ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Decizia nr. 58/A/2017

Deliberând asupra

cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 122/P din 08 octombrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

în baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/P/2013 emis la data de 18 decembrie 2014 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

Prin rechizitoriu s-a reținut că, la data de 06 decembrie 2013, inculpatul A. a condus, pe timp de noapte, pe drumurile publice, autoturismul (fiind depistat pe B-dul x, în urma producerii unui accident rutier soldat cu avarierea unor mașini parcate în zonă), având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv: cantitatea de alcool exprimată în grame la 1000 ml sânge - proba I - ora 2.10, alcoolemie de 1,10 g‰ și proba a II-a - ora 3.10, alcoolemie de 1,00g‰, apreciindu-se că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate nemijlocit următoarele mijloace de probă propuse prin actul de sesizare al instanței: audierea inculpatului A. (fila nr. 31); audierea martorului B. (filele nr. 39-41 și nr. 86); audierea martorului C. (fila nr. 58).

Totodată, au fost administrate, nemijlocit, mijloacele de probă apreciate necesare, concludente și utile cauzei, încuviințate de instanța de fond, în apărare, inculpatului: raportul de expertiză medico-legală cu nr. 385/i/2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din data de 13 mai 2015 al Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București - Comisia pentru Interpretarea Alcoolemiei (fila nr. 64); raportul de evaluare nr. 12104/SP din 10 iulie 2015 al Serviciului de Probațiune Constanța (fila nr. 82); raportul de expertiză medico-legală cu nr. 895/i/2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din data de 14 septembrie 2015 al Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București - Comisia pentru Interpretarea Alcoolemiei (fila nr. 95).

Instanța de fond a reținut că, din coroborarea mijloacelor de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza judecății, rezultă starea de fapt reținută în actul de inculpare, potrivit căreia inculpatul A. a condus la data de 06 decembrie 2013 pe timp de noapte, pe drumurile publice, autoturismul, fiind depistat pe B-dul x, provocând un eveniment rutier, soldat cu avarierea mai multor mașini parcate în zonă, apreciind că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, însă fără a avea o îmbibație alcoolică peste limita legală, de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Sub acest aspect, instanța de fond a avut în vedere că atât cantitatea de alcool ingerată de inculpatul A., dar și intervalul orar în care a fost ingerat alcoolul nu au fost clarificate în timpul urmăririi penale, întrucât procurorul de caz s-a limitat să consemneze că „în jurul orelor 24 m-am întâlnit cu B. la un bar”(…) „am stat în barul de la x cca 40-45 minute, cred” (…) „am consumat 2 pahare de câte aproximativ 50 ml whisky amestecat cu Cola” (declarație inculpat A. fila nr. 10 dosar u.p.) și că „am stabilit să ne întâlnim în jurul orelor 24.00, pe strada x, colț cu B-dul y, zona x, (…)”eram numai  noi doi și am consumat fiecare câte un pahar de whisky. Nu am servit masa aici (…)„ (declarație martor B. fila nr. 27 dosar u.p.), astfel că, din această perspectivă, cercetarea judecătorească a urmărit să complinească minusurile urmăririi penale, pentru elucidarea tuturor elementelor de fapt, ce se impuneau a fi evaluate pentru lămurirea adevărului în cauză.

S-a observat că declarațiile deosebit de relevante cauzei, date în cursul urmăririi penale, de martorul B. și de inculpat nu au reliefat nici intervalul orar în care cei doi au consumat alcool, fiind indicat numai de inculpat momentul la care s-au întâlnit, și nici cantitatea de alcool ingerată, martorul precizând că au consumat câte un pahar de whisky, fără a fi întrebat despre dimensiunile paharului, cantitatea de alcool ori dacă alcoolul era amestecat cu vreo altă băutură.

S-a reținut că prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) și (3) C. pen., publicată în M. Of. nr. 69 din 27 ianuarie 2015, sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice de sânge” a fost declarată neconstituțională, iar declararea neconstituțională a sintagmei de mai sus are drept consecință, prin revenirea la relevanța penală a momentului conducerii și nu al prelevării, necesitatea recalculării (din nou) a alcoolemiei, mai ales în cazul în care recoltarea este situată la un moment îndepărtat față de momentul epuizării faptei, care este, de regulă, momentul opririi în trafic a autovehiculului.

În speță, momentul, cel mai apropiat, al epuizării faptei, ce a reieșit, din probatoriul administrat, a fost fixat, în jurul orei 1:36, atunci când a fost anunțată, prin Dispeceratul Serviciului Rutier Constanța, producerea evenimentului rutier, prima probă de sânge fiind recoltată inculpatului A. la ora 02:10. S-a constatat că în cursul urmăririi penale martorului B. nu i s-a solicitat de către procuror să precizeze cantitatea de alcool consumată de inculpat la data de 06 decembrie 2013 în intervalul orar 0:30-1.30, martorul mărginindu-se să declare că „noi doi …am consumat fiecare câte un pahar de whisky”. Astfel, în lipsa altor informații privind cantitatea efectivă de alcool, consumată de inculpat, s-a impus a fi avută în vedere declarația martorului din fața instanței, referitoare la acest aspect, având în vedere că inculpatul are dreptul să-și modifice declarațiile pe parcursul procesului penal, iar recalcularea alcoolemiei a apărut ca necesară și lămuritoare.

