ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3232/2012

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 264 din 9 octombrie 2009 a Tribunalului Prahova, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F.Ș., pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația autovehiculelor pe drumurile publice, faptă din data de 01 februarie 2008, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din data de 19 septembrie 2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului F.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, reținându-se că în noaptea de 01 februarie 2008, în jurul orelor 0:30 a condus pe drumurile publice autoturismul, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,55 gr.%o, ocazie cu care a intrat în coliziune în glisierele metalice amplasate pe podul ce traversează râul Doftana, situat pe DN 1 la km 89 + 230.

Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de F.Ș., pentru comiterea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

Tribunalul, examinând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale: procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, dovada de testare a inculpatului F.Ș. cu aparatul Drager alcooltest, cererea de analiză și procesul-verbal de prelevare a probelor biologice de sânge, buletinul de examinare clinică, buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie din 05 februarie 2008, adresa M.I.R.A. - I.J.P. Prahova din 06 martie 2008, declarațiile inculpatului F.Ș., fișa de cazier judiciar a acestuia, declarațiile martorilor P.G. și Ioana Ion, raportul de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din 2008, precum și cel administrat în cursul cercetării judecătorești: declarația inculpatului F.Ș., declarația martorului T.P., declarația martorului P.G., raportul de expertiză medico-legală din 2009, a reținut că din adresa din 06 martie 2008 a M.I.R.A. - I.J.P. Prahova, rezultă că inculpatul F.Ș., la data de 01 februarie 2008 avea calitatea de agent principal de poliție, făcând parte din Biroul de Investigații Criminale al Poliției Sinaia, fiind organ de cercetare al poliției judiciare, de la 11 aprilie 2005.

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat de către organele poliției rutiere la data de 01 februarie 2008, rezultă că au fost sesizați despre producerea unui eveniment rutier pe DN.1 la km 89 + 230 și în baza acestei sesizări s-au deplasat la fața locului, unde în prezența martorilor asistenți P.L.G. și F.P.M., au constatat că în afara localității Câmpina, pe sensul de mers Ploiești - Brașov se află podul peste râul Doftana, iar pe banda unu a fost identificat autoturismul, orientat cu fața către Ploiești, fiind avariat în proporție de circa 75%.

Ulterior a fost identificat conducătorul acestui autoturism, care a refuzat să-și decline identitatea, dar care emana halenă alcoolică, sens în care a fost condus la Spitalul Orășenesc Câmpina, unde în prezența martorului asistent I.I., portar la această unitate, a fost stabilită identitatea conducătorului auto ca fiind inculpatul F.Ș..

De asemenea, s-a consemnat că la orele 2:17 a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultând un nivel al alcoolemiei de 0,80 mg/l de alcool pur în aerul expirat.

La această unitate spitalicească, la orele 2:45 și 3:45 i-au fost recoltate acestui conducător auto două probe de sânge pentru stabilirea alcoolemiei.

În prezența medicului de gardă și a asistentelor de serviciu, fără a li se preciza numele în procesul verbal, F.Ș. a declarat verbal că a consumat conținutul a trei sticle de bere de câte 500 ml.

Procesul-verbal a fost semnat de către cei trei martori asistenți, inclusiv de către F.Ș.

Din planșele fotografice depuse la dosar, a rezultat zona în care s-a produs evenimentul rutier, inclusiv avariile cauzate autoturismului respectiv.

De asemenea, din actul aflat la fila 11, a reieșit că inculpatul F.Ș. a fost testat cu aparatul alcooltest la ora 2:17 și nivelul alcoolemiei era de 0,80 mg/l.

Inculpatului i s-au recoltat probe de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, astfel cum rezultă din procesul-verbal de prelevare, probe ce au fost sigilate, la orele 2:45, respectiv 3:45, rezultând la prima probă o îmbibație de 1,95 gr.%0, iar la cea de-a doua de 1,80 gr.%0.

Martorul I.I. a confirmat prezența celor doi agenți de poliție rutieră și a inculpatului la unitatea spitalicească mai sus-menționată, în jurul orelor 1:45, inclusiv faptul că, conducătorul auto a refuzat să-și decline identitatea, numai că după aceea a prezentat actul de identitate și permisul de conducere organelor de poliție, inclusiv faptul că acesta mirosea a alcool.

