ÎCCJ, Secția penală

Decizie nr. 530/RC/2016

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1700 din 17 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Focșani, s-a schimbat încadrarea juridică și, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 18

1

C. pen. 1969 și art. 5 C. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 18

1

alin. (3) C. pen./1969 cu referire la art. 91 lit. c) C. pen./1969 s-a aplicat inculpatului A. amendă administrativă în cuantum de 1.000 de lei.

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin Rechizitoriul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. (1) și art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen./1969, constând în aceea că la data de 10 iunie 2012 a condus pe drumurile publice din orașul Odobești un autovehicul fără a poseda permis de conducere, având o alcoolemie de 1,65 g‰.

S-a reținut că inculpatul A. a fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 1507 din 27 octombrie 2009 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin Decizia penală nr. 959 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, tot pentru o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice.

Prima instanță a reținut că, în situația în care acestuia nu i s-a comunicat măsura anulării permisului de conducere obținut în România și nu s-a dispus o măsură administrativă față de permisul de conducere obținut în Regatul Unit al Marii Britanii, inculpatul se afla în situația persoanei care beneficiază de dubiu privind cunoașterea împrejurării anulării permiselor de conducere.

S-a reținut că, cel mai probabil alcoolemia inculpatului la ora evenimentului era mai mare decât cea legală, respectiv 0.80 g‰. Aceasta întrucât, față de 1,60 g‰, cât s-a stabilit la proba prelevată la o oră și jumătate de la momentul evenimentului rutier, nu putea fi mult mai mică față de această valoare, și anume jumătate.

Față de împrejurarea că lucra ca șofer pe o mașină de transport marfă și nu a cauzat niciun incident rutier în toată perioada în care a obținut licența în Regatul Unit al Marii Britanii, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului A. de a conduce pe drumurile publice autovehiculul având o alcoolemie peste limita legală nu are concret gradul de pericol social al infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În consecință, în baza art. 19 din Legea nr. 255/2013, rap. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 18

1

C. pen./1969 și art. 5 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A.

Întrucât nu rezulta cu certitudine, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul A. a știut că permisul de conducere i-a fost anulat ca urmare a Deciziei penale nr. 959 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, nefiindu-i comunicată măsura administrativă a anulării și, față de împrejurarea că celălalt permis de conducere, eliberat de autoritățile Regatului Unit al Marii Britanii, nu fusese anulat, prima instanță a dispus achitarea, în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 1700 din data de 17 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Focșani, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, apreciind hotărârea pronunțată ca fiind nelegală sub aspectul soluției de achitare dispusă în baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., raportat la infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin Decizia penală nr. 451/A din data de 14 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați,

secția penală și pentru cauze cu minori, s

-a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani împotriva sentinței penale nr. 1700 din 17 septembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Focșani în Dosarul nr. x/231/2013.

A fost desființată sentința și, în rejudecare, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii deduse judecății reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen./1969 în infracțiunea prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen./1969 și în raport de această încadrare juridică cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen./1969 și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen./1969 în ref. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen./1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului A. pentru cele două infracțiuni deduse judecății, acesta urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.

Conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 și art. 83 alin. (1) C. pen./1969 s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 1507 din 27 octombrie 2009 a Judecătoriei Focșani definitivă prin Decizia penală nr. 959/R din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Galați, pedeapsă ce s-a dispus se executa alături de pedeapsa rezultantă de 1 (un) an închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul A. având de executat în total o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 și art. 71 C. pen./1969 s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen./1969.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva Deciziei penale nr. 451/A din 14 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casație inculpatul A.

Prin Încheierea nr. x/RC din data de 26 octombrie 2016, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/231/2013, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 451/A din data de 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/231/2013.

S-a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 23 noiembrie 2016, cu citarea recurentului - inculpat A. și a intimatului - inculpat B..

S-a dispus emiterea unei adrese la Baroul București în vederea desemnării unor apărător din oficiu pentru inculpați.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Verificând condițiile de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

În acest sens, s-a reținut că cererea de recurs în casație a fost formulată împotriva Deciziei penale nr. 451/A din 14 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, decizie care face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație conform art. 434 C. proc. pen.

S-a mai reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. precum și condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în cuprinsul cererii a fost indicat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.

Prin motivele scrise de recurs în casație, s-a solicitat, admiterea recursului în casație în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., casarea hotărârii atacate, iar, în fond, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, instanța să dispună:

- achitarea, în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.

- achitarea, în baza art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 4 C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat, prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul a arătat că practica judiciară și literatura de specialitate au stabilit că obiectul juridic special al infracțiunilor incriminate de art. 86 din O.U.G. nr. 195/2002 este constituit de relațiile sociale care impun ca persoanele care nu dețin permis de conducere valabil, din diferite motive, fie că nu există, fie că este suspendat ori anulat, să nu circule pe drumurile publice, întrucât astfel ar constitui un pericol pentru siguranța rutieră. Astfel fiind, situația premisă a infracțiunii o constituie în toate cazurile inexistența unui permis de conducere valabil, fie întrucât acesta nu există, fie întrucât este suspendat, retras sau anulat.

Prin urmare, inculpatul a precizat că ipoteza înscrisă în incriminare nu vizează situația în care, deși permisul de conducere eliberat de autoritățile române a fost anulat, conducerea pe drumurile publice are loc în baza unui permis de conducere eliberat în spațiul Uniunii Europene, valabil și care produce efecte de drept pe teritoriul României, conform dreptului european. Incriminarea înscrisă inițial în dispozițiile art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, iar ulterior în dispozițiile art. 335 C. pen., din perspectiva apărării, vizează exclusiv situația creată de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține niciun fel de permis de conducere valabil, fie întrucât acesta nu există, fie întrucât a fost retras, anulat, ori dreptul de a conduce i-a fost suspendat.

În ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, în succesiunea normelor penale care incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, inculpatul a arătat că se disting trei etape distincte prin raportare la aplicarea legii penale mai blânde, conform art. 5 C. pen., cu respectarea exigențelor de constituționalitate statuate în Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, astfel:

- aplicarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicat, până la 01 februarie 2014, data intrării în vigoare a noului C. pen.;

- aplicarea dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen., începând cu 01 februarie 2014;

- publicarea în M. Of. nr. 69 a Deciziei Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014, respectiv la 27 ianuarie 2015.

Pentru faptele care definesc această infracțiune, săvârșită sub imperiul dispozițiilor art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în curs de judecată, până la 27 ianuarie 2015, instanța urmează a identifica, conform art. 5 C. pen., legea penală mai blândă.

Inculpatul a mai arătat că, pentru aceleași fapte, aflate în curs de judecată și în care nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă, începând cu 27 ianuarie 20.15, urmează a se observa efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014, conform art. 147 alin. (1) din Constituție, prin constatarea ca neconstituțională a sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen., astfel încât norma penală nu mai păstrează configurația juridică edictată de legiuitor, în absența căreia judecătorul nu o poate aplica, iar efectul juridic imediat este cel prevăzut în art. 4 C. pen., respectiv dezincriminarea faptei.

În concluzie, pentru faptele prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 sau de art. 336 alin. (1) C. pen., inculpatul a arătat că instanța trebuia să constate că sunt incidente dispozițiile art. 4 C. pen. privind aplicarea legii penale de dezincriminare, astfel încât deși fapta imputată există, aceasta nu mai este prevăzută de legea penală, ipoteză prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., împrejurare care prin aplicarea art. 396 alin. (5) C. proc. pen. atrage achitarea inculpatului.

Analizând

, recursul în casație declarat de inculpatul

A. împotriva Deciziei penale nr. 451/A din 14 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/231/2013,

Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Potrivit art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

În art. 438 alin. (1) C. proc. pen. sunt enumerate cazurile în care se poate face recurs în casație și anume:

(1)

Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

1.

în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente;

2

- 6 abrogat;

7.

inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

8.

în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal;

9

- 10 abrogat;

11.

nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată;

12.

s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

13

- 14 abrogat;

(2)

Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

(3)

În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Recursul în casație declarat de inculpatul A. vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, Înalta Curte constată că, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel, inculpatul a invocat că nu i-ar fi fost comunicată măsura administrativă a anulării permisului de conducere ca urmare a Deciziei penale nr. 959 din 10 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău și că acesta ar fi fost motivul pentru care nu sunt întrunite elementele constitutive al infracțiunii.

Atât în motivarea scrisă, cât și oral în fața instanței, inculpatul, prin apărător a arătat că fapta de a conduce pe drumurile publice, de către o persoană a cărei permis a fost anulat, dar care deține în același timp un permis perfect valabil, un al doilea permis eliberat în Marea Britanie, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și de asemenea nici al unei alte infracțiuni C. pen.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002 instanțele trebuiau să constate că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 C. pen. (aplicare legii penale de dezincriminare) astfel încât deși fapta imputată există ea nu mai este prevăzută de legea penală.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei „în condițiile legii” este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Recursul în casație declarat de inculpat vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”, acesta solicitând achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpat cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casație indicat.

În realitate inculpatul solicită pe calea recursului în casație de față analizarea circumstanțelor comiterii faptei și o reinterpretare a probelor administrate ceea ce nu este posibil întrucât Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

După cum se poate observa, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul a susținut că fapta a fost dezincriminată fiind aplicabile dispozițiile art. 4 C. pen., cu referire la Decizia nr. 732/2014 referitoare la neconstituționalitatea sintagmei „la momentul prelevării probelor biologice”.

Prin decizia Curții Constituționale invocată de către recurent nu s-a realizat însă o dezincriminare a faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului, decizia neavând efecte asupra existenței infracțiunii prev. de art.

87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, care are corespondent în art. 336 alin. (1) C. pen.

Decizia vizează una din condițiile de încriminare, iar atunci când legea modifică o parte din condițiile de dezincriminare nu ne aflăm în prezenta unei dezincriminări, ci a unei continuități de încriminare a faptei.

Prin urmare nu se poate vorbi de o dezincriminare a faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului, întrucât aceasta are corespondent în legislația nouă, regăsindu-se în dispozițiile art. 336 alin. (1) C. pen.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că sintagma „nu este prevăzută de legea penală” privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Or, din analiza deciziei penale atacate, rezultă că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 reținută în sarcina recurentului inculpat.

Cât privește infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, recurentul inculpat a învederat încă din cursul cercetării judecătorești, în fața instanței de fond și de apel, faptul că este posesorul unui permis de conducere eliberat de Marea Britanie.

Cu toate acestea, instanța de apel a reținut în mod întemeiat că inculpatul a comis infracțiunea prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, în condițiile în care acesta a condus pe teritoriul României un autoturism după ce permisul de conducere eliberat de autoritățile din România a fost anulat, ipoteză prevăzută de dispozițiile art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, astfel că nu este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. pct. 7 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 451/A din 14 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/231/2013.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., o

norariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 lei, precum și o

norariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 260 lei vor

rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 451/A din 14 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/231/2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2016.