ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1932/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 108/S din 9 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. 2030/62/2012 a fost condamnat în temeiul art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul A.D.F., la o pedeapsă de 1 an închisoare. În baza art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare. În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și b) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare. II. în temeiul art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul F.T.P. la o pedeapsă de 1 an închisoare. În baza art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 7 luni închisoare. În baza art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a), teza a ll-a și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și b) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare. Ill. în baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

și art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D.S. la o pedeapsă de 1 an închisoare.în baza art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a), teza a ll-a și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 9 luni închisoare. În baza art. 33 lit. b) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare. În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. au fost aplicate celor trei inculpați pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. raportat la art. 82 C. pen.

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților, pe un termen de încercare de 3 ani. În temeiul art. 71 alin. (1) și (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. Li s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 255 alin. (4) raportat la art. 254 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 400 de RON, obiect al mitei, sumă atașată la dosarul cauzei.în temeiul art. 139 alin. (2) C. proc. pen. a fost revocată măsura arestării preventive dispusă față de inculpații A.D.F., F.T.P. și D.S. prin încheierea de ședință nr. 3 din 15 februarie 2012 a Tribunalului Brașov, iar în baza art. 160 3 C. proc.

pen. a fost ridicat controlul judiciar instituit față de aceștia prin încheierea din ședința publică din data de 26 martie 2012 a Tribunalului Brașov. În temeiul art. 160 5 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul D.S. a cauțiunii de 1.000 de RON, consemnată la Banca C., Sucursala Brașov, conform chitanței din 22 martie 2012. S-a constatat că inculpații A.D.F., F.T.P. și D.S. au fost reținuți și arestați preventiv în perioada 14 februarie 2012-30 martie 2012. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații A.D.F., F.T.P. și D.S. la câte 300 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților A.D.F.

pentru săvârșireajn concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) și art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, și a unei instigări la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, aceasta din urmă cu aplicarea art. 75 alin. (1), lit. a) C. pen., toate cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen.; F.T.P. pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) și art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, fiecare în concurs real cu câte o infracțiuni de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și cu o infracțiune de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 17 lit. a), teza a ll-a și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cele două din urmă în concurs ideal și cu aplicarea art. 75 alin. (1), lit. a) C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) și respectiv lit. b) C. pen. și D.S., pentru săvârșirea unei infracțiuni de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în concurs ideal cu o infracțiune de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a), teza a ll-a și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 75 alin. (1), lit. a) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen. În actul de sesizare s-a reținut în esență, în sarcina inculpatului A.D.F., că în data de 14 februarie 2012, a condus un autoturism marca V., cu număr de înmatriculare XX, număr care, potrivit verificărilor formale, este atribuit unui alt autoturism, marca S., fiind astfel depistat în trafic de către agentul constatator L.N.

și condus la sediul secției de poliție, a determinat co-inculpații F.T.P. și D.S., să intervină pentru a-l pune la adăpost de răspundere penală, aceștia din urmă procedând la darea polițistului a sumei de 400 (patru sute) RON, pentru ca acesta să nu-și exercite atribuțiile legale privind constatarea situației de fapt respectivă. În sarcina inculpatului F.T.P. s-a reținut că în data de 14 februarie 2012, a pus în circulație un autoturism marca V., cu număr de înmatriculare XX, număr care, potrivit verificărilor formale, este atribuit unui alt autoturism, marca S., aflat în custodia legală și de fapt a societății comerciale a cărei administrator este, având cunoștință că inculpatul A.D.F., subordonat ierarhic de-al său, conduce acest autoturism, precum și faptul că, acesta din urmă fiind astfel depistat în trafic de către agentul constatator L.N.

