ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3960/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 17/R din 20 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au dispus următoarele:

În baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a condamnat pe inculpatul N.D., fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale) a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de fals în declarații.

În baza art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale) a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului N.D. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului și a stabilit, în conformitate cu art. 82 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 292 C. pen. a condamnat pe inculpatul K.I., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 264 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 33 lit. b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite și a aplict inculpatului K.I. pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului și a stabilit în conformitate cu art. 82 C. pen. un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus desființarea în totalitate a declarațiilor din data de 18 noiembrie 2011 date de inculpatul K.I. (fila 23 dosar urmărire penală), numita N.D.E. (filele 20-21 dosar urmărire penală) și a înscrisului intitulat „raport" întocmit de inculpatul N.D. la data de 18 noiembrie 2011 (filele 18-19 dosar urmărire penală), precum și desființarea parțială a procesului verbal de constatare a faptei încheiat la data de 17 noiembrie 2011 de către organele de poliție din cadrul Biroului Rutier al Poliției Mun. Sf. Gheorghe, Jud. Covasna, respectiv a mențiunilor care cuprind declarațiile necorespunzătoare adevărului date verbal de către inculpatul N.D. cuprinse în pag. a ll-a a actului (fila 11 dosar urmărire penală).

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus plata sumei de 730 lei, reprezentând contravaloarea traducerilor efectuate pe parcursul procesului penal din limba română în limba maghiară și invers, din fondurile Ministerului de Justiție.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul N.D. să plătească statului suma de 1.250 lei, iar pe inculpatul K.I. suma de 1.050 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, din data de 3 aprilie 2012 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

- N.D., pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 25 C. pen. raportat la art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale) și art. 292 C. pen.

- K.I. pentru săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor prevăzute de art. 292 C. pen. și art. 264 C. pen.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, în sarcina inculpatului N.D. că, la data de 17 noiembrie 2011 a condus autovehicul pe drumurile publice din jud. Covasna având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,60 gr %o, iar apoi, după producerea unui eveniment rutier a determinat cu intenție în baza aceleiași rezoluții infracționale pe fiica sa N.D.E. și pe inculpatul K.I. ca la data de 18 noiembrie 2011 să dea declarații neconforme adevărului în fața ofițerilor de la B.C.I. al I.P.J. Covasna în care să relateze în mod nereal și în vederea producerii de consecințe juridice că în seara de 17 noiembrie 2011 autoturismul a fost condus de fiica sa N.D.E.

S-a mai reținut în ceea ce îl privește pe inculpatul N.D., că la data de 18 noiembrie 2011 în raportul olograf pe care l-a înaintat reprezentanților I.P.J. Covasna a prezentat o situație nereală - respectiv că în seara de 17 noiembrie 2011 autoturismul a fost condus de fiica sa N.D.E. - în vederea producerii unei consecințe juridice, respectiv pentru a împiedica exercitarea urmăririi penale împotriva sa.

În ceea ce îl privește pe K.I. s-a reținut în rechizitoriu în sarcina acestuia că, la data de 18 noiembrie 2011 în baza unei înțelegeri pe care a avut-o cu inculpatul N.D., a dat o declarație olografă în fața ofițerilor de la B.C.I. al I.P.J. Covasna în care a precizat în mod nereal, pentru a produce consecințe juridice, favorabile lui N.D., cu scopul de a împiedica exercitarea urmăririi penale împotriva acestuia, că în seara de 17 noiembrie 2011 autoturismul, a fost condus de o femeie care ulterior tamponării a părăsit locul accidentului.

În fața instanței inculpații nu au dorit să fie judecați în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., astfel că judecarea cauzei s-a realizat după procedura obișnuită.

În cursul urmăririi penale s-a încheiat un proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare (proces-verbal de constatare încheiat la data de 17 noiembrie 2011, raport a lui N.D. din 18 noiembrie 2011, declarație olografă K.I. din 17 noiembrie 2011, declarații olografe K.I., N.D.E. și L.A.M. din 18 noiembrie 2011, declarațiile numiților U.T. din 22 februarie 2012 și C.A. din 28 februarie 2012) și au fost audiați martorii A.E.N. (filele 57-58 dosar u.p.), P.D. (fila 59 dosar u.p.), L.A.M. (fila 60 dosar u.p.), D.F. (fila 61 dosar u.p.), U.T. (filele 62-63 dosar u.p.), M.L. (fila 64 dosar u.p.), C.A. (fila 65 dosar u.p.), învinuita N.D.E. (filele 54-56 u.p.), precum și inculpații N.D. (filele 47-50 dosar) și K.I. (filele 51-53 dosar).

În cursul cercetării judecătorești inculpatul N.D. s-a prevalat de dispozițiile art. 70 C. proc. pen., nedorind să dea declarații, astfel încât a fost audiat doar inculpatul K.I. (filele 37-41 dosar instanță), martora N.D.E., pentru care s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 C. pen., s-a prevalat în cursul cercetării judecătorești de dispozițiile art. 80 C. proc. pen. dată fiind calitatea ei de fiică a inculpatului N.D., împrejurare în raport de care aceasta nu a fost audiată de către instanță; au fost audiați de în cursul cercetării judecătorești martorii C.A. (filele 68-72 dosar instanță), U.T. (filele 73-77 dosar instanță), L.A.M. (filele 98-102 dosar instanță), P.D. (filele 103-104 dosar instanță), D.F. (filele 105-106 dosar instanță), A.E.N. (filele 107-108 dosar instanță), M.L. (filele 116-120 dosar instanță); s-au întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, din dispoziția instanței referate de evaluare pentru ambii inculpați (filele 33-36 dosar) și au fost depuse de către inculpatul N.D. mai multe înscrisuri în probațiune (filele 59-67, 137-141,143).

