ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3306/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1813 din 23

septembrie 2010, Judecătoria Brașov, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002 a condamnat pe inculpatul R.F. la pedeapsa de 1 an și 3 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a

unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce

depășește limita legală, cu suspendarea condiționată a executării pe durata

unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

Împotriva hotărârii

menționate a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, criticând

hotărârea atacată pentru netemeinicie, privind cuantumul pedepsei aplicate.

Prin Decizia penală

nr. 461/A din 7 decembrie 2010, Tribunalul Brașov a respins apelul formulat de

Parchet împotriva sentinței instanței de fond.

Hotărârea Tribunalului

a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov

pentru netemeinicie, întrucât, în mod greșit, s-a menținut soluția de

condamnare a inculpatului la o pedeapsă modică de doar 1 an și 3 luni cu

aplicarea art. 81 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată dispusă de Judecătoria Brașov.

Prin Decizia penală

nr. 248/R din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel Brașov a admis această cale de

atac, a casat, respectiv a desființat hotărârile pronunțate în ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei și modalitatea de executare.

A majorat pedeapsa

aplicată inculpatului R.F. de la 1 an și 3 luni închisoare la 2 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002 republicată, cu suspendarea sub supraveghere a executării pe durata

unui termen de încercare de 4 ani.

Au fost stabilite

măsuri de supraveghere, dar și obligația prevăzută de art. 86

3

alin.

(3) lit. e) C. pen., în sensul de a nu conduce niciun vehicul.

La data de 19 aprilie

2012, condamnatul R.F. a înaintat Curții de Apel Brașov o contestație la

executare solicitând să se constate că obligația sa de a nu conduce niciun

vehicul a încetat la 07 aprilie 2012 și totodată, să se dispună că, începând cu

08 aprilie 2012, are dreptul de a conduce autovehicule.

În drept, au fost

invocate prevederile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Prin Decizia penală

nr. 515/R din 31 mai 2012, Curtea de Apel Brașov a respins, ca nefondată,

contestația la executare formulată de contestatorul R.F. cu privire la Decizia

penală nr. 248/R din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov și a obligat

contestatorul la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Executarea pedepsei

de 2 ani închisoare aplicată condamnatului R.F. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, a fost

suspendată sub supraveghere, impunându-i-se acestuia pe durata termenului de

încercare de 4 ani măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen., precum și obligația de a nu conduce nici un vehicul,

prevăzută de art. 86

3

alin. (3) lit. c) C. pen.

Prin urmare,

condamnatul nu poate conduce niciun vehicul pe durata termenului de încercare,

termen ce a fost stabilit conform art. 86

2

alin. (1) C. pen. la 4

ani și ce a început a curge de la data pronunțării hotărârii prin care s-a

dispus în acest fel, respectiv Decizia penală nr. 248/R din 7 aprilie 2011 a

Curții de Apel Brașov.

Potrivit art. 461

alin. (1) lit. c) C. proc. pen. contestația contra executării hotărârii penale

se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se

execută.

Or, în speță, Curtea

de Apel a apreciat că nu poate fi incident un asemenea text de lege întrucât

obligația condamnatului R.F. de a nu conduce niciun vehicul pe durata

termenului de încercare de 4 ani nu conține nicio nelămurire.

În considerarea celor

dezvoltate mai sus, în baza art. 460 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art.

461 alin. (2) C. proc. pen. Curtea de Apel a respins, ca nefondată, contestația

la executare formulată de condamnatul R.F. cu privire la Decizia penală nr.

248/R din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov.

Împotriva Deciziei

penale nr. 515/R din 31 mai 2012 a Curții de Apel Brașov a formulat recurs

contestatorul R.F., motivat de faptul că Decizia penală nr. 515/R/2012 nu a

lămurit pe ce perioadă de timp subzistă obligația contestatorului de a nu

conduce autoturisme.

Examinând cauza în

raport cu motivele de recurs invocate de contestator dar și din oficiu, Înalta

Curte constată că recursul declarat este inadmisibil.

Potrivit

modificărilor operate prin Legea nr. 202/2010, raportat la dispozițiile art.

385

1

C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs: 1) deciziile

instanței de recurs ...

Cum contestatorul

R.F. a formulat recurs împotriva Deciziei penale nr. 515/R din 31 martie 2012 a

Curții de Apel Brașov, decizie definitivă, prin care a fost respinsă ca nefondată

contestația la executare formulată de același contestator cu privire la Decizia

penală nr. 248/R din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Oradea (decizie pronunțată

în recurs), Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat, cu

obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul R.F. împotriva Deciziei nr.

515/R din 31 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 16 octombrie 2012.

Procesat de GGC - N