Totodată, întrucât declarația inculpatului A. (fila nr. 31 din dosar), dar și ale martorului B. (filele nr. 39 și 41 din dosar) date în fața instanței, au convers către concluzia că în intervalul orar 0:30-1:30, la data de 06 decembrie 2013, cel dintâi a consumat cantitatea de 200 ml whisky amestecat cu Coca cola, băutura fiind conținută în 2 pahare, în fiecare dintre acestea aflându-se 100 ml whisky și restul Coca Cola, a fost avut în vedere acest interval de consum și această cantitate de alcool, atunci când s-a încuviințat efectuarea de către Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București a unui raport de expertiză medico - legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, având ca obiectiv recalcularea alcoolemiei la momentul cel mai apropiat depistării în trafic a inculpatului.

Concluziile raportului de expertiză medico - legală nr. 385/i/2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din data de 13 mai 2015 al Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” (fila nr. 64 din dosar) au relevat că ”în data de 06 decembrie 2013 la ora 01.36 numitul A. ar fi avut o alcoolemie teoretică în absorbție de cca. 0,80-0,85g ‰ în funcție de ritmul individual de absorbție în organism”.

Ulterior, la data de 21 august 2015 martorul B. a fost reaudiat doar cu privire la intervalul orar în care el și inculpatul au consumat cantitatea de whisky, precizată în prima sa declarație, dată în fața instanței, acesta arătând „Apreciez că era ora 1.00 când ni s-a adus comanda” (fila nr. 86 din dosar).

Instanța de fond a considerat utilă completarea raportului de expertiză deja întocmit în cauză, în sensul recalculării alcoolemiei inculpatului, de către aceeași experți ai Institutul Național de Medicină Legală, cu reținerea intervalului orar de consum, între orele 1.00-1.30, întrucât în speță, până la data de 21 august 2015, atunci când martorul B. a fost reaudiat în fața Curții de Apel Constanța, nu se stabilise cu certitudine, intervalul orar în care cei doi, respectiv inculpatul A. și martorul mai sus menționat, au consumat la data de 06 decembrie 2013, cantitatea de 200ml whisky amestecat cu Coca Cola, băutura fiind conținută în 2 pahare, în fiecare dintre acestea aflându-se cantitatea de 100 ml whisky și restul Coca Cola, declarația dată de martor la data de 21 august 2015 fiind concordantă cu cea a inculpatului din data de 9 martie 2015, relativ la momentul când au început să consume cantitatea de whisky.

Concluziile Raportului de expertiză medico - legală nr. 895/i/2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din data de 14 septembrie 2015 a Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici au indicat că, „în data de 06 decembrie 2013 la ora 01.36 numitul A. ar fi avut o alcoolemie teoretică în absorbție de cca. 0,55-0,65g ‰ în funcție de ritmul individual de absorbție în organism, alcoolemie ce provine dintr-o altă cantitate de băutură, nedeclarată sau nerecunoscută.”

S-a constatat, totodată, că aceste concluzii (ale celor două rapoarte de expertiză medico - legală) sunt în concordanță cu rezultatul buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie din data de 06 decembrie 2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală Constanța, aflat la dosarul cauzei (fila nr. 73 dosar de urmărire penală), din care reiese că proba I: ora 2.10, alcoolemia era de 1,10 g‰, iar proba II: ora 03.10, alcoolemia era 1.00g‰, fiind evident că alcoolemia inculpatului era în creștere, aflându-se în faza de absorbție, ajungând într-un interval de aprox. 40 minute, apreciat, de la ora 1.36 la valoarea de 1,10g‰, atât cât a indicat rezultatul primei prelevări, atunci când a condus autoturismul, în municipiul Constanța, pe o distanță de aprox.1 km (locul unde inculpatul a lovit autoturismele parcate, fiind aproape de locul unde inculpatul și martorul au consumat băuturi alcoolice, în acea noapte).

Instanța de fond a reținut că a

lcoolul, odată ingerat, se resoarbe relativ repede în organism, dată fiind marea sa solubilitate în apă, apoi, odată ajuns în sânge, se repartizează în diferite țesuturi ale corpului uman. În același timp, începe și metabolizarea lui. Curba alcoolemiei cunoaște, astfel, o continuă modificare. Se observă că există o primă fază, în cadrul căreia resorbția predomină, aceasta fiind cunoscută sub denumirea de fază de intoxicație, difuziune sau prin sintagma "faza sau panta ascendentă a curbei alcoolemiei". Această fază ascendentă poate varia în fiecare caz în parte de la cca 15 minute până la două ore, când, de regulă, difuziunea alcoolului se echilibrează cu procesul de oxidare și eliminare a lui. În acest moment se atinge nivelul maxim al alcoolemiei, vârful pantei ascendente, care este cunoscut sub denumirea de peak-ul alcoolemiei. După aceasta, urmează faza sau panta descendentă, până la dispariția totală a alcoolului din organism.

Concentrația alcoolului în diversele componente ale organismului este diferită de la un moment la altul, până la eliminarea totală din organism. În metabolismul alcoolului intervin mecanisme complexe, guvernate de o multitudine de factori generali dar și particulari. Fiecare persoană reacționează în mod particular, atât în ceea ce privește modalitatea de metabolizare, cât, mai ales, în ceea ce privește manifestările clinice, traduse prin comportament.