Pe tot parcursul cercetării judecătorești inculpatul K.I. a beneficiat de serviciile unui traducător autorizat de limbă maghiară desemnat de instanță întrucât acesta s-a prevalat de dispozițiile art. 8 C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 17 noiembrie 2011 inculpatul N.D., ofițer de poliție judiciară având gradul profesional de comisar de poliție, împreună cu mai mulți colegi de serviciu, printre care A.E.N., P.D. și D.F. s-au aflat în localitatea Boroșneu Mare unde au servit masa precum și băuturi alcoolice.

În jurul orei 19

00

inculpatul N.D. s-a urcat la volanul autoturismului, cu care venise, pe scaunul din partea dreaptă s-a așezat martorul D.F. iar martorii A.E.N. și P.D. au ocupat locurile din spate ale autoturismului; inculpatul a condus autoturismul menționat pe drumurile publice din localitatea Boroșneul Mare până la intersecție, unde toți ocupanții autoturismului, împreună cu inculpatul au intrat în incinta restaurantului benzinăriei T.N.T., au mâncat și au consumat băuturi alcoolice.

În jurul orei 21

00

inculpatul N.D. s-a urcat la volanul autoturismului iar colegii săi au ocupat celelalte locuri din autoturism după care N.D. a condus autoturismul pe drumurile publice până în Municipiul Sf. Gheorghe unde, pe str. O., la intersecția cu str. N.G. a intrat în coliziune cu autoturismului condus de inculpatul K.I. Coliziunea s-a datorat faptului că inculpatul K.I. nu a acordat prioritate de trecere autoturismului condus de inculpatul N.D.

După impact martorii A.E.N., P.D. și D.F. au coborât din autoturismul și s-au deplasat spre locuințele lor, la fața locului rămânând conducătorii auto ai celor două autoturisme implicate în accident. Inculpatul K.I. a anunțat-o despre eveniment pe proprietara autoturismului, martora L.A.M. care a venit la fața locului accidentului.

La fața locului accidentului, soldat doar cu deteriorarea autoturismelor implicate, a ajuns și o patrulă a poliției rutiere formată din agenții C.A. și U.T. și, în vederea întocmirii documentelor uzuale, cei doi agenți au chestionat conducătorii auto încercând să stabilească modalitatea de producere a evenimentului rutier.

Întrebat fiind, inculpatul N.D. a precizat că autoturismul, a fost condus de fiica sa, care după impact a plecat de la fața locului. întrucât inculpatul N.D. emana miros de alcool, iar inculpatul K.I. a afirmat că N.D. este cel care a condus autoturismul implicat în eveniment și pentru că datorită frigului aparatul etiiotest nu funcționa, ambii inculpați, împreună cu martora L.A.M., au fost conduși la sediul Poliției Municipiului Sf. Gheorghe, unde cei doi inculpați au fost testați cu aparatul alcooltest. La inculpatul K.I. rezultatul a fost zero iar la inculpatul N.D. rezultatul a fost de 0,86 mg/litru alcool pur în aerul expirat.

La sediul poliției a sosit și fiica inculpatului N.D., martora N.D.E., și dată fiind declarația verbală a tatălui său a fost și aceasta testată cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind zero.

Inculpatul N.D. și fiica sa N.D.E. nu au dorit să dea declarații scrise referitor la împrejurările producerii evenimentului rutier din acea seară, situație în care doar inculpatului K.I. i s-a luat o declarație olografă acesta declarând că după impact din autoturismul, au coborât trei persoane de sex masculin care au plecat iar în autoturism, la volan, a rămas doar conducătorul auto.

Inculpatul N.D. a fost condus la Spitalul Județean Sf. Gheorghe unde i s-a recoltat o singură probă biologică (acesta refuzând prelevarea celei de-a doua probe) care a fost analizată ulterior de către S.J.M.L. Covasna fiind întocmit de această instituție buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 18 noiembrie 2011 din care rezultă că la ora recoltării, respectiv 22,50, inculpatul avea o alcoolemie de 1,60 gr %o în sânge.

În aceeași seară agenții de poliție rutieră C.A. și U.T. au întocmit procesul-verbal în care au consemnate activitățile desfășurate în seara de 17 noiembrie 2011, precum și cele declarate de persoanele implicate în evenimentul rutier, proces verbal care a fost prezentat conducerii I.P.J. Covasna; s-a dispus de către Conducerea I.P.J. Covasna ca Biroul de control intern din cadrul I.P.J. Covasna să efectueze verificări și propuneri, lucrarea fiind înregistrată în 2001.

În acest context, învestit fiind cu cercetarea evenimentului din data de 17 noiembrie 2011, comisarul M.L. - șeful Biroului control intern, a solicitat la data de 18 noiembrie 2011 un raport de la inculpatul N.D. și a chemat pentru a fi audiați în legătură cu evenimentul din data de 17 noiembrie 2011 pe inculpatul K.I. și pe fica acestuia, N.D.E.

În raportul olograf întocmit la 18 noiembrie 2011, inculpatul N.D. a declarat necorespunzător adevărului și pentru ca astfel să se sustragă de ia o eventuală răspundere penală că în data de 17 noiembrie 2011 autoturismul, a fost condus de fiica sa N.D.E., cei doi deplasându-se de la domiciliu la stația P. pentru a alimenta iar după incident fiica sa s-a speriat, a coborât de la volan și s-a deplasat la poliție să anunțe evenimentul.

