ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4021/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 14

martie 2003 a Tribunalului Prahova, inculpatul B.M. a fost condamnat la 2 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 14

din Decretul nr. 466/1979, raportat la art. 312 alin. (1) cu art. 37 lit. a),

art. 74 și art. 76 lit. c) și art. 80 alin. (2) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice a faptei în ce privește dispozițiile privind recidiva,

respectiv art. 37 lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință, în baza art.

83 alin. (1) C. pen., i s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a

executării pedepsei de un an închisoare ce-i fusese aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 1542 din 13 iunie 2002 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă

prin neapelare, pentru comiterea în concurs a infracțiunilor prevăzute și

pedepsite de art. 36 alin. (1) și art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966

și se dispune ca în final inculpatul să execute pedeapsa alături de pedeapsa

arătată mai sus, respectiv să execute 3 ani închisoare, cu art. 71 și art. 64

C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și

e) C. pen.

Inculpatul a fost obligat la

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 2 octombrie 2002, organele de poliție din cadrul

I.P.J. Prahova au efectuat o percheziție la domiciliul inculpatului B.M. și s-a

găsit în sufragerie, după șifonier, un bidon din plastic de 0,5 litri, în care

se afla o substanță lichidă de culoare alb – argintie.

Recipientul în care se afla

substanța arătată a fost ridicat de organele de poliție și supus unei expertize

chimice, în cadrul Institutului de Criminalistică din I.G.P. București.

Se arată că, raportul de constatare

tehnico – științifică nr. 148266 din 9 octombrie 2002, a concluzionat că

recipientul ridicat de la domiciliul inculpatului conținea 1542 gr. mercur

metalic.

Mercurul este o substanță cuprinsă

în lista - anexă la Ordinul Ministrului Sănătății nr. 43/1980, dat în aplicare

prin Decretul nr. 466/1979, privind regimul produselor și substanțelor toxice.

Instanța de fond reține că

inculpatul a declarat că în anul 1996, aflându-se în incinta Combinatului

Chimic din Rm. Vâlcea unde se deplasase pentru a cumpăra hipoclorit, a observat

pe jos o baltă de lichid de culoare alb – argintie și dându-și seama că este

mercur, l-a colectat și l-a depozitat în bidonul de 0,5 litri care a fost

descoperit la domiciliul său de organele de poliție, în condițiile arătate.

Inculpatul a declarat apel împotriva

sentinței, solicitând reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a

executării ei.

Curtea, examinând hotărârea apelată,

în raport cu probele dosarului și cu motivele invocate, precum și din oficiu,

sub toate aspectele, ținând seama și de art. 371 și art. 372 C. proc. pen.,

constată apelul nefondat, și îl respinge prin decizia penală nr. 216 din 25

aprilie 2003.

S-a reținut că, instanța de fond a

reținut corect situația de fapt, cum rezultă din procesul – verbal încheiat de

organele de poliție la 2 octombrie 2002, procesul – verbal de cântărire a

mercurului găsit la domiciliul inculpatului, raportul de constatare tehnico –

științifică nr. 148266/0 octombrie 2002, declarația martorului N.V. și

declarațiile inculpatului, că încadrările juridice date faptei sunt corecte,

iar pedeapsa de 2 ani închisoare a fost bine individualizată în raport de

prevederile art. 72 C. pen.

S-a reținut și situația că

inculpatul este recidivist și potrivit art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul

suspendării condiționate a pedepsei aplicate printr-o sentință anterioară,

situație arătată mai sus.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul, reiterând critica cu privire la individualizarea pedepsei.

Examinând cauza în raport de motivul

invocat, examinând prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., cât și din oficiu potrivit dispozițiilor alin. (3) al aceluiași

articol, constată că recursul este fondat.

Instanțele au reținut o situație de

fapt corectă și încadrarea juridică este, de asemenea, corectă.

Individualizarea pedepsei trebuie analizată în raport de elementele definitorii

ale gradului de pericol social al faptei.

În raport de circumstanțele reale

ale comiterii faptei care nu reflectă un pericol social ridicat, cât și față de

conduita inculpatului pe parcursul procesului penal și nu în ultimul rând față

de starea de recidivă atrasă de o infracțiune la regimul circulației rutiere,

au fost elemente de care instanțele au ținut seama, motiv pentru care au

apreciat că se impunea aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.,

cărora însă nu le-a dat suficientă eficiență.

Pentru acest motiv recursul se

privește a fi fondat urmând a fi admis, sentința și decizia urmând a fi casate

numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și a dispozițiilor art. 65 C.

pen.

În consecință, pedeapsa aplicată va

fi redusă, înlăturând dispozițiile art. 65 C. pen. și menținând dispozițiile

art. 83 C. pen. și a celorlalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 216 din 25 aprilie 2003 a Curții

de Apel Ploiești.

Casează hotărârea atacată, precum și

sentința penală nr. 105 din 14 martie 2003 a Tribunalului Prahova, numai cu

privire la cuantumul pedepsei aplicate și la aplicarea pedepsei interzicerii

unor drepturi prevăzute de art. 65 C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 312 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., de la 2 ani închisoare, la un an

închisoare.

Menține prevederile art. 83 C. pen.,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Înlătură dispozițiile art. 65 C.

pen., cu referire la art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 septembrie 2003.