Calculul retroactiv al alcoolemiei se bazeaz

ă

pe utilizarea modelului farmaco - cinetic, care presupune o rat

ă

constant

ă

de absorb

ț

ie în timp a alcoolului

ș

i o rat

ă

constant

ă

de eliminare prin metabolizare. Rela

ț

ia de calcul a varia

ț

iei în timp a alcoolemiei în sânge este cunoscut

ă

sub numele de rela

ț

ia Widmark, folosit

ă

în acest scop în majoritatea

ță

rilor lumii.

În faza de absorb

ț

ie se presupune o cre

ș

tere constant

ă

în timp a alcoolemiei spre valoarea maxim

ă

, perioada de absorb

ț

ie fiind cuprins

ă

între 15 minute 2 ore, așa cum s-a precizat anterior, depinzând în special de ingestia simultan

ă

sau anterioar

ă

a hranei. Dacă intestinul și stomacul sunt lipsite de hrană solidă, atunci alcoolul înghițit vine mai repede în contact cu pereții intestinali, așa că absorbția nu e împiedicată. În aceste condiții absorbției îi poate lua doar 30 de minute ca să fie terminată, după ce ultima băutură a fost terminată.

Cum valorile teoretice ale alcoolemiei calculate prin cele două rapoarte de expertiză medico - legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, în corelație și concordanță cu rezultatul buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie din data de 06 decembrie 2013 al Serviciului Județean de Medicină Legală Constanța indică faptul că inculpatul se găsea, la momentul temporal cel mai apropiat de momentul în care a condus un autoturism pe un drum public din mun. Constanța, în faza de absorbție a alcoolului în organism și cum nu s-a făcut dovada că ar fi consumat alimente într-un moment apropiat ingerării de alcool, instanța de fond a apreciat că în acest mod se explică creșterea accentuată a alcoolemiei până la valoarea de 1,10 g‰, existentă la momentul prelevării primei probe biologice de sânge (ora 2.10), după care în mod evident alcoolemia a început să scadă, la ora 3.10, momentul celei de a doua prelevări aceasta fiind cu 0,10 g ‰ mai mică. Urmând acest raționament este evident că la momentul producerii evenimentului rutier în trafic, respectiv al colezionării celor 5 autoturisme parcate pe marginea bulevardului, inculpatul a condus autoturismul în mun. Constanța, având în sânge o îmbibație alcoolică sub limita legală.

Referitor la încadrarea juridică a faptei reținute prin actul de inculpare al parchetului, s-a reținut că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., iar legea penală mai favorabilă inculpatului atât din punctul de vedere al regimului sancționator, dar și al limitelor de pedeapsă prevăzute de legiuitor, este legea nouă.

Instanța de fond a apreciat că, în cauză prezumția de nevinovăție, reglementată de art. 23 din Constituție, art. 99 alin. (2) C. proc. pen. nu a fost răsturnată, întrucât există un dubiu puternic cu privire la conducerea pe drumurile publice de către inculpatul A. la data de 06 decembrie 2013 a autoturismului, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, iar acest dubiu profită inculpatului, în lumina principiului „in dubio pro reo”

Având în vedere existența concretă a acestui dubiu puternic că, în momentul conducerii autoturismului, de către inculpatul A., în mun. Constanța, în noaptea de 06 decembrie 2013, moment cu relevanță penală, valoarea alcoolemiei inculpatului nu a depășit valoarea de 0,80g /l alcool pur în sânge, limita admisă de legiuitorul român, până la care fapta de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice constituie contravenție, în baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Împotriva

sentinței penale nr. 122/P din 08 octombrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

a declarat apel

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța

, criticând-o pentru netemeinicie.

Prin motivele de apel formulate, s-a solicitat desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.,

susținându-se, în esență, că

modul greșit de interpretare a probelor de către prima instanță a condus la stabilirea unei stări de fapt eronate, cu consecința achitării inculpatului.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin prisma criticilor de apel formulate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen.

,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în majoritate, constată că apelul este nefondat, pentru considerentele următoare:

Inculpatul A. a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul din 18 decembrie 2014 emis în Dosarul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., constând în ceea că, în data de 06 decembrie 2013, a condus, pe timp de noapte, pe drumurile publice, autoturismul (fiind depistat pe B-dul x, în urma producerii unui accident rutier soldat cu avarierea unor mașini parcate în zonă), având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, de 0,80 g la 1000 ml sânge.

La stabilirea alcoolemiei inculpatului, parchetul a avut în vedere analiza toxicologică a probelor biologice de sânge, prelevate de la inculpat, potrivit Buletinului de Analiză Toxicologică Alcoolemie din 2013 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța, din care a rezultat că la data de 06 decembrie 2013, ora 02:10, inculpatul avea o alcoolemie de 1,10 g la 1000 ml sânge (proba nr. I) și de 1,00 g la 1000 ml sânge la ora 03:10 (proba nr. II).

În timpul judecării cauze la instanța de fond a fost publicată în M. Of. nr. 69 din 27 ianuarie 2015 Decizia nr. 732/2014 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. pen. este neconstituțională, întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 parag. 1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Ca urmare a deciziei Curții Constituționale, fapta de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe constituie infracțiune, dacă îmbibația alcoolică, de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, se regăsește în sângele conducătorului auto la momentul conducerii autovehiculului, și nu la momentul prelevării de probe biologice.

