ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 637 din 21 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, Tribunalul București, secția I penală, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de Ministerul Public și:

I. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei penale reținută în sarcina inculpatului A. din instigare la tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 20 C. pen. (1969) și art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), în instigare la tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 20 C. pen. (1969) și art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., dispoziții în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969). Totodată, s-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În temeiul art. 864 C. pen. (1969), a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 382 din 29 martie 2006 a Judecătoriei Piatra-Neamț, modificată prin Decizia penală nr. 33/A din 9 februarie 2007 a Tribunalului Neamț, definitivă prin Decizia penală nr. 40 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 15 ani închisoare.

În temeiul art. 25 C. pen. (1969), raportat la art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969). Totodată, s-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În temeiul art. 864 C. pen. (1969), a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 382 din 29 martie 2006 a Judecătoriei Piatra-Neamț, modificată prin Decizia penală nr. 33/A din 9 februarie 2007 a Tribunalului Neamț, definitivă prin Decizia penală nr. 40 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău, pe care a cumulat-o cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. (1969) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. (1969), a contopit pedepsele principale aplicate, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa închisorii cea mai grea, de 15 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pe perioada de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Totodată, s-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În temeiul art. 88 C. pen. (1969), a dedus reținerea și arestarea preventivă de la data de 22 iulie 2002 la data de 1 august 2002 și de la data de 12 februarie 2013 la zi, iar, în baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut această măsură preventivă față de inculpat.

II. În temeiul art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei penale reținută în sarcina inculpatului B. din instigare la tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969), raportat la art. 20 C. pen. (1969) și art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. (1969), în instigare la infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969), raportat la art. 20 C. pen. (1969) și art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., dispoziții în baza cărora inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

Totodată, s-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În temeiul art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

Totodată, s-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. (1969) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. (1969), a contopit pedepsele închisorii, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), i-a aplicat pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pe perioada de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În temeiul art. 88 C. pen. (1969), a dedus reținerea și arestarea preventivă de la data de 12 februarie 2013 la zi, iar, în baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut această măsură preventivă față de inculpat.

De asemenea, a menținut măsura asigurătorie a sechestrului luată prin Ordonanțele nr. 5184/P/2012 din datele de 14 februarie 2013 și 5 martie 2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul București, prin care au fost indisponibilizate: un număr de 92 monede din metal de culoare galben, de diferite mărimi, aflate într-un clasor cu coperți de culoare roșu, inscripționat x, bijuterii din metal de culoare galben și alb, aflate într-o cutie din material plastic, tip caserolă, cu capac de culoare alb-gălbui, bijuterii din metal de culoare galben și alb, aflate într-o cutie metalică, de culoare gri, inscripționată x, aparținând inculpatului A., și sumele de 23.940 RON și de 5.320 euro, aparținând inculpatului B.

