E.C. -

ului să fie data de 27 iulie 1999, dată care urma să fie menționată pe fila C.E.C.

Inculpata a cerut acest lucru, deoarece a estimat că, până la data respectivă,

va plăti marfa cu ordin de plată și C.E.C. - ul nu va mai fi necesar.

În final, fila C.E.C. a fost

introdusă în bancă pentru încasarea plăților, dar, cu acest prilej, s-a

constatat că nu există disponibilul necesar pentru acoperirea sumei înscrise în

fila C.E.C.

Reținând situația de fapt descrisă,

instanța de fond a condamnat-o pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 31, raportat la art. 282 alin. (1) și de art. 31, raportat la

art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 74 și

art. 76 C. pen., la pedepse de un an și, respectiv 3 ani închisoare, prin

contopirea acestora în baza art. 33 și art. 34 C. pen., stabilindu-se o

pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare.

Sub aspectul laturii civile, s-a

dispus obligarea inculpatei la plata prejudiciilor rămase neacoperite.

De asemenea, tot sub aspectul

laturii penale, a fost aplicată pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și c) C. pen.

Hotărârea instanței de fond a fost

apelată de inculpată, care a criticat sentința sub următoarele aspecte:

- În contextul primului motiv de

apel s-a solicitat achitarea inculpatei în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen., invocându-se că fila C.E.C. a fost emisă în alb de către inculpată,

fără a se indica suma, ca o garanție că aceasta nu va fi folosită;

- S-a mai solicitat schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea, prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1994,

Legea C.E.C. - ului și aplicarea art. 18

1

C. pen.;

- În final, s-a solicitat schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 31, raportat la art. 215

alin. (1), (2), (3), (4) și(5) C. pen., în aceea prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (4) C. pen., avându-se în vedere O.G. nr. 207/2000.

Examinând hotărârea apelată sub aspectul

motivelor invocate, precum și din oficiu, în baza art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., se constată că aceasta este nelegală numai sub aspectul încadrării

juridice dată faptei, prin aceasta răspunzându-se la motivele 1 și 3 de apel.

Prin decizia penală nr. 320 din 20

decembrie 2001, Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de inculpata I.M.A.,

a desființat în parte sentința penală și potrivit prevederilor art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunea

prevăzută de art. 31, raportat la art. 282 alin. (1), cu aplicarea art. 74 –

art. 76 și de art. 31, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5), cu

aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 31,

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 74 lit. c)

și art. 76 C. pen., texte în baza cărora inculpata a fost condamnată la 2 ani

închisoare.

S-au înlăturat prevederile art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen. și s-au menținut restul dispozițiilor.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpata a declarat recurs. În principal s-a cerut achitarea potrivit

prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen., invocând că fila C.E.C. a emis-o ca o garanție că aceasta nu va fi

folosită.

În subsidiar a cerut reducerea

pedepsei și suspendarea condiționată a acesteia.

Recursul este nefondat.

Examinând hotărârea prin prisma

motivelor de recurs invocate de recurentă, se constată că, din ansamblul probator

administrat în cauză și cum a reținut instanța de apel, inculpata a eliberat o

filă C.E.C. pentru plata produselor petroliere, iar faptul că această filă nu a

fost completată în momentul în care a fost înmânată numitei G.T.M. în acest

scop, s-a datorat numai faptului că lipseau actele concrete necesare, acestea

urmând a fi cunoscute și menționate în fila C.E.C. pe parcursul aprovizionării cu

produsul petrolier ce urma a fi livrat.

Or, rezultă fără echivoc

împrejurarea că nu exista provizia necesară, sumele respective nefiind achitate

nici pe parcursul judecării cauzei, din lipsa de disponibil, ceea ce dovedește

fără echivoc că inculpata a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, încât primul

motiv de recurs este nefondat și urmează a fi înlăturat ca neîntemeiat.

Sub aspectul individualizării

pedepsei aplicate, se constată că instanța a avut în vedere criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., valoarea mare a prejudiciului,

modalitatea de comitere a faptei, datele ce circumstanțiază persoana inculpatei,

respectiv atitudinea sinceră a acesteia, starea sa de sănătate și interesul

acesteia pentru acoperirea prejudiciului stabilind o pedeapsă necesară pentru

atingerea scopului preventiv și educativ al acesteia, în regim de detenție,

încât nici cel de-al doilea motiv de recurs care vizează individualizarea

pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia, nu este fondat.

Pe cale de consecință, Curtea având

în vedere prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata I.M.A. împotriva deciziei penale nr. 320 din 20 decembrie

2001 a Curții de Apel Pitești.

Obligă pe recurenta inculpată să

plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 iunie 2003.