ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3119/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 485 din 14 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 168/32/2011, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a respins ca inadmisibilă în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul N.N.I. împotriva Deciziei penale nr. 254 din data de 17 martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1729/270/2009. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Bacău a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Prin Sentința penală nr. 524 din 13 septembrie 2010 a Judecătoriei Onești a fost condamnat inculpatul N.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 din O.U.G.

nr. 195/2002, pedeapsă suspendată condiționat pe o durată de 4 ani. Tribunalul Bacău, prin Decizia penală nr. 25A din 18 ianuarie 2011, a admis apelul inculpatului și a redus pedeapsa aplicată de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare și termenul de încercare de la 4 ani la 3 ani. Prin Decizia penală nr. 254 din 17 martie 2011, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii condamnatul a formulat contestație în anulare, susținând nelegalitatea deciziei, reluând apărările formulate atât în fața instanței de fond, cât și la instanța de apel și la instanța de recurs. Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc.

pen., Curtea de Apel Bacău a mai reținut că motivele invocate de contestator nu se circumscriu niciunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen., că apărările formulate au făcut obiectul judecății, inclusiv în căile ordinare de atac, astfel că hotărârea de condamnare a intrat în puterea lucrului judecat. Împotriva Deciziei penale nr. 485 din 14 aprilie 2011, definitivă, contestatorul a declarat recurs prin care a solicitat casarea cu trimitere a cauzei la Curtea de Apel Bacău pentru judecarea apelului. Recursul este inadmisibil. Conform art. 385 1 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive.

Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Capitolul III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse niciunei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii. În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu recursul declarat de contestator împotriva Deciziei penale nr. 485 din 14 aprilie 2011, prin care Curtea de Apel Bacău într-o cauză de competență în ultimă instanță a acestei instanțe. Hotărârea astfel pronunțată a dobândit caracter definitiv și prin urmare nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar. Ca atare, recursul declarat nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 385 1 C. proc.

pen., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de atac pe această cale, motiv pentru care recursul va fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul N.N.I. împotriva Deciziei penale nr. 485 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2011.