ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2526/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.V.A.S.

București prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București a chemat

în judecată pe pârâta SC C. SA Suceava solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună desființarea convenției nr. 565 din 15 mai 1997

încheiată între F.P.S. (A.V.A.S.) și pârâtă și obligarea acesteia la plata

sumei de 22.198,88 Ron reprezentând suma primită de la F.P.S. (A.V.A.S.) de

către societate.

Prin sentința comercială nr.

5951 din 25 aprilie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, reținând, în esență că, reclamanta nu a

făcut dovada desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 123

din 25 martie 1996 încheiat între F.P.S. și SC E. SRL modificat prin actele

adiționale nr. 1 și 2 prin care s-a transmis dreptul de proprietate asupra unui

număr de 37.743 acțiuni nominative reprezentând 40 % din capitalul social al SC

C. SA Suceava, potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ. De asemenea, a mai reținut

că, nu rezultă că convenția nr. 565 din 15 mai 1997, are un caracter subsecvent

față de contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 123/1996.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 18 din 20 ianuarie 2009, a respins apelul formulat de reclamanta A.V.A.S. București, ca nefondat.

Pentru a pronunța această

decizie, a reținut, în esență că, la instanța de fond, reclamanta nu a făcut

dovada rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare nr. 123 din 25 martie

1996, această dovadă fiind făcută prin depunerea la dosarul din apel, a

sentinței civile nr. 14392 din 29 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 2782/2002 irevocabilă prin decizia

comercială nr. 614 din 11 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pronunțată în dosarul nr. 528/2003. A mai reținut că,

instanța de fond în mod corect a apreciat că, în cauză, nu-și găsește aplicarea

principiul de drept resoluto jure dantis, resolvitur jus accipients

(desființarea actului juridic inițial presupune și desființarea actelor

juridice subsecvente), convenția nr. 565 din 15 mai 1997 neavând un caracter

subsecvent față de contractul de vânzare-cumpărare nr. 123 din 25 martie 1996.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta A.V.A.S. București întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., solicitând admiterea recursului,

modificarea în totalitate a deciziei recurate cu consecința admiterii apelului

și obligării pârâtei la restituirea sumei de 22.192,88 Ron, reprezentând suma

primită de SC C. SA de la A.V.A.S.

Prin dezvoltarea motivelor

de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel în mod greșit a

reținut că nu a fost făcută dovada desființării contractului de privatizare

decât în apel și că ar fi depus în integralitate Convenția nr. 565/1997 doar la

solicitarea instanței de apel, precizând că litigiul a fost suspendat în apel

datorită confuziei făcută de instanță în privința numărului deciziei, care a

solicitat decizia nr. 651/1997 în loc de 565/1997, pe care o depusese încă de

la instanța de fond. De asemenea, a mai susținut că instanța de apel a interpretat

greșit dispozițiile legale și că instanțele care s-au pronunțat în cauză au

fost în eroare cu privire la principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus

accipients, astfel că desființarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni

nr. 123 din 25 martie 1996 presupune și desființarea actelor juridice

subsecvente.

Analizând decizia atacată

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru

următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut

de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat pentru a se

solicita modificarea sau casarea unei hotărâri atunci „când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii”.

Așadar, Curtea găsește

nefondat motivul de recurs invocat de recurentă și prevăzut de dispozițiile art.

304 C. proc. civ., în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că

instanța de fond ar fi recurs, la încălcarea unor texte de lege aplicabile

speței sau că a aplicat greșit dispozițiile legale, interpretându-le prea

extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Recurenta vrea să aducă în

discuție greșita stabilire a situației de fapt de către instanța de apel, ceea

ce nu poate face obiect al controlului de nelegalitate în calea de atac

folosită.

De altfel, recurenta nici nu

indică explicit care ar fi textele ce ar cădea sub incidența motivului de

recurs arătat, cu toate acestea referitor la critica că instanța de apel a fost

în eroare când a reținut că nu a fost făcută dovada desființării contractului

de privatizare și că ar fi depus în integralitate Convenția nr. 565/1997 decât

în fața instanței de apel, eroare datorată confuziei făcută de instanță în

privința numărului deciziei. Din verificările efectuate s-a constatat că

instanța de apel în mod corect a reținut că dovada rezoluțiunii contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni nr. 123 din 25 martie 1996 și a Convenției nr. 565/1997

a fost făcută prin depunerea la dosarul din apel a sentinței civile nr. 14392

din 29 noiembrie 2002 și a convenției sus menționată, ci nicidecum la instanța

de fond așa cum a susținut reclamanta.

Totodată, va reține că în

mod corect, ambele instanțe au reținut că în speță nu-și găsește aplicabilitatea

principiul de drept resoluto jure dantis, resolvitur jus accipients

(desființarea actului juridic inițial presupune și desființarea actelor

juridice subsecvente), întrucât convenția nr. 565 din 15 mai 1997 nu are un

caracter subsecvent față de contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 123 din

25 martie 1996. Ca efect al desființării contractului de vânzare-cumpărare sus

menționat, reclamanta a redobândit calitatea de acționar la SC C. SA, societate care a beneficiat de suma de 221.928.840 lei pusă la dispoziție prin

Convenția nr. 565/1997, și implicit a redobândit și acțiunile înstrăinate.

În consecință, față de

prevederile art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de

recurenta reclamantă A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 18

din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 18 din 20

ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 octombrie 2009.