Într-o declarație olografă dată la aceeași dată (18 noiembrie 2011) N.D.E. a declarat, în fața comisarului M.L., că ea a condus autoturismul în seara de 17 noiembrie 2011 confirmând în acest fel varianta tatălui său pentru a-l ajuta pe acesta să se sustragă răspunderii penale.

În cursul dimineții de 18 noiembrie 2011 inculpatul N.D. l-a contactat pe inculpatul K.I. solicitându-i ajutorul pentru a scăpa de răspunderea penală și cerându-i să-și schimbe declarația dată cu o seară în urmă și să spună în fața comisarului M.L., atunci când va fi chemat pentru declarație că a văzut o femeie conducând autoturismul, implicat în accident; în schimbul acestei declarații inculpatul N. i-a promis inculpatului K.I. că va achita amenda contravențională stabilită de către agenții de poliție în sarcina inculpatului K.I. cu o seară în urmă și va suporta costul reparației autoturismului, avariat în urma evenimentului rutier din 17 noiembrie 2011.

În aceste condiții, inculpatul K.I. s-a prezentat la invitația comisarului M.L. și a declarat în data de 18 noiembrie 2011, atât verbal cât și în scris, în mod nereal și pentru a-l ajuta pe N.D. să se sustragă de la urmărire penală că imediat după impactul din seara precedentă femeia de la volanul autoturismului VW Passat a plecat iar în mașină a rămas, în partea dreaptă, pe scaun, un bărbat.

În cursul urmăririi penale ambii inculpați au recunoscut în esență comiterea faptelor reținute în sarcina lor, inculpatul N.D. arătând însă că nu își mai aduce aminte să-i fi spus inculpatului K.I. să declare în fața comisarului M.L. că a condus fiica sa și insistând pe împrejurarea că autoturismul în care se afla staționa în momentul impactului cu autoturismul; aceasta a recunoscut însă în acea etapă că a doua zi s-a deplasat din proprie inițiativă la locul de muncă a inculpatului K.I. și s-a oferit să plătească amenda care i-a fost aplicată pentru evenimentul rutier din data de 17 noiembrie 2011 și să suporte costurile reparației autoturismului.

În cursul cercetării judecătorești inculpatul N.D. nu a dorit să dea declarații însă apărarea sa s-a axat pe solicitarea de a se constata de către instanță nulitatea anumitor acte de urmărire penală, respectiv a buletinului de examinare toxicologică a alcoolemiei apreciind că aceasta este o probă ilegal obținută iar în lipsa ei concentrația de alcool în sânge la momentul conducerii autovehiculului nu poate fi dovedită cu probele testimoniale administrate. De asemenea inculpatul N.D. a mai invocat în apărarea sa caracterul insidios al presupuselor fapte de instigare la comiterea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 292 C. pen. în condițiile în care lipsesc de la dosar dovezi concrete că ar fi determinat pe fiica sa N.D.E. și pe inculpatul K.I. să dea declarații necorespunzătoare adevărului.

Inculpatul K.I. a recunoscut în fața instanței că la data de 18 noiembrie 2011 la solicitarea inculpatului N.D. s-a deplasat la poliție, unde a dat o declarație în care a arătat că autoturismu, implicat în accidentul din data de 17 noiembrie 2011, a fost condus de o femeie, declarație care coincide cu cea dată în cursul urmăririi penale, Cu toate acestea inculpatul K.I. a susținut că declarația dată la 18 noiembrie 2011 a fost scrisă de el după dictarea comisarului de poliție M.L. și că nu a înțeles în ansamblu sensul tuturor cuvintelor pe care Ie-a scris întrucât nu cunoaște limba română, fiind de etnie maghiară; inculpatul a mai susținut în cursul procesului necesitatea restituirii cauzei la procuror întrucât în cursul urmăririi penale nu i s-a asigurat un interpret, motiv pentru care a invocat nulitatea actelor de urmărire penală realizate cu încălcarea art. 8 C. proc. pen. și nu i s-a desemnat un apărător din oficiu.

Instanța, prin încheierea de ședință din data de 27 iunie 2012 a respins cererea de constatare a nulității urmăririi penale și restituire a cauzei la procuror apreciind că inculpatului K.I. i s-au asigurat în cursul procesului penal toate drepturile și garanțiile procesuale recunoscute de lege părților în proces; astfel, asistența juridică a inculpatului nu era obligatorie în cursul urmăririi penale conform art. 171 C. proc. pen., iar din procesul verbal încheiat anterior audierii sale de către procuror (fila 51 dosar) rezultă că inculpatului i s-a adus la cunoștință dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau desemnat din oficiu; inculpatul K.I. nu a considerat că are nevoie de asistența unui avocat, astfel că nu a solicitat un termen în acest sens și a fost de acord să dea declarație doar în fața procurorului (filele 52-53 dosar).

Împrejurarea că inculpatul a arătat că nu avea în cursul urmăririi penale cunoștințele necesare pentru a face diferența între un avocat ales și unul din oficiu, nu este de natură a atrage nulitatea actelor de urmărire penală, atâta timp cât prin eforturi minime inculpatul se putea documenta despre ceea ce înseamnă un avocat și rolul lui în procesul penal; pe altă parte, inculpatul K.I. nu a adus la cunoștința procurorului că nu ar cunoaște limba română, limbă obligatorie în procesul penal, ba dimpotrivă, acesta a scris o declarație olografă în limba română (fila 52 dosar urmărire penală), a relatat procurorului în limba română derularea evenimentelor care au avut loc în datele de 17 -18 noiembrie 2011 despre care a fost chestionat și a răspuns tot în limba română la întrebările acestuia, aspectele fiind consemnate de procuror în declarația existentă la fila 53 dosar semnată fără rezerve de inculpat. Or, în aceste condiții, instanța constată că declarațiile date de inculpatul K.I., în cursul urmăririi penale sunt luate cu respectarea normelor de drept procesual penal și chiar dacă este de etnie maghiară, nu poate fi primită solicitarea acestuia de constatarea nulității actelor de urmărire penală pe considerentul că nu cunoaște limba română și nu a înțeles sensul celor declarate de el la procuror;

De altfel, audiați în calitate de martori agenții de poliție C.A. și U.T. precum și comisarul M.L., aceștia au declarat în fața instanței că au constatat cu propriile simțuri că inculpatul K.I. vorbea limba română, chiar dacă avea unele dificultăți de exprimare, înțelegea ceea ce era întrebat și răspundea în limba română la întrebări; au arătat de asemenea că nici acest inculpat și nici altă persoană nu Ie-a adus la cunoștință că inculpatul K.I. nu ar înțelege limba română.

