ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2526/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S. București prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Suceava solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea convenției nr. 565 din 15 mai 1997 încheiată între F.P.S. (A.V.A.S.) și pârâtă și obligarea acesteia la plata sumei de 22.198,88 Ron reprezentând suma primită de la F.P.S. (A.V.A.S.) de către societate. Prin sentința comercială nr. 5951 din 25 aprilie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, reținând, în esență că, reclamanta nu a făcut dovada desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 123 din 25 martie 1996 încheiat între F.P.S.

și SC E. SRL modificat prin actele adiționale nr. 1 și 2 prin care s-a transmis dreptul de proprietate asupra unui număr de 37.743 acțiuni nominative reprezentând 40 % din capitalul social al SC C. SA Suceava, potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ. De asemenea, a mai reținut că, nu rezultă că convenția nr. 565 din 15 mai 1997, are un caracter subsecvent față de contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 123/1996. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 18 din 20 ianuarie 2009, a respins apelul formulat de reclamanta A.V.A.S. București, ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie, a reținut, în esență că, la instanța de fond, reclamanta nu a făcut dovada rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare nr. 123 din 25 martie 1996, această dovadă fiind făcută prin depunerea la dosarul din apel, a sentinței civile nr. 14392 din 29 noiembrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 2782/2002 irevocabilă prin decizia comercială nr. 614 din 11 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pronunțată în dosarul nr. 528/2003.

A mai reținut că, instanța de fond în mod corect a apreciat că, în cauză, nu-și găsește aplicarea principiul de drept resoluto jure dantis, resolvitur jus accipients (desființarea actului juridic inițial presupune și desființarea actelor juridice subsecvente), convenția nr. 565 din 15 mai 1997 neavând un caracter subsecvent față de contractul de vânzare-cumpărare nr. 123 din 25 martie 1996. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. București întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate cu consecința admiterii apelului și obligării pârâtei la restituirea sumei de 22.192,88 Ron, reprezentând suma primită de SC C. SA de la A.V.A.S.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel în mod greșit a reținut că nu a fost făcută dovada desființării contractului de privatizare decât în apel și că ar fi depus în integralitate Convenția nr. 565/1997 doar la solicitarea instanței de apel, precizând că litigiul a fost suspendat în apel datorită confuziei făcută de instanță în privința numărului deciziei, care a solicitat decizia nr. 651/1997 în loc de 565/1997, pe care o depusese încă de la instanța de fond. De asemenea, a mai susținut că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile legale și că instanțele care s-au pronunțat în cauză au fost în eroare cu privire la principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipients, astfel că desființarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 123 din 25 martie 1996 presupune și desființarea actelor juridice subsecvente.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat pentru a se solicita modificarea sau casarea unei hotărâri atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Așadar, Curtea găsește nefondat motivul de recurs invocat de recurentă și prevăzut de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de fond ar fi recurs, la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că a aplicat greșit dispozițiile legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat.

Recurenta vrea să aducă în discuție greșita stabilire a situației de fapt de către instanța de apel, ceea ce nu poate face obiect al controlului de nelegalitate în calea de atac folosită. De altfel, recurenta nici nu indică explicit care ar fi textele ce ar cădea sub incidența motivului de recurs arătat, cu toate acestea referitor la critica că instanța de apel a fost în eroare când a reținut că nu a fost făcută dovada desființării contractului de privatizare și că ar fi depus în integralitate Convenția nr. 565/1997 decât în fața instanței de apel, eroare datorată confuziei făcută de instanță în privința numărului deciziei.

Din verificările efectuate s-a constatat că instanța de apel în mod corect a reținut că dovada rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 123 din 25 martie 1996 și a Convenției nr. 565/1997 a fost făcută prin depunerea la dosarul din apel a sentinței civile nr. 14392 din 29 noiembrie 2002 și a convenției sus menționată, ci nicidecum la instanța de fond așa cum a susținut reclamanta.

Totodată, va reține că în mod corect, ambele instanțe au reținut că în speță nu-și găsește aplicabilitatea principiul de drept resoluto jure dantis, resolvitur jus accipients (desființarea actului juridic inițial presupune și desființarea actelor juridice subsecvente), întrucât convenția nr. 565 din 15 mai 1997 nu are un caracter subsecvent față de contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 123 din 25 martie 1996. Ca efect al desființării contractului de vânzare-cumpărare sus menționat, reclamanta a redobândit calitatea de acționar la SC C. SA, societate care a beneficiat de suma de 221.928.840 lei pusă la dispoziție prin Convenția nr. 565/1997, și implicit a redobândit și acțiunile înstrăinate.

În consecință, față de prevederile art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de recurenta reclamantă A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 18 din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 18 din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2009.