ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4183/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 244 din 11

iunie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpații D.A.M. și C.C.Ș. la

câte 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin.

(2) lit. a) și alin. (3) C. pen.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

În după-amiaza zilei de 19 februarie

2003, partea vătămată V.E.C., în vârstă de 14 ani și fratele ei, în vârstă de

13 ani, au fost acostați de cei doi inculpați, care consumaseră băuturi

alcoolice. După ce inculpatul D.A.M. i-a oferit părții vătămate lichior, i-a

sucit mâna și a dus-o, cu forța, într-o grădină din apropiere, unde, prin

amenințare cu un briceag, a dezbrăcat-o și a întreținut cu ea raporturi sexuale

normale și orale. Ulterior, inculpatul C.C., i-a astupat gura părții vătămate

cu mâna, pentru a o împiedica să strige și a întreținut raporturi sexuale

normale și orale cu partea vătămată.

S-a mai reținut că fratele părții

vătămate a fost lovit cu pumnul și apoi, amenințat cu cuțitul, de către inculpatul

D.M., pentru a-l determina să plece.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 374 din 27 august 2003, a respins apelurile celor doi

inculpați.

Totodată, a prelungit starea de

arest a celor doi inculpați de la 4 septembrie 2003 la 3 octombrie 2003 și a

dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive de la 21 februarie

2003, la zi.

Prin recursurile declarate,

inculpații au solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la

art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, reducerea

pedepselor aplicate.

Recursurile inculpaților nu sunt

fondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, pe baza întregului material

probator aflat la dosar, vinovăția și faptele inculpaților, cărora le-a dat o

încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legii.

Astfel, din declarațiile martorilor

V.C. și C.F.I., coroborate cu cele ale părții vătămate și ale inculpaților,

rezultă, în mod cert, că, în seara de 19 februarie 2003, inculpații au

întreținut, prin constrângere și amenințând-o cu un briceag, relații sexuale cu

partea vătămată, în vârstă de 14 ani.

Nici cea de-a doua critică a

inculpaților-recurenți nu este întemeiată.

În raport de gradul ridicat de

pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpații au

conceput și realizat infracțiunea (amenințând-o pe partea vătămată cu un

briceag și împiedicând-o să strige), precum și de datele ce caracterizează

persoana inculpaților, rezultă că instanțele au făcut o justă individualizare a

pedepselor aplicate, aplicând, în mod corect, dispozițiile art. 72 C. pen.

Nefiind nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile

inculpaților să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații D.A.M. și C.C.Ș. împotriva

deciziei penale nr. 374 din 27 august 2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 21 februarie 2003

până la 2 octombrie 2003, pentru fiecare inculpat.

Obligă recurenții la câte 1.500.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

octombrie 2003.