În legătură cu faptele constatate de către organele de poliție rutieră și martorul Ioana Ion, inculpatul a declarat la 23 februarie 2008 când i s-a luat prima declarație, că în dimineața zilei de 01 februarie 2008, în jurul orei 0:25 a plecat din localitatea Bănești către Câmpina, conducând autoturismul, fără a mai avea vreun pasager în acesta.

În timpul deplasării, pe podul de pe râul Doftana s-a produs o defecțiune la planetara stângă a autoturismului, situație în care a pierdut controlul volanului și a intrat în parapeții metalici din apropiere, fără a suferi vătămări corporale și fără a intra în coliziune cu alte autovehicule.

Inculpatul a mai susținut că, între orele 23:45 și 0:20 a consumat 300 ml de pălincă, având o tărie de 55

0

, a mâncat o friptură cu cașcaval pane și o salată de murături.

În procesul-verbal s-a consemnat că inculpatul a declarat la spital că a consumat conținutul a trei sticle de bere, fără ca această situație să fie atestată de către medicul și asistentul de gardă, fie prin semnarea procesului-verbal, fie prin ascultarea acestora.

Inculpatul a fost ascultat de către procuror la data de 09 aprilie 2008, ocazie cu care a arătat că a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, că a fost testat cu aparatul alcooltest, că i s-au recoltat probe de sânge pentru stabilirea alcoolemiei, însă nu este de acord cu valorile alcoolemiei stabilite de medicul legist și a solicitat efectuarea unui calcul retroactiv al acestora.

Organul de urmărire penală a dispus efectuarea de verificări cu privire la susținerile inculpatului, în sensul că ar fi consumat băuturi alcoolice la restaurantul R. din comuna Bănești, precum și faptul dacă personalul de serviciu al acestei unități confirmă prezența inculpatului în noaptea de 31 ianuarie/01 februarie 2008.

În acest sens a fost audiat martorul P.G., administratorul acestei unități, care a declarat că în noaptea respectivă, la orele 20:00 și ulterior, restaurantul era închis.

Prin Ordonanța din 18 iunie 2008, procurorul care efectua urmărirea penală a admis efectuarea unei expertize medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei, prin care să se stabilească dacă nivelul alcoolemiei de 1,95 gr.%0 rezultat în urma analizei, ce a fost recoltată la orele 02:45, se putea datora consumului conținutului a trei sticle de bere și ținând seama că acesta are o înălțime de 1,77 m și o greutate de 70 kg și nu suferă de nici o boală.

Expertiza medico-legală a stabilit că, în raport de aceste elemente, la ora 0:30, inculpatul putea avea o alcoolemie în sânge de circa 1,55 gr.%0, concentrație ce ar proveni dintr-un consum de băutură nedeclarat sau nerecunoscut.

Prin urmare, în această expertiză se reține că, consumul declarat de către inculpat de care s-a ținut seama la calcularea alcoolemiei, nu este cel real, în raport de perioada în care a avut loc consumul și îmbibația alcoolică calculată de către medicul legist.

Din acest motiv, procurorul a respins solicitarea inculpatului de a se efectua o nouă expertiză medico-legală, numai că, procurorul nu a stabilit drept obiectiv și calcularea alcoolemiei, ținându-se seama și de celălalt fel de băutură pe care inculpatul a declarat că l-a consumat, respectiv pălincă.

Cu privire la natura și cantitatea băuturii consumate a fost audiat în faza de cercetare judecătorească martorul T.P. care a confirmat că inculpatul a consumat în noaptea respectivă 300 ml pălincă de 55

0

în intervalul orar 23:45 – 0:20, în prezența acestuia, în incinta unui local situat la Paralela 45 pe DN.1.

Ca atare, în faza de cercetare judecătorească, tribunalul a încuviințat cererea inculpatului și a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale, avându-se în vedere faptul că inculpatul a consumat în intervalul oral respectiv, 300 ml de pălincă.

Din această expertiză medico-legală din 05 august 2009, rezultă că inculpatul putea avea la ora 0:30 o alcoolemie teoretică în creștere de circa 0,75 gr.%0.

Pentru a se reține în sarcina inculpatului săvârșirea acestei infracțiuni, este necesar ca instanța să stabilească nivelul îmbibației alcoolice pe care inculpatul îl avea în sânge la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice, moment ce se situează între începerea conducerii autoturismului și încetarea acestei acțiuni.