În mod corect instanța de fond a apreciat că există un dubiu puternic că, în momentul conducerii pe drumurile publice - respectiv în Constanța - a autoturismului, la data de 06 decembrie 2013, la ora 01.36, valoarea alcoolemiei inculpatului A. a depășit 0,80 g‰ alcool pur în sânge.

Revenirea la relevanța penală a alcoolemiei de la momentul conducerii autovehiculului, conform Deciziei nr. 732/2014 a Curții Constituționale, a impus necesitatea recalculării alcoolemiei și stabilirea valorii teoretice a alcoolemiei inculpatului A. la momentul producerii evenimentului rutier, prin efectuarea expertizei de estimare retroactivă a alcoolemiei.

Prin Raportul de expertiză medico - legală nr. 385/i/2015 din 13 mai 2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, efectuat de către Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București, s-a stabilit că în data de 06 decembrie 2013 la ora 01.36 numitul A. ar fi avut o alcoolemie teoretică în absorbție de cca. 0,80-0,85g ‰ în funcție de ritmul individual de absorbție în organism”.

La efectuarea expertizei au fost avute în vedere datele referitoare la intervalul orar de consum de alcool și la cantitatea de alcool consumată de inculpatul A. - respectiv, în intervalul orar 0:30-1:30, la data de 06 decembrie 2013, inculpatul a consumat cantitatea de 200 ml whisky amestecat cu Coca Cola.

Întrucât s-a constatat că raportul de expertiză a avut în vedere ora începerii consumului de alcool 00:30, oră care nu rezulta din materialul probator administrat în cauză - având în vedere că în declarația dată în fața instanței de fond (fila 31) inculpatul A. a menționat că intervalul de timp în care a consumat cantitatea de alcool a fost între orele 1.00 și 1.30, iar martorul B., în declarațiile date, nu a precizat ora la care inculpatul ar fi început să consume băuturi alcoolice -, prima instanță a dispus reaudierea martorului B., cu privire la intervalul orar în care el și inculpatul au consumat cantitatea de whisky, menționată în declarația dată în fața instanței la data de 27 martie 2015.

Fiind audiat de instanța de fond, la data de 21 august 2015, martorul B. a declarat că inculpatul a început să consume alcool la ora 01:00 (fila 86), această declarație fiind în concordanță cu declarația inculpatului din data de 9 martie 2015.

Prin urmare, instanța de fond a apreciat că pentru justa soluționare a cauzei este necesar să se efectueze un supliment la raportul de expertiză privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei inculpatului la momentul producerii evenimentului rutier, avându-se în vedere intervalul orar de consum

al cantității

200 ml de whisky între orele 1.00-1.30, astfel cum a rezultat din declarațiile inculpatului și ale martorului B., date în fața instanței de fond.

Raportul de expertiză medico - legală nr. 895/i/2015 din data de 14 septembrie 2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, efectuat de către Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București, a concluzionat că, „în data de 06 decembrie 2013 la ora 01.36 numitul A. ar fi avut o alcoolemie teoretică în absorbție de cca. 0,55-0,65g ‰ în funcție de ritmul individual de absorbție în organism, alcoolemie ce provine dintr-o altă cantitate de băutură, nedeclarată sau nerecunoscută.”

Fiind audiați de către instanța de apel (filele 72-74 dosar), inculpatul A. și martorul B. și-au menținut declarațiile date în fața instanței de fond, cu privire la datele de consum de alcool și intervalul orar de consum.

La solicitarea reprezentantului Ministerului Public, instanța apel a dispus efectuarea unei expertize medico-legale,

privind calculul retroactiv al alcoolemiei inculpatului

A.

, la momentul cel mai apropiat depistării sale în trafic, respectiv la ora 01.36, la data de 06 decembrie 2013, luându-se în calcul - în cele două variante de consum ale cantității de

200 ml de whisky

- și cantitatea de 50 ml whisky, pe care inculpatul a consumat-o la orele 20

00

,

la data de 05 decembrie 2013, astfel cum rezultă din declarațiile sale.

Prin adresa din 7 noiembrie 2016,

Institutul Național de Medicină Legală „Prof. Dr. Mina Minovici”- Comisia de interpretare a alcoolemiei, a comunicat instanței de apel că acest consum de alcool al inculpatului, de

50 ml whisky, la orele 20.00, în variantele I și II nu modifică rezultatele Rapoartelor de expertiză medico-legală nr.

895/i/2015 din 14 septembrie 2015 și nr. 385/i/2015 din 13 mai 2015.

Având în vedere că valorile teoretice ale alcoolemiei calculate prin cele două rapoarte de expertiză medico-legală efectuate de către Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București, la solicitarea instanței de fond, coroborate cu datele din Buletinul de analiză toxicologică din 2013 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța relevă faptul că alcoolemia inculpatului A. era în creștere, fiind în faza de absorție, și că nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi consumat alimente într-un moment apropiat consumului de alcool, nu se poate stabili cu certitudine că, la momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice, când s-a produs evenimentul rutier,

respectiv la ora 01.36, la data de 06 decembrie 2013

- deci cu peste 30 de minute înainte de prelevarea primei probe biologice de sânge (când valoarea alcoolemiei era de 1,10 g‰) - valoarea alcoolemiei inculpatului ar fi depășit 0,80 g %o îmbibație alcoolică în sânge.