Este adevărat că martora L.A.M. a încercat în cursul cercetării judecătorești să susțină varianta inculpatului K.I. în sensul că acesta nu ar cunoaște limba română, însă instanța apreciază că declarația acestei martore este nesinceră, sub acest aspect deoarece ea este contrazisă practic de martorii C.A. și U.T. precum și de comisarul M.L. care au arătat, așa cum am menționat deja că inculpatul K. a vorbit cu ei în limba română atât în data de 17 cât și în data de 18 noiembrie 2011 și că nu au fost probleme de comunicare; martorul U.T. a arătat în mod expres în fața instanței că a fost prezent în permanență în data de 17 noiembrie 2011 când inculpatul K.I. a scris declarația olografă și că nimeni nu i-a dictat acestuia ce să scrie, nici chiar martora L.A.M. care se afla în aceeași încăpere.

Comisarul M.L. a arătat în declarația data în fața instanței că i-a audiat pe rând pe inculpatul K.I. și pe martora L.A.M. astfel încât aceasta din urmă nu avea cum să îl ajute la scrierea declarației în limba română pe inculpatul K.I., iar intervenția martorului comisar M. în declarația pe care K.I. a scris-o cu mâna sa la data de 18 noiembrie 2011, s-a mărginit doar la aspecte de formă și lămuriri solicitate de inculpat cu privire la formulare și nu de conținut; oricum martorul M.L. a arătat în fața instanței că inculpatul K.I. i-a comunicat verbal (înainte de a scrie) aspectele pe care ulterior Ie-a consemnat în scris, spunându-i în mod direct că autoturismul a fost condus de o femeie în momentul impactului iar inculpatul N.D. ocupa locul din dreapta șoferului.

În aceste condiții curtea de apel a apreciat că toate declarațiile inculpatului K.I. din datele de 17 noiembrie 2011 și respectiv 18 noiembrie 2011 au fost luate în condiții de legalitate și nu sunt afectate de vicii care să conducă la constatarea nulității lor.

De altfel, inculpatul K.I. a declarat în instanță, relativ la declarația dată la 18 noiembrie 2011, că a spus comisarului M.L. ceea ce i-a cerut inculpatul N.D. respectiv că autoturismul a fost condus la data de 17 noiembrie 2011 de o femeie, astfel încât sub aspectul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen., chiar dacă s-ar fi reținut că declarația scrisă de inculpatul K.I. ar fi suferii vicii datorită aspectelor de formă pentru care a intervenit comisarul M.L., elementul material este dovedit, textul neimpunând condiția ca declarațiile necorespunzătoare adevărului să fie realizate în scris.

În ceea ce privește susținerile inculpatului N.D. în sensul că buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei din data de 18 noiembrie 2011 emis de S.M.L. Covasna este un mijloc de probă ilegal întrucât în cadrul S.M.L. Covasna nu există avizat un Laborator de toxicologie, astfel încât acesta nu are dreptul să efectueze analize toxicologice pentru stabilirea alcoolemiei, curtea de apel a reținut că acestea sunt nefondate.

Astfel, este adevărat că potrivit art. 16 din Ordinul nr. 376/2006 al Ministrului Sănătăți prin care au fost aprobate Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule sau tramvaie, determinarea alcoolemiei se face numai în laboratoarele de toxicologie medico-legală de pe lângă instituțiile de medicină legală, alcoolemia determinată în alte laboratoare clinice neavând valoare probatorie în justiție și tot atât de adevărat este că S.M.L.J. Covasna nu are avizat în cadrul său, conform actelor depuse la dosar un laborator specializat de toxicologie.

Cu toate acestea curtea de apel a apreciat că laboratoarele din cadrul S.M.L.J. care nu au înființate, prin hotărârea direcțiilor județene de sănătate publică și cu avizul institutelor de medicină legală competente, laboratoare de specialitate cum ar fi cele prevăzute în art. 10 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, nu pot fi apreciate ca fiind „laboratoare clinice" la care face trimitere Ordinul nr. 376/2006.

Art. 88 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că stabilirea concentrației de alcool sau a prezenței în organism de substanțe sau produse stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face în instituțiile medico-legale autorizate, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sănătății.

Potrivit art. 10 din Regulamentul de aplicare a dispozițiilor O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală serviciile de medicină legală se înființează în fiecare județ, având sediul în localitatea reședință de județ și sunt conduse de un medic legist șef numit de directorul D.J.S.P., în condițiile legii.

Alin. (3) din art. 10 prevede că în funcție de volumul de activitate în structura serviciilor de medicină legală județene se pot înființa, prin hotărâre a D.J.S.P., cu avizul institutului de medicină legal competent, laboratoare de specialitate cum ar fi cele de histopatologie, toxicologie, biocriminalistică sau psihiatrie medico-legală.

