ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2712/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. recurs în anularea deciziei nr. 2078 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III – a civilă, decizia nr. 348 din 5 februarie 2001 a Tribunalului București, secția a III- a civilă, și sentința civilă nr. 4433 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Buftea, solicitând casarea și susținând că hotărârile menționate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. În motivarea recursului în anulare s-a arătat că hotărârile au fost pronunțate cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 18/1991, republicată.

S-a mai arătat că greșit instanțele au reținut valabilitatea titlului invocat de reclamantul T.L. deși nulitatea absolută a acestuia a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă. Curtea urmează să admită recursul ca fondat pentru următoarele considerente: Prin acțiune, reclamantul T.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B.M., D.S. și Comisia Județeană Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 2026 din 24 martie 1993 emis pentru suprafața de 1000 mp teren pe numele G.E., autoarea pârâtelor persoane fizice.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, deși a dobândit terenul de la CAP Buftea, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 3 mai 1990, transcris la fostul Notariat de Stat SAI sub nr. 370 din 21 ianuarie 1993, în baza Decretului-lege nr. 42/1990, acesta a fost inclus în mod nelegal în titlul de proprietate nr. 2026 din 24 martie 1993 eliberat autoarei pârâtelor. S-a susținut de asemenea că, în prezent, pârâtele l-au oprit de la executarea construcției pe care o edifica pe teren. Pârâtele B.M. și D.S. au solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că actul de vânzare-cumpărare invocat de reclamant este nelegal deoarece nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor Decretului-lege nr. 42/1990.

Prin sentința civilă nr. 4433 din 26 septembrie 2000 Judecătoria Buftea a admis acțiunea, a constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 2026 din 24 martie 1993, cu privire la suprafața de 1000 mp teren intravilan situat în orașul Buftea. Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă prin decizia nr. 348 din 5 februarie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2078 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III – a civilă, care au respins apelul, respectiv recursul ca nefondate. Instanțele au reținut greșit că în speță sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 18/1991. Reclamantul T.L. a invocat drept titlu de proprietate pentru suprafața de teren în litigiu înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 3 mai 1990 cu CAP Buftea intitulat „contract de vânzare teren construcție locuință”.

Decretul nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii prevede în mod expres că membrii cooperatori vor primi terenuri în folosință și nicidecum în proprietate iar la art. 8 se arată că terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietate particulară a deținătorilor. La data de 3 mai 1990 reclamantul nu îndeplinea nici una din aceste condiții întrucât, pe de o parte nu a făcut dovada calității de membru cooperator iar pe de altă parte nu era deținătorul unei case de locuit pentru a deveni proprietarul terenului ci, dimpotrivă, urma să construiască o casă pe terenul respectiv. De asemenea prin contractul încheiat s-a încălcat și statutul CAP întrucât aceste persoane juridice aveau numai un drept de admisibilitate asupra terenurilor aflate în folosința lor.

Art. 6 din Statutul CAP prevede că adunarea generală a CAP poate da în proprietate, cu plată, locuri de casă de cel mult 250 mp numai membrilor cooperatori sau persoanelor încadrate în cooperativă, cu contract de muncă pe durată nedeterminată, categorii din care reclamantul nu făcea parte. Art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, temeiul de drept al contractului, acorda adunării generale a CAP prerogativa de a atribui membrilor cooperatori, în folosință, suprafețe de terenuri arabile și fânețe, circumscrise ca fiind „aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, curtea și grădina din jurul acestora” , care se puteau vinde, ca proprietate particulară, deținătorilor. Ambele acte normative prevedeau ca premisă imperativă ca cel căruia i se vindea terenul să aibă calitatea de membru cooperator sau angajat pe durată nedeterminată al CAP-ului.

Mai mult, Decretul-lege nr. 42/1990 se referă la terenuri aferente casei de locuit ori, din chiar cuprinsul contractului încheiat la 3 mai 1990, rezultă că pe teren nu se afla nici o casă de locuit. În raport de aceste prevederi legale, nu se pot invoca prevederile art. 24 din Legea nr. 18/1991, republicată, în sensul că „terenurile din intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane, îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut pe terenurile preluate, sub orice mod, de la foștii proprietari.

Pe de altă parte, prin decizia nr. 2985 din 3 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția a V – a civilă și de contencios administrativ, definitivă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 3 mai 1990 între CAP Buftea și reclamantul T.L. cu motivarea că actul a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor Decretului-lege nr. 42/1990 și Statutul CAP. De asemenea, prin sentința civilă nr. 1830 din 7 mai 1996 a Judecătoriei SAI, definitivă și irevocabilă, reclamantul a fost obligat să lase pârâtelor în prezenta cauză în deplină proprietate și posesie suprafața de 1613,43 mp cuprins în titlul de proprietate a cărui anulare s-a solicitat, teren ce include și suprafața de 1000 mp în litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Casează decizia nr. 2078 din 27 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, decizia 348/A din 5 februarie 2001 a Tribunalului București, secția a III – a civilă, precum și sentința civilă nr. 4433 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Buftea și respinge acțiunea declarată de reclamantul T.L. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2004.