ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 14.02.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 751/2003

HOTĂRÂRE

14.02.2003

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 751/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 333 din 3 septembrie

2002, a Tribunalului Prahova, a fost condamnat inculpatul P.A., la pedeapsa de

8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de tentativă la viol calificat,

faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, faptă din 24 iulie 2002, parte

vătămată C.E., minoră.

S-au aplicat inculpatului,

dispozițiile art. 64 și 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, perioada reținerii și arestării preventive, începând

cu data de 24 iulie 2002, la zi.

S-a luat act că partea vătămată C.E.

nu se constituie parte civilă în cadrul procesului penal.

S-a dispus obligarea inculpatului,

la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre

de condamnare, instanța de fond a reținut că la data de 24 iulie 2002, în jurul

orelor 13.00, minora C.E. s-a deplasat împreună cu minorele C.D. și M.L., pe un

deal, la circa 80 - 100 metri distanță de o stână de oi, pentru a culege

dintr-o livadă, pere.

Anterior, inculpatul aflase de la C.A., că minora C.E. este verișoara sa și are vârsta de 12 ani.

S-a mai reținut că în aceeași zi,

inculpatul consumase la stână, împreună cu alte persoane, băuturi alcoolice.

Inculpatul a observat pe cele trei

minore, luând hotărârea să o violeze pe minora C.E. și pentru a-și pune în

aplicare intenția, l-a trimis pe C.A. și celelalte două minore, la stână,

pentru a-i aduce un casetofon și bere.

După plecarea celor trei, inculpatul

i-a cerut minorei C.E. să coboare din pom și să-l însoțească într-o vale, unde

se aflau peri mai buni. Partea vătămată a coborât din pom, însă a refuzat să-l

însoțească pe inculpat, fapt ce l-a determinat pe acesta să o tragă cu forța de

mână înspre locul respectiv. Partea vătămată s-a smuncit și a reușit că fugă,

moment în care inculpatul a asmuțit asupra ei, câinele, care a ajuns-o din

urmă, a sărit pe ea, a trântit-o la pământ, zgâriind-o pe picioare.

Chiar în acel loc, inculpatul a

lovit-o pe partea vătămată, cu palma peste față, interzicându-i să mai țipe, a

dezbrăcat-o cu forța de pantalonii scurți și a încercat să întrețină raport

sexual, însă nu a reușit.

Când s-au reîntors cei trei minori

trimiși la stână, inculpatul a urcat cu partea vătămată la locul de unde

plecase inițial, a consumat berea adusă, apoi i-a trimis din nou pe cei trei

să-i mai aducă de la stână, bere.

Rămas din nou singur cu partea

vătămată, inculpatul a încercat să întrețină din nou raport sexual cu aceasta,

însă nu a reușit, fapt ce l-a determinat să o conducă pe o cale ocolită la

baraca stânii. Aici inculpatul a dezbrăcat-o complet pe partea vătămată și în

timp ce încerca să întrețină raport sexual cu aceasta, s-au auzit strigătele

celorlalte două minore care se apropiau de stână, situație în care inculpatul a

renunțat la planurile inițiale.

Partea vătămată s-a îmbrăcat și a

ieșit din baracă, nu înainte, însă, ca inculpatul să o amenințe, spunându-i că

o va omorî, dacă va relata cele întâmplate.

Minorul C.A. a observat că partea

vătămată avea părul ciufulit și era roșie la față și a bănuit ce s-a întâmplat,

anunțându-l pe numitul C.N., care împreună cu mama părții vătămate și cu numita

B.E. au mers la stână, găsindu-l pe inculpat dormind, ducându-l apoi la

poliție.

S-a reținut prin raportul de

expertiză medico-legală efectuat în cauză, că după incident partea vătămată era

virgină, însă prezenta leziuni corporale, pentru a căror vindecare a avut

nevoie de 3 - 4 zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, inculpatul, criticând-o exclusiv sub aspectul dozării pedepsei

aplicate, susținând că aceasta este excesivă.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 476 din 28 octombrie 2002, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.A., împotriva sentinței penale nr. 333 din 3 septembrie 2002,

pronunțată de Tribunalul Prahova.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, inculpatul a formulat recursul de față, reluând motivul

invocat prin apel și anume, solicitând reducerea pedepsei, socotind-o mult prea

severă.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probatoriul administrat,

în raport cu critica formulată de recurentul-inculpat, precum și din oficiu, se

constată că cele două instanțe au pronunțat hotărâri temeinice și legale sub

toate aspectele, deci și pedeapsa stabilită, neimpunându-se a fi redusă.

Se rețin toate acestea, atât față de

împrejurările concrete în care inculpatul, fiind sub influența băuturilor

alcoolice și cunoscând că victima era o fetiță în vârstă de aproximativ 12 ani,

a încercat de câteva ori, la 24 iulie 2002, s-o violeze și pentru că aceasta a

reușit să fugă, a asmuțit un câine asupra ei, ce a zgâriat-o pe picioare, dar

și în raport cu comportarea ulterioară a făptuitorului, de timorare și

amenințare cu moartea față de minoră.

Toate aceste date, dovedite de

întreg materialul probator, au fost evaluate corect de instanțe și pedeapsa

stabilită nu numai că este în limitele legale și corespunzătoare gravității

faptei comise, a consecințelor grave produse asupra psihicului minorei,

reprezintă și riposta societății față de ordinea socială grav încălcată și

securitatea membrilor ei, de asemenea grav amenințată de către inculpat.

Se mai reține că pedeapsa aplicată reprezintă

limita medie de sancțiune, prevăzută de textul ce încriminează fapta, și văzând

că inculpatul este și recidivist, aceasta nu poate fi socotită prea severă.

Pentru aceste considerente, recursul

declarat de inculpat, urmează a fi respins ca nefondat, în baza art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive, conform art. 381 C. proc. pen. și recurentul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza art. 192 C. proc. pen., dată fiind culpa sa procesuală.