ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4469/2004

Asupra recursului

în anulare

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 23 ianuarie 2003

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat, potrivit prevederilor art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 rep. și

ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. (în vigoare la acel moment), recurs în

anulare împotriva deciziei civile nr. 270 din 31 ianuarie 2002 a Curții de Apel

București, secția a IV – a civilă.

S-a reținut că această hotărâre este

vădit netemeinică, ceea ce a condus la o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Din actele și lucrările dosarului se

reține că prin acțiunea din 3 august 2000, ulterior completată, reclamanta R.A.

A.P.P.S. a chemat în judecată pârâții comisiile județeană Ilfov și locală

Snagov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Primăria comunei Snagov, precum și

pe P.M.M., P.C. și P.A., solicitând instanței ca prin hotărâre să constate

nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 33700/1997, emis de Comisia

Județeană Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și să se dispună

rectificarea înscrierilor efectuate în cartea funciară.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

prin titlul de proprietate contestat, pârâților P., în calitate de moștenitoare

a autoarei lor A.P., li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul

de 6600 mp (sola cadastrală nr. 65, parcela 14661) situat în incinta Vilei nr.

administrarea reclamantei și nu la dispoziția comisiilor pentru aplicarea Legii

nr. 18/1991, astfel încât titlul de proprietate este nul.

Judecătoria Buftea, prin sentința civilă

nr. 6241 din 20 noiembrie 2000, a respins acțiunea față de Primăria Snagov

pentru lipsa calității procesuale pasive iar față de ceilalți pârâți ca

neîntemeiată, reținând în esență că nu acțiunea în constatare, fondată pe

dispozițiile art. 111 C. proc. civ., este aplicabilă în cauză, ci acțiunea în

revendicare.

Tribunalul București, secția a III –

a civilă, prin decizia nr. 2158 din 20 iunie 2001, a admis apelul reclamantei,

a anulat sentința și, evocând fondul, a luat act de renunțarea reclamantei la judecată

în contradictoriu cu Primăria comunei Snagov și a respins acțiunea față de

ceilalți pârâți ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a

IV – a civilă, prin decizia nr. 270 din 31 ianuarie 2002, a admis recursul

declarat de reclamantă, a modificat decizia atacată și pe fond a admis

acțiunea, constatând nulitatea titlului de proprietate și dispunând

rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară.

În recursul în anulare se susține că

toate instanțele au încălcat prevederile art. 129 C. proc.civ., nestăruind în

administrarea probatoriilor necesare aflării adevărului și pronunțând astfel

hotărâri netemeinice.

Părțile au depus la dosarul cauzei,

pe parcursul soluționării recursului în anulare, înscrisuri, potrivit

prevederilor art. 305 C. proc. civ.

Reclamanta a solicitat respingerea

recursului în anulare iar pârâții P. admiterea lui.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Curtea reține că recursul în anulare este întemeiat.

Din înscrisurile depuse de către

părți nu se poate practic stabili fără dubiu dacă există identitate sau

suprapuneri între terenul pentru care pârâților P. li s-a eliberat titlul de

proprietate și cel aparținând Vilei nr. 31.

În această situație, instanțele,

chiar și din oficiu, potrivit principiului rolului activ, ar fi trebuit să

dispună efectuarea unei expertize tehnice topometrice cu obiectivul menționat.

O astfel de completare a

probatoriilor, inclusiv cu înscrisuri referitoare la regimul juridic al

terenului aferent Vilei nr. 31, este cu atât mai necesară cu cât există

neconcordanțe evidente între mențiunile din actele depuse la dosar cu privire

la amplasamentul terenului în litigiu.

Astfel, în procesul-verbal de punere

în posesie, certificatul de urbanism, autorizațiile de construire terenul apare

situat în sola nr. 50 fișa cadastrală 232 iar în titlul de proprietate și alte

certificate de urbanism figurează sola nr. 65 fișa cadastrală 1466/5, ceea ce

face ca nici unul dintre înscrisuri să nu fie pe deplin edificator.

În fine, instanțele nu au solicitat

de la comisiile constituite în baza Legii nr. 18/1991 dosarele conținând

înscrisurile ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate, probatoriu

absolut necesar în cauză.

Rezultă deci cu evidență că

instanțele au făcut o judecată sumară, pe baza unui probatoriu incomplet,

pronunțând astfel hotărâri vădit netemeinice.

În consecință, potrivit prevederilor

art. 330 pct. 2 teza a II-a, 330

3

alin. (1) și art. 313 C. proc. civ.,

se va admite recursul în anulare, casându-se toate hotărârile și trimițându-se

cauza spre rejudecare la Judecătoria Buftea, în vederea completării

probatoriilor conform prevederilor prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 270 din 31 ianuarie 2002 a Curții de Apel București, secția

a IV – a civilă.

Casează această decizie, precum și decizia

civilă nr. 2158 A din 20 iunie 2001 a Tribunalului București, secția a III – a

civilă, și sentința civilă nr. 6241 din 20 noiembrie 2000 a Judecătoriei Buftea

și trimite cauza spre rejudecare la această din urmă instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2004.