Înființarea acestor laboratoare de specialitate este lăsată deci la dispoziția D.J.S.P., normele menționate făcând trimitere ca și condiție pentru înființarea acestora de volumul de activitate al serviciului; în acest context, interpretând sistematic normele în materie, instanța de fond a apreciat că laboratoarele de specialitate se înființează în raport de volumul de activitate al serviciilor de medicină legală județene și nu este obligatorie înființarea de astfel de laboratoare în toate serviciile de medicină legală județene.

Împrejurarea că un astfel de serviciu autorizat nu are avizat un laborator de specialitate de genul celor menționate în alineatul 3 al art. 10 nu conduce la concluzia că nu ar putea să efectueze analize toxicologice, histopatologice sau de altă natură atâta vreme cât efectuarea de astfel de expertize intră în obiectul de activitate al serviciului medico - legal, serviciile medico-legale dețin dotarea tehnică necesară iar personalul din cadrul serviciului au specializarea necesară pentru a efectua astfel de analize.

În consecință, atâta timp cât S.M.L.J. Covasna este autorizat și conform O.U.G. nr. 195/2002 are dreptul, conform legislației în materie (O.G. nr. 1/2000), să efectueze constatări și expertize medico legale, inclusiv toxicologice, buletinul de analiză toxicologică emis este legal.

De altfel, acest buletin de analiză toxicologică, care relevă o concentrație de 1,60 %o alcool în sângele inculpatului la ora 22

50

, se coroborează cu declarațiile martorilor A.E.N., P.D. și D.F. și chiar cu cele ale inculpatului N.D. din cursul urmăririi penale în care acesta recunoaște consumul de băuturi alcoolice din ziua de 17.11,2011 până în jurul orei 21

00

, precum și cu mențiunile din buletinul de examinare clinică existent la fila 26 dosar urmărire penală care atestă la momentul examinării clinice a inculpatului o comportare dezordonată, confuză și o atenție dispersată. Concentrația de alcool în aerul expirat stabilită cu ajutorul alcooltestului la ora 22

32

relevă de asemenea consumul de alcool de către inculpat punându-se în evidență o alcoolemie de 0,86 mg/l (fila 12 dosar urmărire penală) și se corelează cu rezultatul examinării probelor biologice.

În ceea ce privește procesul verbal de prelevare a probei biologice existent la fila 25 dosar, instanța constată că pe acest înscris există semnătura medicului specialist care a prelevat probele, semnătura agentului șef C.A. care l-a condus pe inculpat la S.J.U. din Sf. Gheorghe în vederea prelevării probei biologice, precum și două semnături ale inculpatului N.D.: una în dreptul mențiunii „persoană examinată" și una în dreptul mențiunii „nu solicită a ll-a probă".

Față de această situație, împrejurarea că în cuprinsul procesului verbal de prelevare nu se precizează motivul pentru care nu s-a recoltat a doua probă, ci se face mențiunea „nu solicită a doua probă" în dreptul căreia a semnat inculpatul N.D. nu reprezintă un viciu al actului medical și nu are relevanță asupra prelevării primei probe biologice, efectuate în condiții de legalitate; inculpatul era lucrător de poliție și cunoștea dispozițiile legii în ceea ce privește recoltarea a două probe consecutive la interval de o oră între ele și cunoștea de asemenea consecințele refuzului recoltării celei de-a doua probe biologice -respectiv că nu va mai putea solicita ulterior o recalculare a alcoolemiei - condiții în care nu se poate prevala în prezent de felul în care a fost formulată mențiunea refuzului recoltării celei de-a doua proble biologice, pentru a invoca nulitatea actului; în atari condiții Curtea apreciază că mențiunea de pe procesul-verbal echivalează cu un refuz al inculpatului de a i se recolta cea de-a doua probă.

Starea de ebrietate în care se găsea inculpatul la momentul examinării lui de către medicul din cadrul S.J.U. din Sf. Gheorghe, este relevată și de buletinul de examinare clinică existent la fila 26 din dosarul de urmărire penală care atestă o comportare dezordonată, confuză și o atenție dispersată, concluzionându-se că inculpatul este sub influența alcoolului.

În raport de cele expuse, curtea de apel a constatat că materialul probator existent la dosar confirmă fapta inculpatului de a consuma băuturi alcoolice și apoi de a conduce un autovehicul pe drumurile publice iar concentrația de 1,60 gr %o de alcool în sânge a fost legal stabilită prin analizarea probei biologice de către S.M.L. Covasna.

În legătură cu susținerile inculpatului N.D. în sensul că la dosar nu ar exista probe că ar fi determinat pe inculpatul K.I. și pe fiica sa N. Daniela să dea în fața comisarului de poliție M.L. declarații necorespunzătoare adevărului, instanța de fond a reținut că aceste afirmații sunt nefondate; astfel, în declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale, acesta a recunoscut în fața procurorului că el i-a cerut fiicei sale să declare în fața autorităților că autoturismul implicat în accident a fost condus de ea (fila 49 verso dosar urmărire penală); această declarație se coroborează cu cea a numitei N.D.E., fiica inculpatului, care atât în declarația olografă dată în fața procurorului cât și în declarația scrisă pe formular de învinuit (calitate pe care o avea la acel moment) - filele 55, 56 dosar urmărire penală - a arătat că a dat declarația din data de 18 noiembrie 2011 în fața comisarului M.L. și în care a menționat că ea a condus autoturismul, implicat în accidentul din data de 17 noiembrie 2011 la cererea tatălui său pentru a-l ajuta pe tatăl său care condusese autoturismul în stare de ebrietate.