și condus la sediul secției de poliție, determinat fiind de acesta și împreună cu co-inculpatul D.S., a intervenit pentru a-l pune la adăpost de răspundere penală, aceștia din urmă procedând la darea polițistului a sumei de 400 (patru sute) RON, pentru ca acesta să nu-și exercite atribuțiile legale privind constatarea situației de fapt respectivă și prin aceasta favorizându-l pe inculpatul A.D.F. pentru a zădărnici procesul penal. În sarcina inculpatului D.S. s-a reținut că în data de 14 februarie 2012, determinat fiind de co-inculpatul A.D.F. și împreună cu co-inculpatul F.T.P., au procedat la darea către agentul constatator L.N.

a sumei de 400 (patru sute) RON, pentru ca acesta din urmă să nu-și exercite atribuțiile legale privind constatarea unei situații de fapt privind infracțiuni prevăzute de legislația circulației pe drumurile publice, reținute de agent cu puțin timp în urmă în sarcina sus-numitului inculpat A.D.F., prin aceasta favorizându-l pe acesta din urmă pentru a zădărnici procesul penal. În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele probe: procesele-verbale de constatare a situațiilor respective și de redare a celor reținute în cauză;declarațiile inculpaților A.D.F., F.T.P. și D.S.; declarațiile martorilor L.N. și S.C.S. și înscrisuri. Înainte de începerea cercetării judecătorești, la termenul de judecată din data de 2 mai 2012, inculpații A.D.F., F.T.P.

și D.S. au solicitat judecarea potrivit procedurii recunoașterii vinovăției, prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., arătând că recunosc săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. În fața instanței de judecată, inculpații s-au prevalat de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. arătând că nu doresc să mai dea declarație pe situația de fapt. Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, precum și înscrisurile noi depuse de inculpați în fața instanței de judecată, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt: Numitul A.D.F.

era în atenția organelor de poliție, deoarece conducea autoturismul marca V., cu număr de înmatriculare XX, număr care, potrivit verificărilor formale, este atribuit unui alt autoturism, marca S. La data de 14 februarie 2012, în jurul orelor 15,00, la intrarea în municipiu dinspre localitatea Târlungeni, în dreptul unităților economice „A." și „R.", s-a procedat la interpelarea acestuia în trafic de către numitul L.N. - agent principal secția 3 Poliție Brașov, sus-numitul A.D.F. fiind depistat conducând autoturismul respectiv. Astfel, agentul polițist constatator, martorul L.N., procedând la solicitarea conducătorului auto inculpat a actelor personale și cele ale mașinii respective, acesta din urmă a pus la dispoziția polițistului doar actele personale, despre cele auto susținând că nu le are asupra sa și că sunt la șeful său pe care l-a apelat imediat telefonic cu scopul declarat de a-i aduce documentele mașinii.

Între timp, inculpatul A.D.F. a continuat să relaționeze cu agentul de poliție, încă de la începutul conversațiilor acesta precizând că are ca ocupație ridicarea și transportul mașinilor, arătând chiar că i-ar fi ajutat în acest sens pe colegii polițistului constatator. Mai mult, la un moment dat, inculpatul A.D.F. i-a spus polițistului, în mai multe rânduri, să „găsim o înțelegere!", subliniind în acest context cunoștințe din cadrul personalului de poliție. În aceste împrejurări, inculpatul A.D.F., l-a sunat pe șeful său, co-inculpatul F.T.P., motivând că „l-am chemat pe șeful la fața locului să vorbească cu domnul polițist să mă ierte". La rândul său, inculpatul F.T.P., astfel cum acesta a declarat, l-a apelat imediat telefonic pe co-inculpatul D.S.

- cunoștință apropiată a sa, având calitatea de polițist rutier în poliția municipiului Brașov - spunându-i că are o problemă cu un polițist de la secția 3 la „A." și dacă poate veni până acolo, acesta din urmă răspunzând afirmativ solicitării respective. După câteva minute, la fața locului a sosit co-inculpatul F.T.P., care i-a spus agentului de poliție că mașina „nu are numere" și că numerele de pe mașina respectivă „sunt de la altă mașină". În timp ce inculpatul F.T.P. discuta cu agentul de poliție L.N., la fața locului și-a făcut apariția sus-numitul inculpat D.S., care s-a îndreptat către mașina în care se aflau polițistul și inculpatul F.T.P. și a deschis portiera mașinii, prezentându-se ca fiind „coleg de la rutieră" - fiind imediat îndepărtat de agentul de poliție.

