ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2617/2010

Asupra recursului

penal de față;

Prin Sentința penală nr. 196 din 8 mai 2009 a

Judecătoriei Roman a fost condamnat inculpatul C.C. la o pedeapsă de 8 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G.

nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. proc. pen., urmând a executa 2 ani și

8 luni închisoare, ca efect al revocării suspendării condiționate a executării

pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin S. pen. 366 din 12 iunie 2008 a

aceleiași instanțe.

În esență, s-a

reținut că la data de 26 septembrie 2008, inculpatul a fost depistat de un

echipaj din cadrul Serviciului de Poliție Rutieră Neamț, conducând un

autoturism pe șoseaua E85, deși permisul de conducere îi fusese anulat.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul.

Prin Decizia penală

nr. 344/A din 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Neamț a fost respins ca nefondat

apelul inculpatului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul.

Prin Decizia penală

nr. 114 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze

minori și familie, a fost admis recursul inculpatului, casată decizia și în

parte sentința și, rejudecându-se în fond, a fost redusă pedeapsa aplicată

inculpatului de la 8 luni la 6 luni închisoare, urmând a executa în final 2 ani

și 6 luni închisoare ca efect al revocării suspendării condiționate menționate

anterior.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul individualizării

pedepsei.

Recursul este

inadmisibil.

Curtea reține că de

lege lata pot fi supuse recursului sentințele pronunțate de curțile de apel ca

instanțe de fond (art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen.), precum

și deciziile pronunțate de aceleași instanțe în apel (art. 385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen.), iar nu și deciziile prin care au fost

soluționate recursurile, asemenea hotărâri fiind definitive, nesusceptibile de

a fi supuse unei alte căi ordinare de atac.

În speță, Curtea

constată că este Învestită cu soluționarea unui recurs exercitat împotriva unei

decizii pronunțate de Curtea de Apel, ca instanță de recurs, cale de atac

nepermisă de lege și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă conform art.

385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la

plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de

recurentul inculpat C.C. împotriva Deciziei penale nr. 114 din 18 februarie

2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 iulie 2010.