Or, potrivit art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen.: ”condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”, convingere ce trebuie să se bazeze pe probe complete, certe, care să nu lase loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, în caz contrar, impunându-se aplicarea regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).

Pentru considerentele expuse,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în majoritate, în baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva sentinței penale nr. 122/P din 08 octombrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța rămân în sarcina statului

, iar î

n temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.,

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate;

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva sentinței penale nr. 122/P din 08 octombrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul A.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2017.

Opinie Separată

I. Circumstanțele cauzei;

În fapt, s-a reținut că în data de 6 decembrie 2013, ora 1

36

, în urma sesizării Dispeceratului Serviciului Rutier Constanța, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier Constanța - Biroul Accidente Rutiere - s-au deplasat în municipiul Constanța, fiind semnalat un accident de circulație.

Organele de poliție au constatat avarierea a 5 autoturisme parcate pe partea dreaptă a bulevardului, iar autoturismul era răsturnat cu roțile în sus, blocând o bandă de mers. Verificările efectuate la fața locului au concluzionat faptul că autoturismul care a produs avarierea celorlalte mașini parcate pe b-dul x a fost condus de inculpatul A.

În autoturismul inculpatului se afla martorul B., persoană care nu a suferit leziuni corporale. Întrucât conducătorul autoturismului implicat în accident prezenta leziuni ușoare la nivelul feței, acesta a fost transportat la Spitalul Județean Constanța, unde i s-au recoltat și probe de sânge, imediat după producerea accidentului.

Probele de sânge recoltate au fost analizate de Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța, stabilindu-se o alcoolemie de 1,10 %o pentru ora 2

10

și respectiv 1%o pentru ora 3

10

.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 22 decembrie 2014, formându-se Dosarul cu nr. x/36/2014.

Cu privire la competența materială după calitatea persoanei s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 38 lit. d) C. proc. pen., în considerarea calității de notar public în cadrul Camerei Notarilor Publici Constanța a inculpatului A.

Cu privire la competența teritorială s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 41 lit. a) C. proc. pen., fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, fiind săvârșită în mun. Constanța.

Din perspectiva celor două criterii de stabilire a competenței (competența materială după calitatea persoanei și competența teritorială) Curtea de Apel Constanța a observat că îi revine competența de soluționare a cauzei în primă instanță.

Cauza a parcurs procedura Camerei Preliminare, constatându-se legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul purtând nr. x/P/2013 din data de 18 decembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul A., cercetat pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., nefiind formulate cereri ori excepții de către apărătorul ales al inculpatului. Totodată s-a apreciat că nici din oficiu nu e necesar a fi invocate cereri ori excepții.

Cercetarea judecătorească a început la data de 9 martie 2015, Curtea dând citire actului de sesizare al instanței, aducând la cunoștință inculpatului fapta care face obiectul acuzării, iar la același termen inculpatul a dat prima declarație (fila nr. 31).

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate nemijlocit următoarele mijloace de probă propuse prin actul de sesizare al instanței:

- audierea inculpatului A. (fila nr. 31);

- audierea martorului B. (filele nr. 39-41 și nr. 86);

- audierea martorului C. (fila nr. 58).

Totodată, au fost administrate nemijlocit, mijloacele de probă apreciate necesare, concludente și utile cauzei, încuviințate de Curte, în apărare, inculpatului:

- raportul de expertiză medico-legală cu nr. 385/i/2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din data de 13 mai 2015 al Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București - Comisia pentru Interpretarea Alcoolemiei (fila nr. 64)

- raportul de evaluare cu nr. 12104/SP din 10 iulie 2015 al Serviciului de Probațiune Constanța (fila nr. 82)

- raportul de expertiză medico-legală cu nr. 895/i/2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din data de 14 septembrie 2015 al (fila nr. 95).

Coroborarea mijloacelor de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza judecății au condus la conturarea stării de fapt reținută de altfel și în actul de inculpare, potrivit cu care inculpatul a condus la data de 06 decembrie 2013 pe timp de noapte, pe drumurile publice, autoturismul, fiind depistat pe B-dul x, provocând un eveniment rutier, soldat cu avarierea mai multor mașini parcate în zonă, cu amendamentul că s-a reținut că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, însă fără a avea o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

S-a avut în vedere că atât cantitatea de alcool, ce s-a reținut, că a fost ingerată de inculpatul A., dar și intervalul orar în care a fost ingerat alcoolul nu au fost clarificate, în timpul urmăririi penale, în situația în care procurorul de caz s-a limitat să consemneze că „în jurul orelor 24 m - am întâlnit cu B. la un bar” (…) „am stat în barul de la x cca 40-45 minute, cred” (…) „am consumat 2 pahare de câte aproximativ 50 ml whisky amestecat cu Cola” (declarație inculpat A. fila nr. 10 dosar u.p.) și că „am stabilit să ne întâlnim în jurul orelor 24.00, pe strada x, colț cu B-dul y ”(…)” eram numai noi doi și am consumat fiecare câte un pahar de whisky. Nu am servit masa aici (…)” (declarație martor B. (fila nr. 27 dosar u.p.) astfel că din această perspectivă cercetarea judecătorească a urmărit să complinească minusurile urmăririi penale, pentru elucidarea tuturor elementelor de fapt ce se impuneau a fi evaluate pentru lămurirea adevărului în cauză.

