ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2212 din 22 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Brașov s-a dispus:

În baza art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată și republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior condamnarea inculpatului M.G.C. la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și modificată cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere.

În baza art. 33 lit. b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii, în conformitate cu dispozițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul sa plătească statului suma de 370 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că, în cursul zilei de 19 noiembrie 2012, înjurai orei 08:05, inculpatul M.G.C. a plecat de la domiciliul din S., cu autoturismul ce avea montate plăcuțele cu numărul provizoriu, expirat din data de 15 august 2012. Inculpatul s-a deplasat pe traseul Bd. G.M.-Str. Z., unde a văzut un echipaj de poliție, de care s-a speriat știind că nu posedă permis de conducere, iar numărul autoturismului era expirat, astfel că a revenit în Săcele.

Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere deplina coroborare a probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, astfel: declarațiile de recunoaștere ale inculpatului din cursul urmăririi penale (filele 11, 14) se coroborează cu conținutul procesului verbal de constatare, în care s-a menționat că autoturismul condus de inculpat a fost în Săcele, la controlul efectuat constatându-se că nu deține permis și că numărul mașinii era expirat (filele 5-6). Aceleași aspecte reies și din adresele din 24 ianuarie 2013 (fila 8) și din 21 ianuarie 2013 (fila 10), care confirmă lipsa permisului și nevalabilitatea numărulu,i expirat din data de 15 august 2012.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului care în data de 19 noiembrie 2012 a condus pe drumurile publice din municipiul Săcele autoturismul având numărul provizoriu expirat și fără permis de conducere întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzute de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și modificată și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere, prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și modificată.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. Astfel, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice cunoscând că numărul provizoriu era expirat și că nu deține permis, astfel că a prevăzut și a urmărit rezultatul socialmente periculos al faptelor sale.

Astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, acesta a fost liberat condiționat la data de 14 februarie 2007, cu rest de 713 zile, din executarea unei pedepse rezultante de 6 ani închisoare aplicată pentru multiple infracțiuni de înșelăciune, cu un rest de 408 zile, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

Pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, prima instanță a aplicat acestuia câte o pedeapsă la individualizarea căreia a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, prin raportare la împrejurările concrete în care s-au comis (inculpatul a condus la o oră când traficul este intens, a încercat să se sustragă controlului organelor de poliție), urmările produse (nu au rezultat evenimente rutiere), precum și de persoana infractorului, care este recidivist, a recunoscut săvârșirea faptelor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel (recurs, calificat ca apel în condițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, inculpatul M.G.C. care a criticat sentința pentru netemeinicie arătând că, instanța de fond fără o cercetare judecătorească a pronunțat o hotărâre pe baza probelor existente la dosar, neacordând posibilitatea inculpatului să urmeze procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. privind recunoașterea vinovăției.

Inculpatul a mai precizat că, în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 255/2013, sunt aplicabile dispozițiile art. 181 din vechiul C. pen. întrucât faptele pentru care a fost condamnat inculpatul nu prezintă o gravitate ridicată, a condus pe o distanță scurtă dorind să alimenteze de la o stație Peco, nu a adus nicio atingere valorilor ocrotite de lege și nu s-a produs nici un incident.

În subsidiar, având în vedere referatul de evaluare, caracterizările inculpatului, a solicitat aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, deoarece prezintă perspective de reintegrare, are un loc de muncă stabil și își câștigă existența prin mijloace licite.

Prin Decizia penală nr. 153/AP din 3 aprilie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 21446/197/2013, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul M.G.C. împotriva sentinței penale nr. 2212 din 22 noiembrie 2013 a Judecătoriei Brașov, pe care a desființat-o în ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, urmare a aplicării legii penale mai favorabile și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 alin. (1) N.C.P.P., cu aplicarea art. 37 lit. b) vechiul C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a unui autovehicul neînmatriculat potrivit legii, (fost art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) Vechiul C. pen.) a condamnat pe inculpatul M.G.C. la pedeapsa de 1.800 lei, reprezentând 120 de zile amendă și 15 lei pe zi amendă.

În baza art. 335 alin. (1) N.C.P.P., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, (fost art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) vechiul C. pen.) a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3.000 lei, reprezentând 200 de zile amendă și 15 lei pe zi amendă.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. c) vechiul C. pen. a contopit pedepsele de mai sus și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3.000 lei amendă reprezentând 200 de zile amendă.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 N.C.P. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării, cu rea credință, a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, precum și asupra dispozițiilor art. 64 N.C.P. privind posibilitatea înlocuirii acestei pedepse cu obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Brașov a constatat că, prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, a încadrat juridic legal infracțiunile comise, iar în procesul judiciar a pedepselor a dat eficiența cuvenită criteriilor instituite de art. 72 C. pen. referitoare la gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea concretă de comitere precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

A stabilit că, în cauză, se impune aplicarea legi penale mai favorabile față de împrejurarea că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare N.C.P., potrivit art. 5 din acest cod și, în acest sens, a reținut că, referitor la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și modificată (cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.) și pentru cea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și modificată (cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.) au fost menținute limitele de pedeapsă, dar cu pedeapsa alternativă a amenzii pentru fiecare.

