ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5523/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68

din 30 ianuarie 2006, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul

D.M.

, la un an închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c),

cu aplicarea art. 74 și a art. 76 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și a art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

Pe latură civilă, s-a

constatat că paguba adusă părții vătămate S.A.M. a fost acoperită prin

restituire în natură.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În jurul orelor 23

30

din data de 14 iunie 2005, inculpatul, aflat într-o zonă a municipiului Iași în

compania mai multor tineri, a observat-o pe S.A.M. care, având pe umăr o poșetă

se îndrepta spre un imobil. Instantaneu, el s-a hotărât să o urmărească, sens

în care a pornit după ea și i-a smuls cu putere geanta, acest fapt ducând la

ruperea baretei obiectului. După incident, având asupra sa geanta, inculpatul a

fugit, țipetele părții vătămate alertând o patrulă de poliție care, acționând,

l-au imobilizat și l-au condus la o secție de poliție. Aici, inculpatul a

recunoscut fapta și după identificarea bunurilor aflate în geantă (telefon

mobil Nokia 3410, carte de identitate, carte de alegător, carnet de student,

suma de 5.300.000 lei), acestea au fost restituite păgubitei.

Împotriva sentinței, au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul.

Parchetul a criticat

sentința pentru netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului, sens în care,

având în vedere dispozițiile art. 52 și ale art. 72 C. pen., a cerut majorarea

acesteia.

Inculpatul a motivat apelul

declarat pe considerente ținând de comportarea sa anterioară săvârșirii faptei,

pe conduita avută pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești

și pe necesitatea ca pedeapsa să-i dea posibilitatea de a se reeduca.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 174 din 13 iunie 2006, a admis apelul declarat de parchet, a

desființat sentința, a înlăturat aplicarea art. 74 lit. b) C. pen. și, a

majorat pedeapsa privativă de libertate de la un an închisoare, la un an și 6

luni închisoare.

Apelul declarat de inculpat

a fost respins ca nefondat.

Nemulțumit de hotărârea

instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de

casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu

prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recursul nu este fondat.

Art. 72 C. pen., text de

lege care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, înscrie că

la stabilirea și aplicarea acesteia se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C.

pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, prin executarea ei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte

față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire

socială.

Ca atare, examinând modul în

care instanțele de fond și de apel au aplicat pedeapsa, se reține că aceasta

corespunde tuturor criteriilor enunțate, ea este în limitele textului

incriminator și este în măsură să-l reeduce pe inculpat, fapta săvârșită

prezentând pericol pentru ordinea socială și de drept.

Pentru considerentele

expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 din același

cod, inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 174 din 13

iunie 2006 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iunie 2005 la 20 decembrie

2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 septembrie 2006.