După cum s-a putut observa declarațiile deosebit de relevante cauzei, date în cursul urmăririi penale: ale martorului B., cât și ale inculpatului nu au reliefat nici intervalul orar în care cei doi au consumat alcool, fiind indicat numai de inculpat momentul la care s-au întâlnit și nici cantitatea de alcool ingerată, martorul precizând că au consumat câte un pahar de whisky, fără a fi întrebat despre dimensiunile paharului, cantitatea de alcool ori dacă alcoolul era amestecat cu vreo altă băutură.

Trebuie amintit că prin Decizia cu nr. 732 din 16 decembrie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) și (3) C. pen. publicată în M. Of. nr. 69 din 27 ianuarie 2015 sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice de sânge” a fost declarată neconstituțională, iar declararea neconstituțională a sintagmei de mai sus are drept consecință, prin revenirea la relevanța penală a momentului conducerii și nu al prelevării, necesitatea recalculării (din nou) a alcoolemiei, mai ales în cazul în care recoltarea este situată la un moment îndepărtat față de momentul epuizării faptei, care este, de regulă, momentul opririi în trafic a autovehiculului.

În speță, momentul cel mai apropiat, al epuizării faptei, ce a reieșit din probatoriul administrat a fost fixat, în jurul orei 1:36, atunci când a fost anunțată, prin Dispeceratul Serviciului Rutier Constanța, producerea evenimentului rutier, prima probă de sânge fiind recoltată, inculpatului A., la ora 02:10 și cum s-a constatat că martorului B. nu i s-a solicitat de către procuror, în cursul urmăririi penale, să precizeze cantitatea de alcool, consumată de inculpat, la data de 06 decembrie 2013, în intervalul orar 0:30-1.30, martorul, mărginindu-se să declare că „noi doi (…) am consumat fiecare câte un pahar de whisky” în lipsa altor informații privind cantitatea efectivă de alcool, consumată de inculpat, impunându-se a fi avută în vedere declarația martorului din fața instanței, referitoare la acest aspect, în situația în care inculpatul are dreptul să-și modifice declarațiile pe parcursul procesului penal, recalcularea alcoolemiei, a apărut ca necesară și lămuritoare.

Totodată, întrucât declarația inculpatului A. (fila nr. 31 din dosar), dar și ale martorului B. (filele nr. 39 și 41 din dosar) date în fața instanței au convers către concluzia că în intervalul orar 0:30-1:30, la data de 06 decembrie 2013, cel dintâi a consumat cantitatea de 200 ml whisky amestecat cu Coca cola, băutura fiind conținută în 2 pahare, în fiecare dintre acestea aflându-se 100 ml whisky și restul Coca Cola a fost avut în vedere acest interval de consum și această cantitate de alcool atunci când s-a încuviințat efectuarea de către Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București a unui raport de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, având ca obiectiv recalcularea alcoolemiei la momentul cel mai apropiat depistării în trafic a inculpatului.

Concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. 385/i/2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din data de 13 mai 2015 al Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” (fila nr. 64 din dosar) au relevat că „în data de 06 decembrie 2013 la ora 01.36 numitul A. ar fi avut o alcoolemie teoretică în absorbție de cca. 0,80-0,85g 0/00 în funcție de ritmul individual de absorbție în organism”.

Ulterior, la data de 21 august 2015 martorul B. a fost reaudiat doar cu privire la intervalul orar în care el și inculpatul au consumat cantitatea de whisky, precizată în prima sa declarație, dată în fața instanței, acesta arătând „Apreciez că era ora 1.00 când ni s-a adus comanda” (fila nr. 86 din dosar).

Completarea raportului de expertiză deja întocmit în cauză, în sensul recalculării alcoolemiei inculpatului, de către aceeași experți ai institutului, cu reținerea intervalului orar de consum, între orele 1.00-1.30, s-a considerat utilă întrucât în speță, până la data de 21 august 2015, atunci când martorul B. a fost reaudiat în fața Curții de Apel Constanța, nu se stabilise cu certitudine, intervalul orar în care cei doi, adică inculpatul A. și martorul mai sus menționat au consumat la data de 06 decembrie 2013, cantitatea de 200 ml whisky amestecat cu Coca Cola, băutura fiind conținută în 2 pahare în fiecare dintre acestea aflându-se cantitatea de 100 ml whisky și restul Coca Cola, declarația dată de martor la data de 21 august 2015 fiind concordantă cu cea a inculpatului din data de 9 martie 2015, relativ la momentul când au început să consume cantitatea de whisky.

Concluziile Raportului de expertiză medico - legală nr. 895/i/2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei din data de 14 septembrie 2015 a Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici au indicat că în data de 06 decembrie 2013 la ora 01.36 numitul A. ar fi avut o alcoolemie teoretică în absorbție de cca. 0,55-0,65g 0/00 în funcție de ritmul individual de absorbție în organism, alcoolemie ce provine dintr-o altă cantitate de băutură, nedeclarată sau nerecunoscută.”

