ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 445/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata D.R.

împotriva deciziei penale nr.409 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel

Ploiești.

Recurenta

a fost prezentă în stare de arest, asistată de apărător ales, avocat R.G.

A

lipsit partea vătămată M.D..

Procedura

de citare îndeplinită.

Procurorul

a pus concluzii de respingere.

În

ultimul cuvânt, inculpata a declarat că este de acord cu cele susținute de

apărătorul său.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Prin

sentința penală nr.113 din 28 mai 2002, Tribunalul Buzău a condamnat pe

inculpata

D.R.

la 3 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal

pentru infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174 Cod penal cu

aplicarea art.73 lit.b Cod penal și a art.71-64 Cod penal.

A

fost menținută starea de arest a inculpatei și s-a dedus, din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 25 ianuarie 2002,

la zi.

Totodată, inculpata a fost obligată la plata sumei de

13.316.369 lei, despăgubiri civile către partea civilă M.D.

S-a

reținut, în esență, că, în seara zilei de 23 ianuarie 2002, orele 23,00,

inculpata a fost acostată pe stradă, de către partea vătămată M.D., care i-a

propus inculpatei să întrețină relații intime, dar, fiind refuzat, partea

vătămată a îmbrâncit-o pe inculpată, adresându-i injurii.

Ulterior,

pentru a scăpa de insistențele părții vătămate, inculpata a revenit în fața

casei sale, cerând ajutorul mamei și fratelui său, acesta din urmă înarmat

fiind cu o bâtă. Partea vătămată a fugit, însă a fost ajunsă din urmă de cei

trei, care au început să-i aplice multiple lovituri, ocazie în care inculpata a

scos un cuțit cu care i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona spatelui,

punându-i viața în primejdie.

Totodată,

s-a computat durata arestării preventive, de la 25 ianuarie 2002, la zi.

Prin

recursul declarat, inculpata a solicitat reducerea pedepsei aplicate, dându-se

eficiență mai mare circumstanței atenuante a provocării.

Recursul

inculpatei nu este fondat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului rezultă că, la stabilirea pedepsei s-a avut în

vedere, pe de o parte, gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei

săvârșite de inculpată, reflectat de modul și împrejurările în care a conceput

și realizat tentativa de omor, de datele ce caracterizează persoana inculpatei,

iar pe de altă parte și starea de provocare, căreia i s-a dat eficiența

corespunzătoare, reducându-se pedeapsa, sub minimul special prevăzut de lege.

Nefiind

nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu,

urmează ca recursul inculpatei să fie respins, cu obligarea acesteia la

cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

recursul declarat de inculpata

D.R.

împotriva

deciziei nr.409 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii

și arestării preventive de la 25 ianuarie 2002, la zi.

Obligă

pe recurentă să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată

în ședință publică, azi 30 ianuarie 2003.