Împrejurarea că în cursul procesului inculpatul N.D. nu a mai dorit să dea declarații, iar martora N.E.D., odată scoasă de sub urmărire penală s-a prevalat de dispozițiile art. 80 C. proc. pen. dată fiind calitatea ei de martoră și totodată fiică a inculpatului N.D., nu are relevanță în cauză și nu înlătură susținerile inculpatului și respectiv a fiicei acestuia menționate în declarațiile care le-au fost luate în condiții de legalitate. Aceste mijloace de probă se coroborează de altfel cu împrejurările constatate de agenții de la poliția rutieră referitoare la apariția fiicei inculpatei la poliție în seara zilei de 17 noiembrie 2011, susținerile acesteia încă de la acel moment că ea a condus și testarea ei cu aparatul alcooltest.

În ceea ce privește determinarea inculpatului K.I. să dea declarații necorespunzătoare adevărului, instanța de fond a reținut că inculpatul K.I. a avut o poziție constantă în cursul procesului arătând încă din faza de urmărire penală că a dat acea declarație din 18 noiembrie 2011 în fața comisarului M.L., în care a arătat că autoturismul implicat în accidentul din data de 17 noiembrie 2011 a fost condus de o femeie, la cererea inculpatului N.D., care a doua zi după accident, respectiv în dimineața de 18 noiembrie 2011 a venit la el la serviciu și i-a promis că va suporta costurile reparației autoturismului și amenda contravențională care i-a fost aplicată dacă își va schimba declarația (filele 52, 53 dosar urmărire penală, fila 38 dosar instanță).

Despre această intervenție a inculpatului N. pe lângă inculpatul K.I., martora L.A.M. a declarat în fața instanței de fond (fila 102 dosar instanță) că inculpatul N.D. i-a cerut atât ei cât și inculpatului K.I. să spună, atunci când vor merge la Poliție la comisarul M.L. că autoturismul implicat în accidentul din data de 17 noiembrie 2011 a fost condus de o femeie. Martora recunoaște că atât ea cât și inculpatul K.I. au declarat în acel fel pentru ca „dosarul să se termine", să nu aibă de suferit nici N.D. și nici altcineva iar inculpatul N.D. să plătească costurile reparației autovehiculului și amenda. Tot martora a arătat că și-a dat seama încă din seara zilei de 17 noiembrie 2011, atât ea cât și K.I. că inculpatul N.D. este polițist, întrucât îi cunoștea pe agenții de la poliția rutieră care au sosit la locul accidentului și s-a salutat la sediul poliției cu lucrătorii de poliție de acolo și tocmai de aceea a insistat să i se preleveze probe biologice în acea seară întrucât era evident că era băut și bănuia că va încerca să mușamalizeze fapta, situație în care ar fi suportat ea costurile reparației autovehiculului.

Față de aceste declarații și văzând că din probele de la dosar rezultă că întradevăr inculpatul N.D. este cel care a suportat contravaloarea amenzii contravenționale aplicate inculpatului K.I. pentru accidentul rutier în care a fost implicat și de care a fost găsit vinovat acesta din urmă, precum și costurile reparației autoturismului (împrejurare recunoscută de altfel de inculpatul N.D. în cursul urmăririi penale) instanța de fond a constatat că este dovedită determinarea de către inculpatul N.D. a inculpatului K.I. la formularea de declarații necorespunzătoare adevărului în fața organelor de poliție în vederea producerii de consecințe juridice pentru sine (inculpatul N.D.) în sensul neînceperii cercetărilor penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Prima instanță a apreciat că nu se pot reține ca fiind veridice susținerile inculpatului N.D. că autoturismul, la volanul căruia se afla, staționa la momentul tamponării cu autoturismul. În primul rând instanța de fond a reținut că este greu de crezut, dat fiind că impactul dintre cele două autoturisme s-a produs într-o intersecție, că autoturismul staționa în intersecție.

Pe altă parte din procesul verbal de constatare a contravenției întocmit la data de 18 noiembrie 2011 de către agenții de poliție pe baza celor constatate în seara zilei de 17 noiembrie 2011 (existent în xerocopie la fila 15 dosar urmărire penală) rezultă că inculpatul K.I. a fost sancționat contravențional tocmai pentru că nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului condus de inculpat care circula pe str. Oltului din direcția străzii Sporturilor.

Deși inculpatul a susținut că autoturismul staționa la momentul impactului întrucât oprise pentru a coborî unul dintre colegii săi aflați în autoturism, nici unul dintre martorii A.E.N., P.D. respectiv D.F., audiați de către instanța de fond nu susțin varianta inculpatului și nici nu au menționat că vreunul dintre ei ar locui în zonă.

De altfel această împrejurare a staționării sau nu a autoturismului la momentul impactului nu are relevanță asupra faptelor reținute în sarcina inculpatului respectiv asupra acțiunii sale de „a conduce autoturismul sub influența băuturilor alcoolice" câtă vreme tot materialul probator de la dosar relevă faptul că inculpatul a condus pe drumurile publice din județul Covasna, din localitatea Boroșneul Mare și până la Sfântu Gheorghe după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice.

În aceste condiții, curtea de apel a apreciat că starea de fapt reținută este susținută de întreg materialul probator existent la dosar, iar în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a ambilor inculpați.

În drept, fapta inculpatului N.D., care, la data de 17 noiembrie 2011, a condus autovehicul, pe drumurile publice din județul Covasna având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,60 gr %o întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Faptele inculpatului N.D. care la data de 17 noiembrie 2011 și 18 noiembrie 2011 a determinat cu intenție în baza aceleiași rezoluții infracționale pe fiica sa N.D.E. și pe inculpatul K.I. ca la data de 18 noiembrie 2011 să dea declarații neconforme adevărului în fața ofițerilor de la B.C.I. al I.P.J. Covasna în care să relateze în mod nereal și în vederea producerii de consecințe juridice pentru sine că în seara de 17 noiembrie 2011 autoturismul, a fost condus de fiica sa N.D.E., urmărind în acest fel să scape de răspunderea penală pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, întrunesc elementele constitutive ale instigării la comiterea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 25 raportat la art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale).