S-a observat totodată că aceste concluzii (ale celor două rapoarte de expertiză medico - legală) sunt în concordanță cu rezultatul buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie din data de 06 decembrie 2013 a Serviciului Județean de Medicină Legală Constanța aflat la dosarul cauzei (fila nr. 73 dosar de urmărire penală) din care a reieșit că proba I : ora 2.10, alcoolemia era de 1,10 g%0, iar proba II : ora 03.10, alcoolemia era 1.00g%0, fiind evident că alcoolemia inculpatului era în creștere, aflându-se în faza de absorbție, ajungând într-un interval de aprox. 40 minute, apreciat, de la ora 1.36 la valoarea de 1,10g%0, atât cât a indicat rezultatul primei prelevări, atunci când a condus autoturismul în municipiul Constanța, pe o distanță de aprox. 1 km (locul unde inculpatul a lovit autoturismele parcate, fiind aproape de locul unde inculpatul și martorul au consumat băuturi alcoolice, în acea noapte).

S-a considerat că se impune precizarea că alcoolul, odată ingerat, se resoarbe relativ repede în organism, dată fiind marea sa solubilitate în apă, apoi odată ajuns în sânge, se repartizează în diferite țesuturi ale corpului uman. În același timp,începe și metabolizarea lui.

Curba alcoolemiei cunoaște, astfel, o continuă modificare. S-a observat că există o primă fază, în cadrul căreia resorbția predomină, aceasta fiind cunoscută sub denumirea de fază de intoxicație, difuziune sau prin sintagma „faza sau panta ascendentă a curbei alcoolemiei”.

Această fază ascendentă poate varia în fiecare caz în parte de la cca 15 minute până la două ore, când, de regulă, difuziunea alcoolului se echilibrează cu procesul de oxidare și eliminare a lui.

În acest moment se atinge nivelul maxim al alcoolemiei, vârful pantei ascendente, care este cunoscut sub denumirea de peak-ul alcoolemiei. După aceasta, urmează faza sau panta descendentă, până la dispariția totală a alcoolului din organism.

Concentrația alcoolului în diversele componente ale organismului va fi diferită de la un moment la altul, până la eliminarea totală din organism. În metabolismul alcoolului intervin mecanisme complexe, guvernate de o multitudine de factori generali dar și particulari. Fiecare persoană reacționează în mod particular, atât în ceea ce privește modalitatea de metabolizare, cât, mai ales, în ceea ce privește manifestările clinice, traduse prin comportament.

Calculul retroactiv al alcoolemiei se bazează pe utilizarea modelului farmaco - cinetic, care presupune o rată constantă de absorbție în timp a alcoolului și o rată constantă de eliminare prin metabolizare.

Relația de calcul a variației in timp a alcoolemiei în sânge este cunoscută sub numele de relația Widmark, folosită în acest scop in majoritatea țărilor lumii.

În faza de absorbție se presupune o creștere constantă în timp a alcoolemiei spre valoarea maximă, perioada de absorbție fiind cuprinsă între 15 minute 2 ore, așa cum am precizat anterior, depinzând în special de ingestia simultană sau anterioară a hranei.

Dacă intestinul și stomacul sunt lipsite de hrană solidă, atunci alcoolul înghițit vine mai repede în contact cu pereții intestinali, așa că absorbția nu e împiedicată. În aceste condiții absorbției îi poate lua doar 30 de minute ca să fie terminată, după ce ultima băutură a fost terminată.

Cum valorile teoretice ale alcoolemiei calculate prin cele două rapoarte de expertiză medico - legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, în corelație și concordanță cu rezultatul buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie din data de 06 decembrie 2013 a Serviciului Județean de Medicină Legală Constanța indică faptul că inculpatul se găsea la momentul temporal cel mai apropiat de momentul în care a condus un autoturism pe un drum public din mun. Constanța, în faza de absorbție a alcoolului în organism și cum nu s-a făcut dovada că ar fi consumat alimente într-un moment apropiat ingerării de alcool, Curtea apreciază că în acest mod se explică creșterea accentuată a alcoolemiei până la valoarea de 1,10 g%0 existentă la momentul prelevării primei probe biologice de sânge (ora 2.10), după care în mod evident alcoolemia a început să scadă, la ora 3.10, momentul celei de a doua prelevări aceasta fiind cu 0,10 g%0 mai mică. Urmând acest raționament este evident că la momentul producerii evenimentului rutier în trafic, respectiv al colezionării celor 5 autoturisme parcate pe marginea bulevardului, inculpatul a condus autoturismul în mun. Constanța, având în sânge o îmbibație alcoolică sub limita legală.

În fine, în cursul cercetării judecătorești s-a dispus efectuarea unui raport de evaluare de către Serviciul de Probațiune Constanța care a surprins și perspectivele de reintegrare în societate a inculpatului, subliniind că A. dispune de resurse de reintegrare în societate; personale, familiale și comunitare și că prezintă un risc mic de recidivă.

Trebuie reliefat că dispozițiile legale ce reglementează rezolvarea acțiunii penale sunt cele prevăzute în art. 396 alin. (1) din C. proc. pen. : „Instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.”

Relativ la încadrarea juridică a faptei reținute prin actul de inculpare al parchetului, s-a arătat că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În mod corect, s-a stabilit că pentru inculpatul A., legea penală mai favorabilă, atât din punctul de vedere al regimului sancționator, dar și al limitelor de pedeapsă prevăzute de legiuitor, pentru infracțiunea dedusă judecății este legea nouă, comparativ cu vechea lege, după modificările survenite la 01 februarie 2014.