După finalizarea discuției cu inculpatul F.T.P., polițistul i-a solicitat celui interpelat în trafic - inculpatului A.D.F., care între timp aștepta în afara mașinii respective, în apropiere, să-l urmeze la sediul secției de poliție pentru a continua procedura. Totodată, polițistul l-a invitat și pe co-inculpatul F.T.P. la sediul secției pentru clarificarea tuturor împrejurărilor respective. În aceleași împrejurări, polițistul nu l-a interpelat și nu i-a solicitat inculpatului D.S. să vină la sediul secției. Sosiți la sediul secției nr. 3 Poliție Brașov, agentul de poliție și, în urma sa, inculpatul F.T.P. cu mașina în cauză, i-au observat pe co-inculpați, aceștia aflându-se deja în parcarea din fața sediului.

Acolo, co-inculpații F.T.P. și D.S. l-au abordat din nou pe polițistul constatator încă din afara sediului de poliție. Agentul constatator i-a invitat pe inculpați în sediul secției, afirmând, față de cei prezenți, că mașina „poate fi furată", moment în care inculpatul F.T.P. a prezentat documentele mașinii, pe care inculpatul A.D.F. Ie-a luat din interiorul mașinii respective. Conduși de agentul de poliție în interiorul unui birou de la parterul sediului secției de poliție, inculpatul F.T.P. a prezentat polițistului actele mașinii, inculpatul F.T.P. a arătat că a fost sincer tot timpul interpelării, iar inculpatul D.S., in timp ce polițistul explica că fapta constatată constituie infracțiune, a subliniat că „are două, nu numai una", referindu-se la faptele penale ce puteau fi reținute în sarcina celor interpelați.

În acele circumstanțe, inculpatul F.T.P. a scos bani din propriul buzunar, a numărat patru bancnote de 100 de RON și i-a înmânat inculpatului D.S. care, la rândul său și imediat, printr-o strângere de mână, i-a dat polițistului constatator. Astfel, acesta din urmă a reacționat imediat surprins fiind de atitudinea celor doi, a pus bancnotele pe masă. Potrivit îndrumărilor procurorului, imediat polițistul constatator a apelat procurorul de caz sesizând cele întâmplate. În drept faptele inculpatului A.D.F. descrise anterior întrunesc elemente constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) și art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, și a unei instigări la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 25 C. pen.

raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. Faptele inculpatului F.T.P., descrise anterior întrunesc elemente constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) și art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, fiecare în concurs real cu câte o infracțiuni de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și cu o infracțiune de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a), teza a II-a și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Faptele inculpatului D.S., descrise anterior întrunesc elemente constitutive ale infracțiunilor de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în concurs ideal cu o infracțiune de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a), teza a ll-a și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Având în vedere că infracțiunea de dare de mită a fost săvârșită de toți trei inculpații împreună, cu privire la aceasta sunt aplicabile dispozițiile art. 75 alin. (1), lit. a) C. pen. Nu sunt aplicabile aceste dispoziții cu privire la infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, deoarece această infracțiune a fost săvârșită doar de inculpații F.T.P. și D.S. Cum inculpații au săvârșit infracțiunile supuse judecății mai înainte de condamnarea definitivă a acestora pentru vreuna dintre ele, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru infracțiunile prevăzute de art. 85 alin. (1) și art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, reținute în sarcina inculpaților F.T.P. și D.S. sunt aplicabile dispozițiile art. 33 lit. b) C. pen., privind concursul ideal de infracțiuni, deoarece au fost săvârșite prin aceeași acțiune. Față de gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpaților, față de persoana inculpaților, care au un grad mare de integrare socială, nu au antecedente penale, au recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, au avut o atitudine corespunzătoare în fața organelor judiciare, văzând și dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. privind reducerea pedepselor cu o treime, instanța de fond a apreciat că se impune a fi aplicate inculpaților pedepse orientate către minimul special, pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora.