Faptele aceluiași inculpat care în baza aceleiași rezoluții infracționale a declarat verbal în fața agenților de poliție chemați să constate și să stabilească cauzele evenimentului rutier la data de 17 noiembrie 2011 că nu el a condus autoturismul - declarație consemnată de către lucrătorii de poliție în cuprinsul procesului verbal întocmit la data de 17 noiembrie 2011 (fila 10 dosar urmărire penală) iar la data de 18 noiembrie 2011 în raportul olograf pe care l-a înaintat reprezentanților I.P.J. Covasna a prezentat în scris aceeași situație nereală - respectiv că în seara de 17 noiembrie 2011 autoturismul, a fost condus de fiica sa N.D.E. - în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv pentru a împiedica cercetarea penală și tragerea sa la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații în formă continuată prev. de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale).

Referitor la această din urmă infracțiune, Curtea de Apel Brașov a apreciat că solicitarea parchetului de a se reține forma continuată a infracțiunii este întemeiată întrucât pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații textul de lege nu impune condiția ca declarația făcută în fața organelor, instituțiilor de stat ori alte unități dintre cele la care se referă art. 145 C. pen. să fie realizate în scris; or, atâta timp cât inculpatul N.D. a dat declarații verbale mincinoase în fața agenților de poliție chemați să constate și să stabilească cauzele evenimentului rutier la data de 17 noiembrie 2011 în sensul că nu el a condus autoturismul, ci fiica sa - declarație consemnată de către lucrătorii de poliție în cuprinsul procesului verbal întocmit la data de 17 noiembrie 2011 (fila 10 dosar urmărire penală) care avea rolul de a stabili faptele comise de conducătorii autovehiculelor implicate în accident și de a atrage răspunderea acestora în funcție de normele de drept încălcate - cu scopul de a înlătura suspiciunile că ar fi condus autoturismul în stare de ebrietate și care în mod evident era de natură a produce consecințe juridice întrucât nu s-ar fi declanșat cercetarea penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen.; întrucât inculpatul a continuat și a doua zi să dea declarații neconforme cu realitatea, de data aceasta în scris, urmărind același scop, Curtea apreciază că în mod judicios a apreciat ministerul public că activitatea infracțională desfășurată de inculpat la data de 17 noiembrie 2011 reprezintă un act material din cadrul infracțiunii continuate prev. de art. 292 C. pen., rezoluția infracțională a inculpatului fiind unică, iar activitatea infracțională derulându-se la intervale scurte de timp, aspecte caracteristice infracțiunilor continuate.

În raport cu această împrejurare, instanța de fond a apreciat că se impune, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatul N.D. prin actul de sesizare al instanței (pct. 3 încadrare în drept) din infracțiunea de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. în infracțiunea de fals în declarații în formă continuată prevăzută de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

În ceea ce îl privește pe K.I. fapta acestuia care la data de 18 noiembrie 2011 a dat o declarație olografă în fața ofițerilor de la B.C.I. al I.P.J. Covasna în care a precizat în mod nereal, pentru a produce consecințe juridice, favorabile lui N.D., cu scopul de a împiedica exercitarea urmăririi penale împotriva acestuia, că în seara de 17 noiembrie 2011 autoturismul, a fost condus de o femeie care ulterior tamponării a părăsit locul accidentului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. și favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen. întrucât infracțiunea de favorizare a infractorului, respectiv ajutorul dat infractorului s-a realizat printr-o acțiune care întrunește ea însăși elementele constitutive ale unei infracțiuni (art. 292 C. pen.) în speță sunt incidente dispozițiile art. 33 lit. b) C. pen. referitoare la concursul ideal.

Curtea de apel a apreciat că susținerea inculpatului K.I., potrivit căreia nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 292 C. pen. și art. 264 C. pen., nu este pertinentă. Inculpatul K.I. a precizat că prin declarația dată în fața comisarului M.L., în cursul zilei de 18 noiembrie 2011, nu ar fi urmărit să-l favorizeze pe inculpatul N. sau să împiedice eventuale cercetări asupra acestuia ci pentru a-și crea pentru sine un avantaj, fără consecințe în plan juridic, respectiv pentru a primi contravaloarea reparațiilor autoturismului și a-i fi plătită de către inculpatul N.D. amenda stabilită în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, scop care excede condițiilor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen. respectiv art. 264 C. pen.

Obținerea de avantaje materiale de pe urma declarației date de inculpatul K.I., favorabile inculpatului N.D., reprezintă doar un scop mediat urmărit de inculpatul K.I., o recompensă materială pe care a crezut că este îndreptățit să o primească datorită faptului că nu s-a considerat vinovat de comiterea accidentului rutier și nu avea bani să repare autoturismul avariat. Scopul imediat pentru care a fost dată declarația din data de 18 noiembrie 2011 de către inculpatul K.I. a fost acela de a-i acorda sprijin inculpatului N.D. în vederea zădărnicirii investigațiilor care se declanșaseră urmare a suspiciunilor că inculpatul N.D. ar fi condus autoturismul cu o seară în urmă în stare de ebrietate.