În cauză prezumția de nevinovăție reglementată de art. 23 din Constituție, art. 99 alin. (2) C. proc. pen. nu a fost răsturnată, întrucât există un dubiu puternic cu privire la conducerea pe drumurile publice de către inculpatul A. la data de 06 decembrie 2013 a autoturismului, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, iar acest dubiu profită inculpatului, în lumina principiului „in dubio pro reo”.

Existența concretă a acestui dubiu puternic că în momentul conducerii autoturismului, de către inculpatul A., în mun. Constanța, în noaptea de 06 decembrie 2013, moment cu relevanță penală, valoarea alcoolemiei inculpatului nu a depășit valoarea de 0,80g /l alcool pur în sânge, limita admisă de legiuitorul român, până la care fapta de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice constituie contravenție, a impus Curții să pronunțe achitarea inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

II. Apelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța;

În motivele scrise și în susținerea orală, Parchetul a invocat, în esență, greșita interpretare a probelor, apreciind că alcoolemia inculpatului stabilită la data producerii accidentului depășește limita legală astfel încât soluția de achitare este nelegală.

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile invocate, prin prisma probelor administrate în faza de urmărire penală, la instanța de fond și în apel, Înalta Curte de Casație și Justiție - în opinie minoritară - apreciază că apelul este fondat impunându-se desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată și a interpretat, în mod greșit, probele administrate, care înlătură, în mod neechivoc, prezumția de nevinovăție.

Astfel, din procesul verbal întocmit de organele de poliție rezultă că accidentul de circulație a avut loc în data de 6 decembrie 2013 ora 1

36

în mun. Constanța, (fila 77 d.u.p.), sesizarea fiind făcută de Dispeceratul Serviciului Rutier Constanța.

Deplasându-se la fața locului, organele de poliție au constatat un număr de 5 autoturisme avariate, fiind parcate pe partea dreaptă a b-dului x, iar autoturismul (ulterior stabilindu-se că acesta a fost condus de inculpatul A.) era răsturnat cu roțile în sus, blocând o bandă de mers.

Inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a fost condus, de îndată, la Spitalul Județean Constanța, prelevarea primei probe fiind efectuată la ora 2

10

(fila 75 d.u.p.), iar cea de-a doua la ora 3

10

.

Din analiza Buletinului de examinare clinică, relativ la circumstanțele consumului de alcool, inculpatul a declarat că a consumat whisky, aproximativ 100 ml, în intervalul 20

00

- 23

00

.

Inculpatul prezenta halenă alcoolică, avea vorbirea clară, comportare ordonată, orientat în timp și spațiu, coerent (fila 76 d.u.p.).

Din Buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța, rezultă că pentru ora 2

10

alcoolemia a fost de 1,10 %o, iar pentru proba a doua, efectuată la ora 3

10

, alcoolemia era de 1,0 %o.

În opinie minoritară, se apreciază că, în raport de circumstanțele cauzei și a probelor administrate, alcoolemia corectă este cea stabilită la ora 2

10

, adică la mai puțin de 45 minute de la data producerii accidentului de circulație, versiunea prezentată de inculpat, în cursul pledoariei la fond și ulterior, în apel, nefiind reală, generând stabilirea, prin cele două Rapoarte de expertiză medico-legală nr. 385/i/2015 respectiv 895/i/2015, a unor rezultate neconforme cu realitatea.

Din prima declarație dată de inculpatul A. la data de 22 iulie 2014 (fila 5 d.u.p.) în prezența apărătorului său, acesta arată că în noaptea de 6 decembrie 2013, în jurul orelor 24

00

s-a întâlnit cu martorul B. la un restaurant (proprietatea mamei martorului) unde au stat, aproximativ 40-45 min. sau o oră și a consumat „două pahare de câte aproximativ 50 ml whisky amestecat cu Cola. Nu am mâncat în acea locație, pentru că acolo este doar bar”.

Aceste date coincid cu cele reținute în Buletinul de examinare clinică, respectiv consumul unei cantități de 100 ml whisky și faptul că nu a mâncat.

Aceleași coordonate sunt prezentate de inculpat și în declarația din 15 decembrie 2014 (f.10 d.u.p.) dată în prezența avocatului ales, susținând că „am consumat două pahare de câte aproximativ 50 ml whisky amestecat cu Cola. Nu am mâncat în această locație pentru că era doar bar”.

Declarațiile inculpatului din 22 iulie 2014, respectiv 15 decembrie 2014, precum și datele consemnate în Buletinul de examinare clinică se coroborează cu declarațiile martorului B. din data de 25 noiembrie 2014 (dată în prezența unui apărător) în care arată că . m-am întâlnit în jurul orelor 23

00,

am consumat fiecare câte un pahar de whisky. Nu am servit masa aici, pentru că nu se găsea de mâncare la acel moment.”

Nu este lipsită de relevanță - fără a se acorda însă o semnificație substanțială - în contextul celorlalte probe evidențiate anterior, cererea de inițiere a încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției (fila 41 d.u.p.) - prin care s-a solicitat renunțarea la aplicarea pedepsei conform art. 80-82 C. pen. - inculpatul recunoscând fapta, fiind astfel de acord cu alcoolemia stabilită prin Buletinul de analiză toxicologică din 06 decembrie 2013 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța.

În atare condiții, în raport de starea de fapt reținută și expusă anterior, fundamentată pe probele administrate, Înalta Curte - în opinie