Față de inculpatul D.S. s-a reținut însă faptul că acesta are calitatea de polițist, caz în care ar fi trebuit să aibă o mai bună reprezentare a valorii sociale pe care o reprezintă în societate respectarea legii, motiv pentru care se impune aplicarea față de acesta a unor pedepse într-un cuantum mai ridicat decât al celorlalți inculpați, pentru infracțiunile reținute în sarcina sa. Având în vedere că niciunul dintre inculpați nu are antecedente penale, sunt integrați în familie și societate și au înțeles gravitatea faptelor săvârșite, instanța de fond a apreciat că apreciază că scopul pedepselor poate fi atins și prin lăsarea în libertate a inculpaților, respectiv prin suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând desființarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice. În dezvoltarea motivelor de apel ale parchetului s-a arătat în esență, în ceea ce privește critica de netemeinicie a hotărârii apelate că pedepsele aplicate inculpaților sunt greșit individualizate atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare și nu sunt în măsură să asigure îndeplinirea scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a susținut de către parchet că faptele comise de inculpați sunt grave iar inculpații le-au săvârșit cu o ușurință deosebită și au dat dovadă de multă îndrăzneală; este adevărat că inculpații sunt la prima încălcare a legii penale, însă în raport de multitudinea normelor de drept încălcate prima instanță ar fi trebuit să sporească fiecare dintre pedepsele rezultante aplicate inculpaților și să aleagă o modalitate de executare a pedepsei mai adecvată, cum ar fi cea prevăzută de art. 86 1 C. pen. În ceea ce privește nelegalitatea hotărârii apelate, Parchetul a arătat că prima instanță a procedat greșit dispunând condamnarea inculpatului A.D.F. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată aplicând regulile de la concursul real și ideal, respectiv art. 33 lit. a) și b) C. pen.

(deși în mod corect ar fi trebuit reținute) atâta timp cât prin rechizitoriu acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea doar în concurs real al faptelor și în faza de judecată nu s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, astfel cum cer dispozițiile art. 371 C. proc. pen., dar în limitele prevăzute de alin. (1) al aceluiași articol, Curtea a constatat că apelul declarat parchet este parțial fondat însă pentru considerente se vor fi expuse. Prima instanță a stabilit pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale (procesele-verbale de constatare a situațiilor respective și de redare a celor reținute în cauză, declarațiile inculpaților A.D.F.,F.T.P.

și D.S., declarațiile martorilor L.N. și S.C.S. și înscrisuri) pe care inculpații au declarat că îl cunosc și și-l însușesc o corectă stare de fapt, recunoscută în totalitate de inculpați constând în esență în aceea că la data de 14 februarie 2012, după ce inculpatul A.D.F. a fost surprins în trafic de către organele de poliție conducând un autoturism neînmatriculat și cu numere false de înmatriculare pe care i-l încredințase inculpatul F.T.P., inculpații F.T.P. și D.S. în încercarea de a-l ajuta pe inculpatul A.D.F. să scape de răspunderea penală, au acceptat propunerea inculpatului A.D.F. și împreună cu acesta au oferit lucrătorului de poliție care se ocupa de rezolvarea cazului suma de 400 RON.

