ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3858/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 114 din 10 februarie 2004,

Tribunalul Iași, a condamnat pe inculpatul C.V. la 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art.

74 lit. a) și c) și art. 76 din același cod.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că la data de 14 iunie 2003, inculpatul a lovit cu un par, în

regiunea capului pe F.D., provocându-i moartea.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 138 din 20 aprilie 2004, admițând apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Iași a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani la 7

ani închisoare, menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, inclusiv a

prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen., reținute de prima instanță.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Iași a declarat recurs împotriva menționatelor hotărâri, solicitând casarea lor

în temeiul art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., întrucât

pedeapsa aplicată inculpatului este greșit individualizată în raport de

pericolul social al faptei și de circumstanțele personale ale infractorului.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama, printre altele, de limitele

de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Printre împrejurările care pot

constitui circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., se află atât

conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, cât și

atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa

în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, împrejurări care

au fost avute în vedere de către instanța de apel la individualizarea pedepsei.

Întrucât pedeapsa de 7 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen., aplicată inculpatului, se circumscrie în limitele prevăzute de

art. 76 lit. a) C. pen., instanța de apel respectând întocmai criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Iași este neîntemeiat.

Cum din actele dosarului nu rezultă

nici existența unor motive de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu urmează ca

recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat.

Potrivit art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 25

iunie 2003, la zi.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași  împotriva deciziei

penale nr. 138 din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul

C.V.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 25 iunie 2003 la 8 iulie 2004.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

iulie 2004.