ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5475/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 209 din 27

iunie 2002, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpații:

1.

J.F.

la 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută

de art. 254 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74, art. 76 și art.

13 din același cod și la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de delapidare,

prevăzută de art. 215

1

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art.

74, art. 76 și art. 13 din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai

grea, de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, pe

durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

2.

S.I.

la 6 luni închisoare pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen.,

la infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215

1

din același

cod, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, art. 76 și art. 13 din același

cod.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de

încercare de 2 ani și 6 luni.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea sus-numitului

inculpat pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 din același

cod.

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului

B.A.

, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen.

Pe latură civilă, s-a constatat că

părțile vătămate SNTFM C.F.R. marfă, sucursala Iași și SNTFM CFR marfă, sucursala

București, nu au formulat pretenții civile în cauză.

Totodată, s-au respins pretențiile

civile ale părții civile SC H. SA Brașov.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen.,

s-a dispus confiscarea în folosul statului, a sumei de 7.000.000 lei de la

inculpatul J.F.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov, s-a pus în mișcare acțiunea penală și au fost

trimiși în judecată inculpații J.F., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de

mită, prevăzută de art. 254 C. pen. și delapidare, prevăzută de art. 215

1

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, S.I. pentru

complicitate la infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 215

1

din același cod, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art.

26 C. pen., raportat la art. 248 din același cod, precum și inculpatul B.A.,

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 C.

pen.

În fapt, s-a reținut că în lunile

iulie, august 1999, inculpatul J.F. a însușit din gestiunea deținută la Depoul

București, Chitila, 11 pereți cameră spirală din aluminiu, valoare 30.873.360

lei, în trei rânduri, ulterior el dându-i-le lui S.I., pentru suma de 7.000.000

lei, cumpărătorul cunoscând că provin din însușirea din gestiune.

În sarcina celui de-al doilea

inculpat s-a mai reținut că în luna august 1999, s-a înțeles cu coinculpatul B.A.

să-i dea din gestiunea Depoului Pașcani, 4 pereți cameră spirală din aluminiu,

în valoare de 15.432.000 lei, fără a le plăti, B.A. satisfăcându-i cererea.

Cercetarea judecătorească a reținut

următoarele:

Inculpatul S.I., subinginer la serviciul

de aprovizionare, secția 2 Brașov al SC H. SA, în luna mai 1999, în calitate de

delegat, s-a deplasat la C.S.R. SA, printre alte materiale, el luând și 15 buc.

perete cameră spirală din aluminiu. Întrucât revenirea la Brașov a avut loc

după orele de program de muncă, materialele menționate nu au fost predate

gestiunii, ci lăsate în autotren. Constatând, atunci când a dorit să le predea,

că materialele dispăruseră, pentru a nu-i fi imputate, inculpatul a procurat

piese similare de la depouri C.F.R., aici acestea fiind dezasamblate în vederea

casării.

Ca atare, la data de 27 iulie 1999,

el, în calitate de delegat, s-a deplasat la Depoul C.F.R. București, Chitila și

i-a cerut inculpatului J.F., gestionar, să-i dea pereți cameră spirală, cerere

acceptată pentru 11 bucăți, în schimbul lor cel de-al doilea inculpat primind

suma de 7.000.000 lei. În condiții similare, inculpatul a mai procurat 4 bucăți

cameră spirală din aluminiu.

În ce privește infracțiunea de abuz

în serviciu reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatului B.A. și

respectiv, de complicitate la aceeași infracțiune, în ce privește pe inculpatul

S.I., instanța, în baza probelor administrate, a achitat pe cei doi inculpați

întrucât faptele nu există, trimiterea în judecată având loc în exclusivitate

pe declarația celui de-al doilea inculpat.

Lucrătorii Depoului Pașcani,

respectiv martorii O.A., macaragiu, D.C., maistru, B.F., tehnician reparații,

au declarat că la data de 18 august 1999, susținută a fi fost ziua când S.I.

i-a cerut lui B.A. 4 pereți cameră spirală din aluminiu și acesta din urmă a

dat dispoziție să-i fie rezolvată solicitarea, B.A. era în delegație la Craiova

și ei nu au încărcat în mijlocul de transport cu care venise, ca delegat, S.I.,

decât 4 turbo suflante și un reductor trimise pentru reparații la SC H. SA

Brașov, documentele de însoțire evidențiindu-le și, ulterior, piesele au fost

restituite separate.

Depoul C.F.R. Pașcani a comunicat că

nu au lipsit piese componente ale turbosuflantelor și nu are prejudiciu.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații S.I. și J.F.

În această cale de atac, parchetul a

criticat hotărârea primei instanțe pentru greșita achitare a inculpaților S.I.

și B.A. și pentru netemeinicia pedepselor aplicate.

Apelanții inculpați au criticat

sentința pentru netemeinicia pedepselor aplicate.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 25 din 11 februarie 2003 a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de parchet și de inculpații menționați.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a declarat

recurs, motivele invocate fiind cazurile de casare, prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și pct. 17

1

C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse

greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. și prin

hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, cu referire la achitarea

inculpaților B.A. și S.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 248

C. pen. și, în ce-l privește pe cel de-al doilea inculpat, complicitate la

infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen.

Recursul declarat de parchet nu este

fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările, care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Art. 74 C. pen., text de lege care,

exemplificativ, enumără împrejurările care pot constitui circumstanțe

atenuante, existența uneia dintre ele sau a mai multora, este de atributul

instanței de judecată, deci lăsată la aprecierea acesteia. În apreciere,

instanța a reținut circumstanțe atenuante pentru inculpații J.F. și S.I.,

raportându-le la gradul de pericol social concret al faptei, la urmările ei, la

ansamblul condițiilor în care au fost săvârșite, precum și la persoana

inculpaților, fără antecedente penale și sinceri pe parcursul desfășurării

procesului penal.

În ce privește motivul de recurs

vizând greșita achitare a inculpaților B.A. și S.I., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 248 C. pen., și, respectiv art. 26, raportat la art.

248 din același cod, și acesta este nefondat.

Potrivit art. 66 alin. (1) C. proc.

pen., învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția sa.

Art. 63 alin. ultim din același cod

prevede că aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală și

de instanța de judecată potrivit convingerilor, formată în urma examinării

tuturor probelor administrate și conducându-se după conștiința lor.

Din verificarea lucrărilor cauzei,

se reține că în afara declarațiilor inculpatului S.I., că s-ar fi înțeles cu B.A.

ca acesta să-i dea patru pereți de cameră spirală din aluminiu de la

turbosuflante defecte, nici o altă probă, nu reține o asemenea susținere.

Chiar inculpatul recunoaște că

atunci când ar fi avut loc luarea efectivă a produselor, B.A. nu se afla la

Depoul Pașcani, iar muncitorii depoului nu au atestat, în declarațiile lor, că

ar fi primit sarcină să elibereze acele produse.

De asemenea, Depoul C.F.R. Pașcani,

a comunicat că nu a înregistrat nici un prejudiciu și nici nu s-a constatat

lipsa unor piese de tipul celor care fac obiectul cauzei.

Așa fiind, recursul declarat de

parchet nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei

penale nr. 25 din 11 februarie 2003 a Curții de Apel Brașov, privind pe

inculpații S.I., J.F. și B.A.

Onorariile în sumă de câte 300.000

lei cuvenite pentru apărarea din oficiu a inculpaților, se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 noiembrie 2003.