Comparând sancțiunea pentru aceeași faptă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2013, instanța de apel a constatat că față de existența pedepsei amenzii ca pedeapsă alternativă, legea nouă este mai favorabilă, astfel că potrivit art. 5 N.C.P. se impune aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv a N.C.P.

Odată determinată legea mai favorabilă, a observat că și eventualele circumstanțe agravante sau atenuante și pedepsele accesorii și complementare se aplică tot din legea stabilită ca fiind mai favorabilă, în speță N.C.P., reținând că, ar fi absurd a se aplica sub aspectul speciei și limitei de pedeapsă o lege, iar circumstanțele agravante sau atenuante, precum și pedepsele accesorii și complementare din altă lege, deoarece acestea împreună reprezintă o instituție juridică autonomă, și anume pedeapsa și limitele acesteia.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, în speță, sunt aplicabile aceste instituții juridice autonome și nu legea identificată ca mai favorabilă în întregul ei, deoarece prin aplicarea legi penale mai favorabile s-ar ajunge la situația absurdă ca situația inculpatului să fie îngreunată urmare a aplicării unei legi ce i-ar fi mai favorabilă, ceea ce reprezintă o contradicție, nu numai în termeni, dar și o situație aberantă.

În concret, raportat la speță, instanța de control judiciar a stabilit aplicarea instituțiilor juridice autonome, în sensul Deciziei nr. 2/2014 pronunțată în cadrul unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, și a procedat la aplicarea dispozițiilor din vechiul C. pen. în ceea ce privește regimul sancționator al concursului de infracțiuni și starea de recidivă în care se află inculpatul apelant.

Așa fiind, stabilind că legea penală mai favorabilă în speță este Legea nr. 255/2013 și, pe cale de consecință N.C.P., instanța de apel a procedat la o nouă individualizare judiciară a pedepsei, raportat la criteriile instituite de art. 74 N.C.P., cu reținerea acelorași împrejurări ce au fost reținute corect de prima instanță valorificând starea vechiul C. pen. și pentru aplicarea regulilor referitoare la concursul de infracțiuni.

Astfel, s-a constatat că inculpatul a comis două infracțiuni împotriva siguranței pe drumurile publice, conducând autoturismul neînmatriculat pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, fiind descoperit de organele de poliție.

Având în vedere condițiile concrete în care inculpatul a comis fapta, împrejurarea că acesta se află în stare de recidivă mare postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) vechiul C. pen., instanța de apel a constatat că nu se poate susține că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel încât să se poată dispune achitarea conform art. 396 alin. 5 raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din N.C.P.P., art. 19 din Legea nr. 255/2013, cu aplicarea art. 181 din vechiul C. pen. și art. 5 din N.C.P., solicitarea inculpatului fiind lipsită de temei.

Referitor la critica adusă de inculpat referitoare la faptul că prima instanță nu i-a oferit posibilitatea de se prevala de dispozițiile legale privind recunoașterea învinuirii, s-a constatat că este lipsită de temei câtă vreme inculpatul a fost legal citat în fața instanței, la adresa indicată de acesta, dar nu s-a prezentat.

Trebuie precizat că instanța procedează la soluționarea cauzei chiar la primul termen de judecată dacă procedura de citare este legal mdeplinită și la dosar nu există o cerere legală și admisibilă de amânare, cum ar fi, de pildă, o cerere pentru angajarea unui avocat sau pregătirea apărării.

Față de împrejurarea că noua reglementare prevede alternativ și pedeapsa amenzii, în procesul individualizării judiciare a pedepsei, acordând eficiența cuvenită dispozițiilor art. 74 C. pen., dar și față de împrejurarea că a recunoscut săvârșirea faptelor în cursul urmăririi penale, deși nu s-a prevalat de dispozițiile fostului art. 320

1

C. proc. pen., deoarece nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, instanța de apel a apreciat că pedeapsa amenzii pentru fiecare dintre faptele deduse judecății este suficientă și de natură să conducă la reeducarea inculpatului și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală.

Toate aceste aspecte, pornind de la premisa că scopul sancțiunii este de corijare a conduitei subiectului care a încălcat norma juridică astfel încât pe viitor să fie prevenite fapte similare, a determinat Curtea să considere că scopul pedepsei poate fi atins prin pedeapsa cu amenda ce a fost aplicată inculpatului, constatându-se că sentința primei instanțe este criticabilă sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, dar urmare a intrării în vigoare a N.C.P. după pronunțarea soluției.

Împotriva deciziei instanței de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a declarat recurs în casație, invocând cazul de casare prevăzut de ort 438 alin. (1) pct 12 C. proc. pen.

În susținerea cazului de casare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a arătat că, sub aspectul stabilirii pedepsei pentru infiracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) N.C.P., pedeapsa reglementată de textul de lege incriminator este de la 1 la 5 ani închisoare, fără a fi alternativ cu amenda. În aceste condiții, fără o eventuală reținere a vreunor circumstanțe atenuante, pedeapsa stabilită și aplicată de Curtea de Apel Brașov este nelegală, fiind în alte limite decât cele prevăzute de legea penală.