În cazul de față, instanța trebuia să stabilească nivelul îmbibației alcoolice pe care inculpatul l-a avut în intervalul oral 0:20 - 0:30, deoarece a condus autoturismul de la Paralela 45, începând cu ora 0:20 și până la 0:30 când a ajuns în apropierea podului de lângă orașul Câmpina, oră la care a produs un eveniment rutier și acțiunea de conducere a încetat.

În cazul de față nu a putut fi reținută drept relevant nivelul alcoolemiei în aerul expirat, în condițiile în care această probă a fost prelevată la aproape două ore, respectiv 2:17, calculată de la ora 0:30.

Inculpatul a condus imediat autoturismul după consumul de băuturi alcoolice, consum care a încetat la ora 0:20, situație în care, alcoolemia, așa cum se reține și în cea de-a doua expertiză medico-legală, era în creștere.

Într-o atare situație s-a reținut că la ora 1:50, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de 2,20 gr.%0, fiind valoarea maximă la care putea ajunge alcoolemia, oră de la care aceasta începe să descrească.

Aceasta este și explicația pentru care la ora 2:45 când s-a recoltat prima probă de sânge, îmbibația alcoolică a fost de 1,95 gr.%0.

O dovadă în plus că alcoolemia era în descreștere, este și rezultatul celei de-a doua probe recoltată la ora 3:45, la care s-a stabilit o valoare de 1,80 gr.%o.

Cu privire la dovedirea cantității de alcool pe care l-a consumat inculpatul, la felul băuturii ingerate, la intervalul orar în care a fost consumată băutura, la felul mâncării pe care a consumat-o în același interval, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia de speță nr. 403 din 24 ianuarie 2002, în care s-a stabilit că, „alcoolemia din momentul conducerii se calculează pe baza unor date certe privind ora consumului de către inculpat a băuturilor alcoolice și de alimente, ținând seama de felul și cantitatea acestora, toate raportate la alcoolemia stabilită pe baza probelor recoltate mai târziu, în cazul în care recoltarea nu se face imediat.

Calculul retroactiv se face pe baza datelor rezultate din declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorilor cu care acesta a consumat băuturile, calcul ce nu poate fi înlăturat printr-un calcul efectuat pe baza altor date privind consumul de alcool și de alimente, susținute de inculpat, a căror realitate nu rezultă din alte probe”.

În speța de față nu s-a putut reține declarația inculpatului F.Ș. cu privire la consumul unei cantități de bere, pe care a dat-o în fața organelor de poliție, consum în raport de care s-a efectuat în faza de urmărire penală expertiza medico-legală, deoarece aceste susțineri nu rezultă din alte probe administrate, pe când declarația referitoare la consumul de pălincă se coroborează cu declarația martorului T.P..

Ca atare, tribunalul a reținut ca fiind argumentată științific concluziile expertizei medico-legale efectuate în faza de cercetare judecătorească, din care rezultă o îmbibație alcoolică de 0,75 gr.%o.

Tribunalul a apreciat ca fiind real calculat acest nivel al îmbibației alcoolice, pentru argumentele arătate în conținutul raportului de expertiză, dar și pe motiv că conducerea autoturismului a avut loc imediat după încetarea consumului de alcool, situație în care alcoolemia era în creștere și nu putea să aibă o valoare mare, în condițiile în care consumul de alcool s-a derulat pe o perioadă scurtă de timp de circa 35 de minute.

În consecință, tribunalul a constatat că fapta inculpatului de a conduce autoturismul pe drumul public având în sânge o îmbibație alcoolică sub limita prevăzută de lege, de 0,80 gr.%o, nu este prevăzută de legea penală, întrucât îmbibația este de 0,75 gr.%o, situație în care în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat art. 10 lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul F.Ș., pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația autovehiculelor pe drumurile publice, faptă din data de 01 februarie 2008, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, care prin Decizia penală nr. 60 din 25 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești a fost admis, a fost desființată hotărârea atacată și în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost condamnat inculpatul F.Ș. la o pedeapsă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 1232 din 29 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul inculpatul F.Ș. împotriva deciziei penale a Curții de Apel Ploiești, a fost casată această hotărâre și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel.