De asemenea, prima instanță a stabilit pentru faptele reținute în sarcina inculpaților o corectă încadrare juridică, apreciind în mod temeinic că în cauză sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului A.D.F. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) și art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată și a unei instigări la infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, a inculpatului F.T.P., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. (1) și art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, fiecare în concurs real cu câte o infracțiune de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și cu o infracțiune de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit.), teza a ll-a și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și a inculpatului D.S., pentru comiterea infracțiunilor de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în concurs ideal cu o infracțiune de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a), teza a ll-a și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Având în vedere că infracțiunea de dare de mită a fost săvârșită de toți trei inculpații împreună, în mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză, cu privire la aceasta sunt aplicabile dispozițiile art. 75 alin. (1), lit. a) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor trei inculpați pentru infracțiunile comise, Curtea a reținut că prima instanță a avut în vedere la dozarea fiecăreia dintre pedepsele stabilite precum și la dozarea pedepselor rezultante aplicate toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., iar pedepsele aplicate celor trei inculpați sunt în măsură să conducă la îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., situație în raport de care apar nefondate criticile parchetului sub acest aspect. Tribunalul a valorificat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., pornind de la limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, reduse cu o treime, conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. și a reținut justificat în sarcina inculpaților circumstanța agravantă prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. A reținut de asemenea corect prima instanță că, analizat prin prisma circumstanțelor reale în care faptele au fost comise și a celor personale ale inculpaților, gradul de pericol social concret al faptelor comise de cei trei inculpați este unul mediu. Pentru verificarea circumstanțelor personale ale inculpaților, instanța de apel a dispus efectuarea de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov a unor referate de evaluare. Din conținutul referatului întocmit pentru inculpatul A.D.F.

precum și din înscrisurile depuse de acesta la dosar în circumstanțiere, a rezultat că inculpatul, în vârstă de 30 de ani are studii medii, și-a întemeiat începând cu anul 2006 o familie, are în întreținere un copil minor și are o situație locativă bună, fiind preocupat pentru obținerea veniturilor necesare întreținerii familiei. Este integrat social și are un comportament bun în familie și societate. lnculpatul are un loc de muncă pe durată nedeterminată și este calificat profesional iar din fișa de cazier judiciar existentă la dosar a rezultat că nu are antecedente penale. Inculpatul F.T.P. este în vârstă de 34 de ani, este căsătorit din anul 2003 și are 3 copii minori în întreținere. Are o situație locativă bună în localitatea Tărlungeni și este asociat unic la SC F. SRL, care are ca obiect de activitate tractări auto, depanări și transport special.

Inculpatul are studii medii și o calificare profesională care îi permite să câștige în mod onest cele necesare traiului familiei. Este integrat familial,profesional și social și nu a mai fost până în prezent cercetat sau judecat pentru alte fapte penale, iar comportamentul său în cadrul comunității a fost în conformitate cu regulile și normele de conviețuire socială. Inculpatul D.S. este în vârstă de 28 de ani este căsătorit din anul 2011, nu are copii și are o situație locativă bună; a avut calitatea de lucrător de poliție iar în prezent își desfășoară activitatea în calitate de director al SC G.Y. SRL; este absolvent de studii superioare și este integrat familial, profesional și social; nu a mai fost până în prezent cercetat sau judecat pentru alte fapte penale, iar comportamentul său în cadrul comunității a fost în conformitate cu regulile și normele de conviețuire socială.

Potrivit referatelor de evaluare, cei trei inculpați au perspective crescute de reintegrare. În raport de circumstanțele personale ale inculpaților, astfel cum au fost sintetizate anterior,de circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile reținute în sarcina fiecăruia dintre ei, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, de cauzele de agravare a răspunderii penale și de cele de reducere a pedepselor incidente, Curtea a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților sunt corect individualizate astfel că nu se impune nici majorarea pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune în parte și nici sporirea pedepselor rezultante pentru nicinul dintre inculpați, astfel cum s-a solicitat în memoriul Parchetului.

Chiar dacă au comis mai multe infracțiuni datorită modului în care s-a derulat activitatea infracțională, acestea au fost comise cu aceeași ocaziejn realizarea aceluiași scop, într-un interval de timp extrem de scurtjar în raport de această situație, numărul infracțiunilor comise în nici un caz nu dovedește perseverență infracțională astfel cum a susținut parchetul în memoriul formulat și deci nu reprezintă o împrejurare care să justifice o sporire a pedepsei rezultante.