Inculpatul K.I. este posesor de permis de conducere ceea ce presupune că a absolvit un curs de legislație rutieră; acesta cunoștea deci interdicția oricărui conducător auto de a conduce un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice și cunoștea de asemenea că fapta constituie infracțiune sau contravenție, în raport de concentrația de alcool în sânge; același lucru îl cunoștea și martora L.A.M. care în acea seară a venit la locul accidentului și l-a însoțit și la poliție pe inculpatul K., insistând să fie testați cu aparatul etilotest toți conducătorii auto, în special inculpatul N.D. pe care l-a văzut sub influența băuturilor alcoolice, iar mai apoi atât inculpatul K.I. cât și martora a insistat în recoltarea probelor biologice de la acesta. Inculpatul K.I. a aflat încă din data de 17 noiembrie 2011 că inculpatul N.D. pe care el l-a indicat ca fiind conducătorul autoturismului, implicat în accident a fost depistat pozitiv la controlul alcoolemiei și a aflat de asemenea, în aceeași seară că acesta este lucrător de poliție, deci a realizat consecințele pe care un dosar penal le-ar avea asupra carierei inculpatului N.; de altfel, acesta, în declarația dată în fața instanței arată că și-a dat seama că inculpatul N. i-a cerut să spună că a condus fiica sa și nu el pentru că înainte cu o seară condusese autoturismul băut; a realizat deci că declarația sa, în acea formă și cu acel conținut era necesară pentru ca inculpatul N.D. să nu fie cercetat penal. Astfel, la momentul la care a dat declarația în fața comisarului M.L., inculpatul K. știa că inculpatul N.D. săvârșise o faptă penală și a dat la sugestia inculpatului N.D. o declarație necorespunzătoare adevărului, conștient că aceasta este producătoare de consecințe juridice, pentru a-l ajuta pe inculpatul N.D. să scape de urmărirea penală.

Instanța de fond a apreciat că nu pot fi primite ncici susținerile inculpatului K.I. din concluziile scrise depuse, în sensul că inculpatul nu știa că în urma conducerii unui autoturism sub influenta băuturilor alcoolice se poate începe urmărirea penală; referirea la împrejurarea că nici chiar martora L.A.M. nu credea că se va ajunge la proces pentru a releva inocența inculpatului K.I. nu este relevantă în speță și nu poate exprima poziția sa subiectivă; interpretarea dată mențiunii din cuprinsul declarației martorei L.A.M. că nu credea că „se va ajunge atât de departe, respectiv se va intenta un proces" invocată în sprijinul susținerii, este incorectă; mențiunea este scoasă din context; ea a fost realizată de martoră pentru a explica ce a dorit să spună atunci când a afirmat că „era convinsă că dacă declară așa cum dorește N.D., toată procedura se oprește la poliție.

Cu toate că inculpatul K.I. a solicitat, prin intermediul avocatului schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. și fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. în infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., instanța apreciază că nu se poate dispune o asemenea schimbare de încadrare juridică întrucât încadrarea juridică a fost corect stabilită de către procuror în actul de sesizare al instanței.

Astfel, instanța de fond a apreciat că nu se poate susține că la data de 18 noiembrie 2011, când inculpatul K.I. a dat declarația în fața comisarului M.L., acesta avea calitatea de martor. începerea urmăririi penale împotriva inculpatului N.D. s-a realizat abia la data de 28 februarie 2012, situație în raport de care abia ulterior acestui moment se poate vorbi despre existența unui proces penal în cadrul căruia se pot administra probe, inclusiv testimoniale. La data de 18 noiembrie 2011 era în curs o procedură judiciară declanșată împotriva inculpatului N.D. suspectat că ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002; declarațiile au fost luate de la cei doi inculpați implicați în evenimentul rutier tocmai pentru a se stabili dacă s-a comis o infracțiune de către inculpatul N.D. sau dacă se impune cercetarea sa disciplinară, iar inculpatul K.I., deși cunoștea că inculpatul N.D. a condus autoturismul în stare de ebrietate, deci săvârșise o faptă penală a dat o declarație necorespunzătoare adevărului arătând că nu inculpatul a condus autoturismul ci fiica sa. Declarațiile luate inculpaților și numitei L.A.M. la datele de 17 noiembrie 2011 și respectiv 18 noiembrie 2011 de către agenții poliției rutiere cât și de comisarul M.L. se situează în afara procesului penal, mai precis în etapa actelor premergătoare, împrejurare în raport cu care nu pot fi incidente în speță dispozițiile art. 260 C. pen.

Pe altă parte, toate impedimentele legale pe care Ie-a invocat inculpatul K.I. pentru a susține inexistența elementelor constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații și favorizare a infractorului reprezintă interpretări subiective, date textelor de lege prevăzute de art. 264 C. pen. și respectiv 292 C. pen., în încercarea de a înlătura răspunderea penală a acestui inculpat.

Astfel, prima instanță a apreciat că nu se poate susține că o declarație, dată în fața unui organ al poliției nu reprezintă un act producător de consecințe juridice; pe baza unor astfel de înscrisuri organele judiciare adoptă soluții producătoare de consecințe juridice; declarația în sine, prin conținutul ei este de natură a produce consecințe juridice pentru cel care o dă sau pentru altul, atâta timp cât este dată în fața unui organ judiciar, în cadrul unei proceduri și în raport de aspectele pe care le relevă se adoptă o soluție de către organul judiciar; ea este deci aptă și servește, astfel cum cere textul de lege, la producerea de consecințe juridice. Nu prezintă interes, sub aspectul consumării infracțiunii, dacă s-a produs sau nu consecința juridică urmărită de făptuitor.

În ceea ce privește dispozițiile art. 264 C. pen., Curtea de Apel Brașov a reținut că este îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii întrucât ajutorul la care face referire textul de lege nu presupune, astfel cum susține inculpatul K.l., doar acte de ascundere a corpurilor delicte sau a mijloacelor de pr