A menționat că hotărârea penală a instanței de control judiciar este pronunțată anterior Deciziei nr. 265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale.

Prin Încheierea nr. 261/RC din 17 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen. s-a admis în principiu recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva Deciziei penale nr. 153/Ap din 3 aprilie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate în recursul în casație declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În cauză, inculpatul M.G.C. a fost condamnat, în primă instanță, la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prevăzută de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 modificată și republicată (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 1 la 3 ani), precum și la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și modificată (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare de la 1 la 5 ani), reținându-se că, în cursul zilei de 19 noiembrie 2012, în jurul orei 08:05, inculpatul M.G.C. a plecat de la domiciliul din S., cu autoturismul ce avea montate plăcuțele cu numărul provizoriu, expirat. Acesta s-a deplasat pe traseul Bd. G.M.-Str. Z., unde a văzut un echipaj de poliție, de care s-a speriat știind că nu posedă permis de conducere, iar numărul autoturismului era expirat, astfel că a revenit pe Str.V., echipajul de poliție urmărindu-l însă și oprindu-l.

Totodată, prima instanță a reținut aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. anterior, constatând din fișa de cazier judiciar a inculpatului că acesta a fost liberat condiționat la data de 14 februarie 2007, cu rest de 713 zile, din executarea unei pedepse rezultante de 6 ani închisoare aplicată pentru multiple infracțiuni de înșelăciune, cu un rest de 408 zile.

În baza art. 33 lit. b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele cu închisoare stabilite, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare.

În raport de intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, a unui nou C. pen., soluționând apelul declarat de inculpatul M.G.C., instanța de apel a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit cărora, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, faptele pentru care inculpatul a fost condamnat având corespondent în noua lege penală, respectiv în art. 334 alin. (1) și art. 335 alin. (1) C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 334 alin. (1) C. pen., punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

Conform dispozițiilor art. 335 alin. (1) C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la cinci ani.

Comparând sancțiunile pentru aceleași fapte anterior intrării în vigoare a noului C. pen., instanța de apel a reținut că, prin noua lege penală, au fost menținute limitele de pedeapsă, dar cu pedeapsa alternativă a amenzii pentru fiecare infracțiune, împrejurare față de care a constatat că legea nouă este mai favorabilă inculpatului. Totodată, instanța de apel a făcut aplicarea legii mai favorabile inculpatului pe instituții juridice autonome și a procedat la aplicarea dispozițiilor din C. pen. anterior în ceea ce privește regimul sancționator al concursului de infracțiuni și starea de recidivă în care se află inculpatul.

Examinând hotărârea atacată în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că, în mod greșit instanța de apel a reținut că dispozițiile art. 335 alin. (1) C. pen. prevăd pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, ceea ce a determinat pronunțarea unei hotărâri nelegale, în ceea ce privește pedeapsa amenzii, aplicată inculpatului M.G.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) vechiul C. pen., precum și greșita aplicare a dispozițiilor art. 63, art. 64 din N.C.P.

Față de împrejurarea că, în sarcina inculpatului a fost reținută săvârșirea a două infracțiuni, în concurs, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), 34 lit. c) C. pen. anterior, se constată că, prin stabilirea uneia dintre pedepsele ce au fost contopite, în alte limite decât cele prevăzute de lege, pedeapsa rezultantă de executat este, de asemenea, nelegală.

Având în vedere și că, în cauză, în mod corect, instanța de apel a făcut aplicarea legii penale mai favorabile pe instituțiile juridice autonome, decizia recurată fiind pronunțată anterior Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, iar în calea de atac a recursului în casație se judecă numai conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, față de considerentele anterioare, pentru a înlătura greșita aplicare a legii, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 153/Ap din 03 aprilie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa hotărârea atacată numai în ceea ce privește:

- nelegala pedeapsă aplicată inculpatului M.G.C. pentru art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 litb vechiul C. pen.

- greșita aplicare a dispozițiilor art. 63, art. 64 din N.C.P.

- pedeapsa rezultantă de executat.

Va reține cauza spre rejudecare și în fond, va înlătura greșita aplicare a legii și în consecință:

În baza art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) din vechiul C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, va condamna inculpatul M.G.C. la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. d) vechiul C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În temeiul art. 67 N.C.P. va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza Deciziei penale nr. 153/Ap din 03 aprilie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, și emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei penale nr. 153/Ap din 03 aprilie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează hotărârea atacată numai în cee ce privește nelegala pedeapsă aplicată inculpatului M.G.C. pentru art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) vechiul C. pen. greșita aplicare a dispozițiilor art. 63, art. 64 din N.C.P. pedeapsa rezultantă de executat.

Reține cauza spre rejudecare și în fond, înlătură greșita aplicare a legii și în consecință:

În baza art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) din vechiul C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, condamnă inculpatul M.G.C. la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. d) vechiul C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În temeiul art. 67 N.C.P. interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza Deciziei penale nr. 153/Ap din 03 aprilie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, și emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2015.