De asemenea, vârsta inculpaților, gradul de instrucție școlară a acestora, comportamentul anterior comiterii faptelor în familie și societate, lipsa antecedentelor penale precum și perspectivele crescute de reintegrare relevate de referatele de evaluare întocmite în cauză au condus la concluzia că scopul pedepselor aplicate inculpaților poate fi atins și fără privare de libertate, iar schimbarea modalității de executare a pedepselor prin supunerea inculpaților pe durata termenelor de încercare fixate unui control judiciar s-a apreciat că nu se impune; materialul probator existent la dosar nu oferă indicii în sensul existenței unui risc de reiterare de către inculpați a comportamentului infracțional, ci dimpotrivă, în referatele de evaluare întocmite în cauză se arată că nu au fost identificați factori de risc ai comportamentului infracțional al inculpaților care să influențeze conduita generală a acestora și că perspectivele de reintegrare socială sunt crescute, astfel că solicitarea Ministerului Public de a face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen.

s-a apreciat că este neîntemeiată. În ceea ce privește critica adusă de parchet hotărârii apelate privind nelegalitatea acesteia, Curtea a reținut că în mod temeinic a sesizat prima instanță că în cauză, în ceea ce-l privește pe inculpatul A.D.F. sunt incidente atât dispozițiile art. 33 lit. b) C. pen.(cu referire la infracțiunile prevăzute de art. 85 alin. (1) art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 care au fost comise în concurs ideal) cât și cele ale art. 33 lit. a) C. pen. întrucât cele două infracțiuni reglementate de O.U.G. nr. 195/2002 au fost comise în concurs real cu infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Temeinicia reținerii celor două texte de lege este menționată de altfel și în motivele de apel ale parchetului situația inculpatului A.D.F. fiind, din această perspectivă identică cu cea a inculpatului F.T.P. doar că pentru acesta din urmă textele de lege menționate au fost reținute prin actul de sesizare al instanței. S-a reținut ca fiind reală împrejurarea că această omisiune a parchetului de a reține și în ceea ce-l privește pe inculpatul A.D.F. dispozițiile art. 33 lit. b) C. pen. ar fi trebuit pusă în discuția părților de către primă instanță însă pe de o parte Curtea a reținut că incidența art. 33 lit. b) alături de 33 lit. a) C. pen. nu face parte din încadrarea juridică a faptelor iar prima instanță nu ar fi fost îndreptățită să aplice dispozițiile art. 334 C. proc.

pen. pentru a reține incidența acestui text de lege, ci textul reflectă pluralitatea în care au fost comise din punct de vedere juridic infracțiunile deduse judecății, fără a agrava în vre-un fel situația inculpatului și fără consecințe asupra regimului sancționator. Pe altă parte, în apel, inculpatul A.D.F. a arătat prin intermediul avocatului ales că reținerea acestui text de lege este pur formală din punctul său de vedere; a menționat de asemenea că este de acord cu incidența acestui text de lege precizând că nu i-a fost vătămat, prin reținerea textului de lege în discuție, de către instanța de fond nici un drept dintre cele procesuale recunoscute de lege. În raport de această situație Curtea a apreciat că nu se impune reformarea hotărârii apelate înlăturarea dispozițiilor art. 33 lit. b) C. pen.

pentru ca mai apoi să se rețină în rejudecare dispozițiile menționate. Hotărârea primei instanțe, s-a reținut că este însă criticabilă din perspectiva faptului că, dispunând, în baza art. 255 alin. (4) C. pen.

confiscare sumei de bani dată cu titlu de mită agentului de poliție L.N., instanța de fond a omis să menționeze persoana de la care confiscă suma de 400 RON.Or, confiscarea specială este sancțiune de drept penal, care se ia față de persoana ce a comis o faptă penală și constă în trecerea silită și gratuită în proprietatea statului a bunurilor folosite pentru săvârșirea faptei penale sau a contravalorii lor fiind justificată de necesitatea înlăturării stării de pericol care s-ar crea pentru societate prin rămânerea în mâinile infractorului a bunurilor folosite la comiterea infracțiunii; această măsură de siguranță are un caracter „in rem" și produce efecte față de orice persoană la care s-ar găsi lucrurile confiscate; ea nu poate fi luată față de mai multe persoane în solidar, ci se aplică în mod individual pentru fiecare persoană care deține sau a deținut bunuri folosite la săvârșirea unei infracțiuni, instanța având obligația să identifice persoanele la care se găsesc bunurile sau sumele de bani supuse confiscării, iar când la comiterea faptei penale au participat mai multe persoane să indice în concret ce bunuri sau sume de bani confiscă de le fiecare dintre participanți.

