ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2712/2004

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C.

proc. civ. recurs în anularea deciziei nr. 2078 din 27 septembrie 2002 a Curții

de Apel București, secția a III – a civilă, decizia nr. 348 din 5 februarie

2001 a Tribunalului București, secția a III- a civilă, și sentința civilă nr.

4433 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Buftea, solicitând casarea și

susținând că hotărârile menționate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a

legii ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare

s-a arătat că hotărârile au fost pronunțate cu aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 18/1991, republicată.

S-a mai arătat că greșit instanțele

au reținut valabilitatea titlului invocat de reclamantul T.L. deși nulitatea

absolută a acestuia a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă.

Curtea urmează să admită recursul ca

fondat pentru următoarele considerente:

Prin acțiune, reclamantul T.L. a

solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B.M., D.S. și Comisia

Județeană Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, constatarea nulității

absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 2026 din 24 martie 1993 emis

pentru suprafața de 1000 mp teren pe numele G.E., autoarea pârâtelor persoane

fizice.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că, deși a dobândit terenul de la CAP Buftea, prin contractul de

vânzare-cumpărare încheiat la data de 3 mai 1990, transcris la fostul Notariat

de Stat SAI sub nr. 370 din 21 ianuarie 1993, în baza Decretului-lege nr.

42/1990, acesta a fost inclus în mod nelegal în titlul de proprietate nr. 2026

din 24 martie 1993 eliberat autoarei pârâtelor. S-a susținut de asemenea că, în

prezent, pârâtele l-au oprit de la executarea construcției pe care o edifica pe

teren.

Pârâtele B.M. și D.S. au solicitat

respingerea acțiunii cu motivarea că actul de vânzare-cumpărare invocat de

reclamant este nelegal deoarece nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor

Decretului-lege nr. 42/1990.

Prin sentința civilă nr. 4433 din 26

septembrie 2000 Judecătoria Buftea a admis acțiunea, a constatat nulitatea

parțială a titlului de proprietate nr. 2026 din 24 martie 1993, cu privire la

suprafața de 1000 mp teren intravilan situat în orașul Buftea.

Hotărârea instanței de fond a rămas

definitivă prin decizia nr. 348 din 5 februarie 2001 a Tribunalului București, secția

a III-a civilă, și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2078 din 27 septembrie

2002 a Curții de Apel București, secția a III – a civilă, care au respins

apelul, respectiv recursul ca nefondate.

Instanțele au reținut greșit că în

speță sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 18/1991.

Reclamantul T.L. a invocat drept

titlu de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu înscrisul sub semnătură

privată încheiat la data de 3 mai 1990 cu CAP Buftea intitulat „contract de

vânzare teren construcție locuință”.

Decretul nr. 42/1990 privind unele

măsuri pentru stimularea țărănimii prevede în mod expres că membrii cooperatori

vor primi terenuri în folosință și nicidecum în proprietate iar la art. 8 se

arată că terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești precum și

curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie

proprietate particulară a deținătorilor.

La data de 3 mai 1990 reclamantul nu

îndeplinea nici una din aceste condiții întrucât, pe de o parte nu a făcut

dovada calității de membru cooperator iar pe de altă parte nu era deținătorul

unei case de locuit pentru a deveni proprietarul terenului ci, dimpotrivă, urma

să construiască o casă pe terenul respectiv.

De asemenea prin contractul încheiat

s-a încălcat și statutul CAP întrucât aceste persoane juridice aveau numai un

drept de admisibilitate asupra terenurilor aflate în folosința lor.

Art. 6 din Statutul CAP prevede că

adunarea generală a CAP poate da în proprietate, cu plată, locuri de casă de

cel mult 250 mp numai membrilor cooperatori sau persoanelor încadrate în

cooperativă, cu contract de muncă pe durată nedeterminată, categorii din care

reclamantul nu făcea parte.

Art. 8 din Decretul-lege nr.

42/1990, temeiul de drept al contractului, acorda adunării generale a CAP

prerogativa de a atribui membrilor cooperatori, în folosință, suprafețe de

terenuri arabile și fânețe, circumscrise ca fiind „aferente casei de locuit și

anexelor gospodărești, curtea și grădina din jurul acestora” , care se puteau

vinde, ca proprietate particulară, deținătorilor.

Ambele acte normative prevedeau ca

premisă imperativă ca cel căruia i se vindea terenul să aibă calitatea de membru

cooperator sau angajat pe durată nedeterminată al CAP-ului.

Mai mult, Decretul-lege nr. 42/1990

se referă la terenuri aferente casei de locuit ori, din chiar cuprinsul

contractului încheiat la 3 mai 1990, rezultă că pe teren nu se afla nici o casă

de locuit.

În raport de aceste prevederi

legale, nu se pot invoca prevederile art. 24 din Legea nr. 18/1991,

republicată, în sensul că „terenurile din intravilanul localităților, care au

fost atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane,

îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care

le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători,

chiar dacă atribuirea s-a făcut pe terenurile preluate, sub orice mod, de la

foștii proprietari.

Pe de altă parte, prin decizia nr.

2985 din 3 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția a V – a civilă și de

contencios administrativ, definitivă, s-a constatat nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 3 mai 1990 între CAP Buftea și

reclamantul T.L. cu motivarea că actul a fost încheiat cu nerespectarea

dispozițiilor Decretului-lege nr. 42/1990 și Statutul CAP.

De asemenea, prin sentința civilă

nr. 1830 din 7 mai 1996 a Judecătoriei SAI, definitivă și irevocabilă,

reclamantul a fost obligat să lase pârâtelor în prezenta cauză în deplină

proprietate și posesie suprafața de 1613,43 mp cuprins în titlul de proprietate

a cărui anulare s-a solicitat, teren ce include și suprafața de 1000 mp în

litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de

Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Casează decizia nr. 2078 din 27

septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, decizia

348/A din 5 februarie 2001 a Tribunalului București, secția a III – a civilă,

precum și sentința civilă nr. 4433 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Buftea

și respinge acțiunea declarată de

reclamantul T.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2004.