ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 228/P din data de 11 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în baza art. 485 alin. (1) pct. b C. proc. pen., a fost respins acordul de recunoașterea a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpatul A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., obiect al cauzei penale nr. x/2017 și s-a trimis dosarul procurorului.

În baza art. 274 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, prin solicitarea nr. x/2017 din 26.07.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, înregistrată sub nr. x/2018, s-a cerut admiterea acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și inculpatul A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că fapta inculpatului A. constă în aceea că, la data de 12.08.2015, în jurul orelor 00:29, a condus pe un drum public, respectiv pe strada x din orașul Eforie Sud, dinspre Mun. Mangalia către Mun. Constanța, autoturismul marca B., model C., cu nr. de înmatriculare x, în timp ce avea o concentrație alcoolică de 0,47 mg/o alcool pur în aerul expirat la ora 00:42 și o alcoolemie peste limita legală, de 1,10 g/l alcool pur în sânge la prima probă recoltată la ora 01:30 și de 0,85 g/l alcool pur în sânge, la a doua probă, recoltată la orele 02:30, așa cum rezultă din BAT nr. 1007-1008 din 13.08.2015 al SJML Constanța.

Examinând acordul de recunoaștere a vinovăției înaintat de către Parchet, Curtea de Apel Constanța a constatat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 - 482 C. proc. pen.

Astfel, din analiza actelor dosarului, instanța a reținut că inculpatul A. are calitatea de avocat suspendat, astfel cum reiese din Decizia nr. 264/C din 29.06.2016 emisă de Consiliul Baroului Tulcea.

Conform art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., infracțiunile săvârșite de avocați sunt judecate în primă instanță de Curtea de Apel.

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. pen., după încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, procurorul sesizează instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.

Așadar, s-a reținut că, în raport de prevederile art. 38 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. și dispozițiile art. 56 alin. (6) C. proc. pen.. (care stabilesc că este competent să efectueze ori, după caz, să conducă și să supravegheze urmărirea penală, procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel), era necesar, având în vedere calitatea de avocat a inculpatului A., ca sesizarea cu acordul de recunoaștere a vinovăției să se facă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, iar nu de Parchetul de pe lângă Judecătorie.

În acest sens, s-a subliniat că, deși inculpatul A. este avocat suspendat, acesta are încă calitatea de avocat, aspect reliefat și în practica Înaltei Curți de Casației și Justiție, care a statuat că suspendarea calității de avocat nu echivalează cu pierderea acestei calități, astfel încât în mod greșit s-a declinat competența de soluționare a cauzei de la Parchetul Curții de Apel la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța.

Prin urmare, s-a reținut că, în raport de normele de competență după calitatea persoanei, acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între inculpatul A. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța nu este în acord cu dispozițiile legale, fiind lovit de nulitate. Astfel, s-a constatat că, deși încălcarea competenței materiale și a competenței personale de către organele de urmărire penală nu a fost inserată de legiuitor printre cauzele de nulitate absolută, această concepție a fost sancționată de către Curtea Constituțională care, prin Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, a statuat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituțională.

De asemenea, s-a reținut că, deși legiuitorul nu a înțeles să pună în acord dispozițiile care reglementează nulitățile absolute cu Decizia Curții Constituționale, instanța este îndrituită să aplice în mod direct decizia de neconstituționalitate menționată anterior, obligatorie erga omnes, întrucât nesancționarea încălcării normelor referitoare la competența materială a organelor de urmărire penală lasă loc arbitrariului în desfășurarea acestei activități, plasând astfel faza de urmărire penală sub semnul unei legalități incerte.

Pentru toate aceste considerente, constatând că instanța de judecată a fost sesizată cu încălcarea competenței după calitatea inculpatului - avocat, curtea de apel a respins acordul de recunoașterea a vinovăției și a trimis dosarul procurorului.

Împotriva sentinței penale nr. 228/P din data de 11 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a declarat apel Parchetul de pe Judecătoria Constanța.

În esență, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța a susținut că nu există o dispoziție legală sau o decizie cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție sau a Curții Constituționale care să prevadă că, în cazul avocaților pentru care s-a dispus suspendarea din exercitarea profesiei, competența materială de soluționare aparține Curților de Apel, acest aspect rezultând doar din practica judiciară, care, însă, nu este izvor de drept.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 01 februarie 2019.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 26 februarie 2019, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat să se ia act de retragerea apelului declarat de Parchetul de pe Judecătoria Constanța.

Or, potrivit art. 415 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal sau de parte prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.

De asemenea, conform alin. (3) al aceluiași articol, apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.

Așadar, având în vedere că, în cauză, cerințele textelor de lege sus menționate sunt îndeplinite, în sensul că reprezentantul Ministerului Public, procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și-a manifestat personal și în mod expres voința de a retrage calea de atac exercitată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, Înalta Curte urmează să ia act de retragerea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 228/P din data de 11 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. în cuantum de 554 de RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța împotriva sentinței penale nr. 228/P din data de 11 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2018.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. în cuantum de 554 de RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 februarie 2019.