Față de această situație și văzând că în cadrul judecății care s-a desfășurat în apel inculpatul D.S. a precizat că suma de 400 RON care a fost dată cu titlu de mită aparținea inculpatului F.T.P., Curtea a admis în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 108/S din 9 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov și a desființat hotărârea doar sub aspectul omisiunii primei instanțe de a menționa persoana de la care s-a dispus confiscarea sumei de bani care a făcut obiectul mitei. Rejudecând cauza în aceste limite: în baza art. 255 alin. (4) raportat la art. 254 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul F.T.P.

a sumei de 400 RON, obiect al mitei, aflată atașată la dosarul cauzei (dosar urmărire penală). S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov care a criticat decizia recurată pentru netemeinicie prin prisma cazului de casare prev.de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În motivele de recurs s-a menționat în esență că, faptele comise de inculpați sunt grave iar inculpații le-au săvârșit cu o ușurință deosebită și chiar dacă inculpații nu au antecedente penale, în raport de multitudinea normelor de drept încălcate, instanțele ar fi trebuit să sporească fiecare dintre pedepsele rezultante aplicate inculpaților și să aleagă o modalitate de executare a pedepsei mai adecvată, cum ar fi cea prevăzută de art. 86 1 C. pen.

cu majorarea temrneului de încercare. Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat dar și din oficiu, Înalta Curte, reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta. Cu privire la unica critică vizând reindividualizarea pedepsei, Înalta Curte reține că, la individualizarea pedepselor aplicate față de inculpați au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care preved că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului,de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,de gradul de pericol social al faptei săvârșite,de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Potrivit art. 320 1 C. proc. pen.,(Judecata în cazul recunoașterii vinovăției) (1)Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. (2)Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

(4)lnstanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. (7)lnstanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaților este rezultatul reținerii unei cauze legale de atenuare a răspunderii penale,respectiv - art 320 1 C. proc. pen.

În aceste condiții pedepsele aplicate inculpaților de către instanța de fond și menținute de către instanța de apel, atât cu privire la cuantum cât și din punct de vedere al alegerii modalității de executare, respectiv în condițiile suspendării condiționate, Înalta Curte apreciază că nu se impune aplicarea unor sporuri și nici înlocuirea dispozițiilor art. 81 C. pen. cu dispozițiile art. 86 1 C. pen., având în vedere circumstanțele reale în care faptele au fost comise, precum și a circumstanțelor personale ale inculpaților, gradul de pericol social concret al faptelor comise de cei trei inculpați fiind unul mediu, astfel că pedepsele principale aplicate inculpaților, orientate către minimul special sunt pe deplin justificate.

Înalta Curte apreciază relevante concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, prin care se arată că nu au fost identificați factori de risc ai comportamentului infracțional al inculpaților care să influențeze conduita generală a acestora și că perspectivele de reintegrare socială sunt crescute, astfel că solicitarea parchetului de a face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. și de a aplica spor de pedeapsă, apare ca neîntemeiată. Față de aceste considerente Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 123/Ap din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimații inculpați A.D.F., F.T.P.

și D.S. Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 150 RON, pentru intimații inculpați F.T.P. și D.S., până la prezentarea apărătorului ales, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.D.F., în sumă de 300 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 123/Ap din 13 noiembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimații inculpați A.D.F., F.T.P. și D.S. Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu în sumă de câte 150 RON, pentru intimații inculpați F.T.P. și D.S., până la prezentarea apărătorului ales, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.D.F., în sumă de 300 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Apel Brașov, rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 05 iunie 2013.