ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1061/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 461 din 29

octombrie 2003, Tribunalul Prahova, a condamnat pe inculpatul M.Șt. la trei

pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni,

prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, trafic de stupefiante,

fapte concurente, urmând ca în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc.

pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.,

pedepse complimentare (aplicate pentru fiecare infracțiune).

I s-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., de la data rămânerii definitive a

hotărârii până la data executării pedepsei aplicate; s-a dedus din pedeapsa

rezultantă reținerea și arestarea preventivă la zi, începând cu data de 7

septembrie 2003, iar în baza art. 350 alin. (1), raportat la art. 160

b

C. proc. pen., s-a prelungit și menținut arestarea preventivă pentru o durată

de 30 de zile, de la 4 decembrie 2003 până la 2 ianuarie 2004, inclusiv.

Prin aceeași sentință au mai fost

condamnați inculpații L.A. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., cu

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru săvârșirea a două infracțiuni

prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din

același act normativ, și D.I. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.,

pentru săvârșirea a două infracțiuni, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din același act normativ, cu executarea la

locul de muncă în cadrul SC I.L.P.C. SRL Ploiești.

Conform art. 350 alin. (3) lit. b)

C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a celor doi inculpați,

dacă nu sunt arestați în altă cauză.

S-a constat că inculpații L.A. și

D.I. au fost arestați preventiv de la 5 septembrie 2003 până la punerea

efectivă în libertate.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul M.Șt. suma de 1.350.000 lei din

care 1.028.000 lei au fost consemnați la C.E.C., iar în baza art. 118 lit. e)

C. pen., s-au confiscat 4 seturi de foițe de țigară și un dispozitiv mecanic de

rulat țigări.

De la inculpatul L.A. s-au confiscat

27 țigări cannabis și cantitatea de 9,49 grame cannabis, iar de la inculpatul

M.Șt. s-a dispus confiscarea și a unui număr de 30 țigarete cannabis, în

vederea distrugerii acestora.

S-a dispus a se comunica o copie a

hotărârii și către S.R. S.S. din cadrul Tribunalului Prahova.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În cursul anului 2000, inculpatul

M.Șt. a primit de la doi cetățeni germani câteva semințe de cannabis pe care

le-a plantat în grădina casei sale.

După ce planta a crescut, inculpatul

a cules-o, a tocat-o, și a uscat, materia vegetală obținută, fiind păstrată la

domiciliul său până în vara anului 2003, când a luat hotărârea să

comercializeze cannabisul, motiv pentru care a luat legătura cu inculpatul

D.I., solicitându-i acestuia să caute cumpărător.

S-a mai reținut că

inculpatul M.Șt. a confecționat 30 țigări cu cannabis, folosind mai multe

seturi de foițe de țigară cu autoadeziv și un dispozitiv de rulat.

La data de 30 august 2003, a vândut

inculpatului D.I. cele 30 de țigări pentru suma de 900.000 lei și acesta, la

rândul său, i-a solicitat inculpatului L.A. fie să cumpere, fie să găsească

persoane interesate, convenind că prețul per bucată să fie de 100.000 lei.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Prahova, prin investigatorul acoperit cu numele M.R., a luat legătura cu

inculpatul L.A., de la care a cumpărat 20 țigări cannabis contra sumei de

2.000.000 lei la data de 3 septembrie 2003, stabilind o nouă întâlnire pentru

data de 5 septembrie 2003, pentru ca inculpatul să-i mai vândă cannabis nerulat

în țigară.

Suma obținută a fost înmânată

inculpatului D.I. care, la rândul său, i-a mai solicitat inculpatului M.Șt.

să-i mai vândă 15 țigări cu cannabis pentru suma de 450.000 lei.

La 5 septembrie 2003, în jurul

orelor 16,00, inculpatul L.A., având asupra sa o pungă de polietilenă în care

se afla cannabis, s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire pentru a

valorifica marfa, însă organele de poliție au intervenit, astfel că activitatea

infracțională a inculpaților a fost descoperită.

Cei doi inculpați, respectiv L.A. și

D.I., s-au oferit să colaboreze cu organele de poliție, astfel că,

întâlnindu-se cu inculpatul M.Șt., care avea asupra sa un număr de 30 țigări cu

cannabis, a fost reținut de organele de poliție la data de 7 septembrie 2003.

La percheziția domiciliară efectuată

la locuința acestuia au fost găsite 4 pachete cu foiță de țigară și un

dispozitiv de rulat țigări, bunuri ce au fost confiscate în vederea

distrugerii.

Expertiza tehnică efectuată a

confirmat că materia vegetală din țigări și din punga de plastic ce s-a aflat

asupra inculpatului L.A. conține tetrahidrocannabinol, cu acțiune halucinogenă,

cunoscută sub numele uzual de „cânepă indiană” substanță activă interzisă la

deținere conform anexei III din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul M.Șt., susținând că la individualizarea pedepsei nu

s-a ținut seama de circumstanțele personale care pledează în favoarea sa,

cuantumul pedepsei aplicate fiind excesiv de mare, solicitând admiterea

apelului, desființarea sentinței și reducerea sancțiunii, sub minimul special

prevăzut de textul incriminator.

A mai susținut că a săvârșit fapta

fiind constrâns de inculpatul D.I., astfel că trebuia să se rețină și circumstanța

atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 562 din 15

decembrie 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de inculpatul

M.Șt., desființând sentința apelată în latura penală;

A înlăturat dispozițiile art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., descontopind pedeapsa rezultantă de 4 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen., în pedepsele componente de 4 ani închisoare și a redus pedepsele

principale la câte 3 ani închisoare, urmând ca, după recontopire, inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

A menținut restul dispozițiilor

apelate.

A prelungit măsura arestării

preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, de la 15 decembrie

2003 până la 13 ianuarie 2004, inclusiv.

A computat detenția preventivă a

inculpatului de la 7 septembrie 2003 la zi.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul M.Șt., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe

fond, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și aplicarea

prevederilor art. 86 C. pen.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanțele de fond și apel au

stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la

încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de către inculpat, în baza

probatoriului administrat în cauză.

Cu privire la motivul de recurs

formulat de inculpat și care vizează reducerea pedepsei sub minimul special

prevăzut de lege și aplicarea prevederilor art. 86 C. pen., se constată că, în

cauză, nu sunt motive care să impună primirea acestui motiv de recurs.

Astfel, la stabilirea pedepsei s-au

avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., pericolul social al infracțiunii comise, condițiile concrete în care

aceasta a fost comisă, cât și elementele ce caracterizează persoana inculpatului

(este cunoscut fără antecedente penale, a avut o poziție procesuală sinceră),

elemente ce au condus la stabilirea unei pedepse care, atât prin cuantum, cât

și ca modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor

pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins

recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsă durata

reținerii și arestării preventive de la 7 septembrie 2003 până la 4 februarie

2004.

Inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.Șt. împotriva deciziei penale nr. 562 din 15 decembrie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării

preventive de la 7 septembrie 2003 până la 4 februarie 2004.

Obligă inculpatul la 1.200.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 februarie 2004.