În rejudecarea apelului instanța a procedat la reaudierea inculpatului F.Ș., precum și a martorilor T.P. (audiat și în primul ciclu procesual), R.R.I. (medicul ce a prelevat probe biologice inculpatului) și E.D. (agentul de poliție ce l-a testat pe inculpat cu aparatul etilotest și l-a însoțit la spital pentru recoltarea probelor de sânge).

Prin decizia penală nr. 20 din 6 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești s-a admis apelul declarat de procuror, s-a desființat în parte sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, a fost condamnat inculpatul F.Ș. la 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza I și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Instanța de prim control judiciar a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii imputate prin rechizitoriu, fiind relevante rezultatele buletinului de analiză toxicologică.

Raportul de expertiză medico-legal de recalculare a alcoolemiei are o valoare pur teoretică, iar rezultatul nu poate fi considerat ca având valoare certă din punct de vedere medico - legal, aspect menționat chiar în actul medical. De asemenea, se mai arată în raportul de expertiză că: „ valoare indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală este numai cea determinată de prima analiză a sângelui din momentul prelevării”.

Curtea a constatat că această poziție nesinceră a inculpatului reiese chiar din declarația dată la prima instanță (fila 12) unde susține că a consumat 300 ml de palincă, iar la sosirea organelor de poliție a declarat că a consumat trei sticle de bere. De aici se poate trage concluzia că inculpatul nu a precizat date reale ale consumului de alcool.

Totodată inculpatul recunoaște că la testarea aerului expirat a rezultat o alcoolemie de 0,80 gr. Această cantitate de bere a fost declarată de către inculpat și în fața medicului ce a întocmit buletinul de examinare clinică și i-a prelevat probe de sânge, lucru confirmat de actele aflate la dosarul de urmărire penală (fila 13) și de declarațiile martorilor R.R.I. și E.D. Totodată, din declarațiile acestor doi martori audiați la instanța de apel, după casare, rezultă că inculpatul prezenta un comportament specific unei persoane ce a consumat băuturi alcoolice.

În fine, s-a mai constatat de instanța de apel că și la întocmirea primului raport de expertiză medico legală de calculare a alcoolemiei, inculpatul a declarat o cantitate de 1,5 l de bere, de unde rezultă astfel, o poziție nesinceră și oscilantă în această privință. Chiar și așa alcoolemia rezultată a fost de 1,55 gr.%o deci cu mult peste limita legală.

Din coroborarea tuturor acestor probe menționate, instanța de apel a apreciat că alcoolemia stabilită în cele două rapoarte de expertiză medico legală de recalculare retroactivă a alcoolemiei, nu poate fi luată în considerare având la bază declarațiile oscilante de consum ale inculpatului și mai mult decât atât, concluziile acestor expertize medico –legale au valoare pur teoretică și nu constituie probe certe în privința consumului de alcool.

Faptul că inculpatul în noaptea de 31 ianuarie/01 februarie 2008, orele 0:30 inculpatul F.Ș. a condus autoturismul pe DN1 având în sânge o alcoolemie de peste 0,80 gr./l, rezultă în mod indubitabil și neechivoc din buletinul de analiză a probelor de sânge prelevate (1,95 gr./l, respectiv 1,80 gr./l), coroborat cu rezultatul testului aerului expirat (0,80 mg) și declarațiile martorilor R.R.I. și E.D., precum și în parte cu declarația inculpatului F.Ș., care a recunoscut consumul de alcool dar nu și cantitatea reală a acestuia.

Împotriva Deciziei penale nr. 20 din 6 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești în termen legal a declarat recurs inculpatul F.Ș., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în cauză fiind comisă o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

În motivarea recursului, inculpatul arată că nivelul îmbibației alcoolice pe care o avea în sânge în momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice este cel stabilit prin cel de al doilea raport de expertiză, raport ce se coroborează cu declarația martorului T.P., în prezența căruia s-a consumat alcoolul.

În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivului invocat, Înalta Curte reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și esențială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

În speță, nu suntem în prezența unei erori grave de fapt, situația de fapt reținută de instanța de apel nu este contrară probelor administrate, din analiza cărora rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, în noaptea de 31 ianuarie/1 februarie 2008, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul proprietate personală având o îmbibație alcoolică peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge.

