ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5523/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 68 din 30 ianuarie 2006, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul D.M. , la un an închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 74 și a art. 76 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. Pe latură civilă, s-a constatat că paguba adusă părții vătămate S.A.M. a fost acoperită prin restituire în natură. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În jurul orelor 23 30 din data de 14 iunie 2005, inculpatul, aflat într-o zonă a municipiului Iași în compania mai multor tineri, a observat-o pe S.A.M.

care, având pe umăr o poșetă se îndrepta spre un imobil. Instantaneu, el s-a hotărât să o urmărească, sens în care a pornit după ea și i-a smuls cu putere geanta, acest fapt ducând la ruperea baretei obiectului. După incident, având asupra sa geanta, inculpatul a fugit, țipetele părții vătămate alertând o patrulă de poliție care, acționând, l-au imobilizat și l-au condus la o secție de poliție. Aici, inculpatul a recunoscut fapta și după identificarea bunurilor aflate în geantă (telefon mobil Nokia 3410, carte de identitate, carte de alegător, carnet de student, suma de 5.300.000 lei), acestea au fost restituite păgubitei. Împotriva sentinței, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul.

Parchetul a criticat sentința pentru netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului, sens în care, având în vedere dispozițiile art. 52 și ale art. 72 C. pen., a cerut majorarea acesteia. Inculpatul a motivat apelul declarat pe considerente ținând de comportarea sa anterioară săvârșirii faptei, pe conduita avută pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești și pe necesitatea ca pedeapsa să-i dea posibilitatea de a se reeduca. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 174 din 13 iunie 2006, a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința, a înlăturat aplicarea art. 74 lit. b) C. pen. și, a majorat pedeapsa privativă de libertate de la un an închisoare, la un an și 6 luni închisoare.

Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat. Nemulțumit de hotărârea instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Recursul nu este fondat. Art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, înscrie că la stabilirea și aplicarea acesteia se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, prin executarea ei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Ca atare, examinând modul în care instanțele de fond și de apel au aplicat pedeapsa, se reține că aceasta corespunde tuturor criteriilor enunțate, ea este în limitele textului incriminator și este în măsură să-l reeduce pe inculpat, fapta săvârșită prezentând pericol pentru ordinea socială și de drept. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins. Conform art. 192 din același cod, inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 174 din 13 iunie 2006 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iunie 2005 la 20 decembrie 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2006.