ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2974/2010

Asupra recursului

penal de față:

Pe baza lucrărilor

din dosar, constată:

Prin Sentința penală nr. 524 din 11 decembrie

2009 Judecătoria Roman l-a condamnat pe inculpatul C.C. la o pedeapsă

rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea, în concurs real, a

infracțiunilor prevăzute de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 și de

art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 63 din 25 februarie 2010, Tribunalul Neamț a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpat împotriva sentinței de condamnare.

Inculpatul a atacat

cu recurs decizia instanței de apel, cale de atac care a fost respinsă prin

Decizia penală nr. 307 din 20 mai 2010 pronunțată Curtea de Apel Bacău, secția

penală, cauze cu minori și de familie.

Inculpatul a declarat

recurs și împotriva deciziei sus-menționate, susținând că a fost condamnat

pentru fapte ce nu sunt prevăzute de legea penală, că a fost comisă o gravă

eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de

condamnare și că i s-au aplicat pedepse greșit individualizate.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul

declarat în cauză este inadmisibil și va fi respins ca atare pentru următoarele

considerente:

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor

de atac în condițiile legii procesual penale precum și celui privind liberul

acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv

exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un

sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în

situații juridice identice.

Astfel, în

dispozițiile din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II

C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării,

căile de atac ordinare ce pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de

declarare, motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi

atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz,

nedefinitive, fiind arătate expres și limitativ hotărârile care sunt supuse

recursului.

Limitând calea de atac menționată exclusiv la

hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit

principiul unicității acesteia, în raport cu care posibilitatea legală a

declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul de a promova recurs stingându-se

prin exercitare.

În prezenta cauză,

inculpatul a exercitat calea de atac a recursului împotriva hotărârii de

condamnare în fața Curții de Apel Bacău, care s-a pronunțat prin Decizia penală

nr. 307 din 20 mai 2010, decizie definitivă potrivit art. 417 C. proc. pen.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a fost sesizată cu un nou recurs declarat de către

inculpatul C.C. împotriva unei hotărâri rămase definitive. Or, recunoașterea

unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o

încălcare a principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din

Constituția României și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în

ordinea de drept.

Așa fiind, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul C.C.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care se va include și plata

onorariului apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva Deciziei penale nr.

307 din 20 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi, 1 septembrie 2010.