După testarea cu aparatul etilotest rezultatul fiind 0,80 mg/l în aerul expirat, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar rezultatul acestora a fost de 1,95 gr.%o la prima probă de sânge recoltată la orele 02:45 și de 1,80 gr.%o la cea de a doua probă de sânge recoltată la orele 03:45.

În cursul urmăririi penale s-a dispus efectuarea de către I.N.M.L. M.M. a unui calcul retroactiv al alcoolemiei pe care inculpatul o putea avea la data de 1 februarie 2008, orele 0:30, dacă alcoolemia stabilită de 1,95 gr.%o după recoltarea primei probe de sânge la orele 02:45 se putea datora consumului celor trei sticle de bere, în condițiile în care inculpatul susține că are o înălțime de 1,77 cm, o greutate de 70 kg și nu are probleme de sănătate.

Raportul de expertiză medico-legală din 5 septembrie 2008 a concluzionat că la data de 1 februarie 2008, orele 00:30 inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de cca 1,55 gr.%o, concentrație care provine dintr-un consum de băutură nedeclarat sau nerecunoscut.

În cursul urmăririi penale, cu ocazia cercetării la fața locului, inculpatul a declarat că în noaptea respectivă a consumat trei sticle de bere de 500 ml fiecare, acest consum fiind susținut și în fața medicului care i-a prelevat probele de sânge, respectiv martora R.R.I.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale la 23 februarie 2008, inculpatul a arătat că între orele 23:45 și 00:20 a consumat cca 300 grame palincă având o tărie de 55

0

, o friptură cu cașcaval pane și salată.

Inculpatul și-a menținut această declarație și cu ocazia audierii de către procuror la 9 aprilie 2008, precizând că a consumat alcoolul în restaurantul R., aflat pe DN1 la intrarea în comuna Bănești.

Această susținere a inculpatului a fost infirmată de declarația martorului P.G., administrator al restaurantului R., care a arătat că în noaptea respectivă restaurantul a fost închis începând cu orele 20:00, iar unitatea funcționează în regim de cantină, nefiind deschisă publicului.

Ulterior, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că a consumat palincă și a mâncat la restaurantul Paralela 45, în prezența martorului T.P., între orele 23:45-0:20, susținere ce este confirmată de declarația acestui martor.

În faza de cercetare judecătorească, tribunalul a încuviințat la cererea inculpatului efectuarea unei noi expertize medico-legale care să aibă în vedere la stabilirea alcoolemiei consumul declarat de inculpat, respectiv 300 ml palincă, între orele 23:45-00:20, expertiză ce a concluzionat că inculpatul putea avea la ora 0:30 o alcoolemie teoretică în creștere de cca 0,75 gr.%0.

Înalta Curte constată că inculpatul a dat declarații contradictorii cu privire la cantitatea și felul alcoolului consumat, dar și la locul unde a consumat acest alcool, ipoteza consumării alcoolului la restaurantul Paralele 45 fiind susținută de către inculpat numai după ce martorul P.G. i-a infirmat declarația privind consumarea alcoolului la restaurantul R.

Astfel, în mod justificat s-au înlăturat din materialul probator declarațiile martorului T.P., pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind făcute pro causa, precum și concluziile expertizei efectuate în cursul cercetării judecătorești, pe baza declarațiilor inculpatului susținute de acest martor.

Înalta Curte apreciază că probele administrate în cauză dovedesc că, la momentul conducerii autoturismului, inculpatul avea în sânge o concentrație alcoolică peste limita legală, respectiv 1,55 gr.%o.

Astfel, potrivit buletinului de analiză toxicologică din 5 februarie 2008, la ora 2:45 inculpatul avea o alcoolemie de 1,95 gr.%o, iar la ora 3:45 de 1,80 gr.%o.

Raportul de expertiză medico-legală din 2008 întocmit de I.N.M.L. M.M., pe baza consumului de alcool declarat inițial de inculpat (1,5 l bere) și datelor rezultate din buletinul de analiză toxicologică, a concluzionat că la data de 1 februarie 2008, ora 0:30, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie în creștere de cca 1,55 gr.%o, concentrație ce provine dintr-un consum de alcool nedeclarat sau nerecunoscut.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

F.Ș.

împotriva

Deciziei

penale

nr.

20 din 6 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești,

secția penală

și pentru

cauze

cu

minori

și de

familie

.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 10 octombrie 2012.