A menținut măsura sechestrului asigurător luată prin Ordonanța nr. 5184/P/2012 din 5 martie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, asupra bunurilor imobile: teren intravilan, în suprafață de 564 m.p., situat în mun. Piatra-Neamț, teren intravilan, în suprafață de 919 mp, situat în mun. Piatra-Neamț, teren intravilan, în suprafață de 105 mp, situat în mun. Piatra-Neamț, teren intravilan, în suprafață de 76 mp, și spațiu comercial, în suprafață de 110,64 mp, situate în mun. Piatra-Neamț, teren intravilan, în suprafață de 439 mp, situat în localitatea Dumbrava Roșie, jud. Neamț, teren intravilan, în suprafață de 2.609 mp, și construcție 4 camere (sediu societate comercială), situate în localitatea Dumbrava Roșie, jud. Neamț, teren extravilan arabil, în suprafață de 12.833 mp, situat în localitatea Dumbrava Roșie, jud. Neamț, teren extravilan arabil, în suprafață de 1.535 mp, situat în localitatea Dumbrava Roșie, jud. Neamț, teren intravilan arabil, în suprafață de 2.317 mp, situat în localitatea Roznov, jud. Neamț, teren intravilan arabil, în suprafață de 339 mp, situat în localitatea Roznov, jud. Neamț, teren intravilan, în suprafață de 2.383 mp, și construcție (casă de locuit 3 camere, în suprafață de 63 mp, și anexe-bucătărie, în suprafață de 13 mp), situate în jud. Neamț, teren intravilan, în suprafață de 81 mp, situat în mun. Piatra-Neamț, aparținând inculpatului B., și teren intravilan arabil, situat în localitatea Roznov, jud. Neamț, spațiu comercial, în suprafață construită de 162 mp și în suprafață utilă de 138 mp, situat în jud. Neamț, teren intravilan, în suprafață de 176 mp, și clădire, în suprafață de 276,93 mp, situate în localitatea Târgu Neamț, teren intravilan, în suprafață de 11.738 mp, situat în localitatea Girov, jud. Neamț, teren intravilan, în suprafață de 7.500 mp, situat în localitatea Girov, jud. Neamț, teren intravilan, în suprafață de 81 mp, situat în mun. Piatra-Neamț, județul Neamț, aparținând inculpatului B., spațiu birouri, în suprafață construită de 163,49 mp și în suprafață utilă de 144,53 mp, spațiu comercial, în suprafață construită de 50,56 mp și în suprafață utilă de 36,94 mp, cu extindere spațiu comercial în suprafață de 50 mp, situate în mun. Piatra Neamț, aparținând inculpatului A..

A menținut măsura asigurătorie a sechestrului asupra autoturismului marca x, folosit de inculpatul C. la comiterea infracțiunilor luată prin Ordonanța nr. 5184/P/2012 din 11 iunie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

S-a luat act că, prin Ordonanța nr. 5184/P/2012 din 22 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a revocat măsura sechestrului asigurător instituit asupra terenului intravilan în suprafață de 81 de mp, situat în județul Neamț, între tronson I și tronson II, înscris în Cartea funciară cu nr. x, cu instituirea sechestrului asigurător asupra terenului intravilan, în suprafață de 81 de mp, situat în județul Neamț, între tronson I și tronson II, înscris în Cartea funciară cu nr. x, aparținând inculpatului B.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. (1969), a dispus confiscarea specială a autoturismului marca x, cu seria de șasiu x, folosit de inculpați la comiterea infracțiunii.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. (1969), a dispus confiscarea bunurilor menționate în procesul-verbal de percheziție domiciliară de la fila x d.u.p., de la inculpatul B., cu excepția bunurilor care vor fi restituite acestuia, respectiv 2 bilete la ordin, un aparat fotografic marca x, de culoare vișiniu, două memory-stik, o cameră video marca x și trei cabluri aferente, 5 mini C.D.-uri și husa cu telecomanda camerei, o cutie inscripționată x, în care se află nouă cartușe cu bile din cauciuc, o cutie inscripționată 9 mm Pa 50 Knollpatronon, pistol cu bile marca x, un încărcător în care se află 7 cartușe cu bile, un încărcător gol, permis de port armă, trei facturi D., unitate de calculator, cuțit tip, două formulare depunere și patru formulare retragere pentru E., înscris olograf cu numele F., IPod ..., IP..., Dvr Network inscripționat ... și încărcătorul aferent, carnețel cu spirală cu numere de telefon, unitate de calculator.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. (1969), a dispus confiscarea bunurilor menționate în procesul-verbal de percheziție domiciliară de la fila x d.u.p., de la inculpatul A., cu excepția bunurilor care vor fi restituite acestuia, și anume 10 copii acte privind succesiunea după G. și H., înscrisuri privind mai multe sume de bani și contract de împrumut cu ipotecă încheiat între A. și I., încheiere de autentificare, cuțit cu prăsele negre, declarația notarială a lui J., săbii de panoplie, masca de unitate IBM, unitate de calculator, pistol sig x de culoare negru și încărcătorul aferent, 2 carduri de memorie.

A constatat că asupra bijuteriilor din metal galben, clasorului cu monede din metal galben și asupra sumelor de bani găsite la perchezițiile efectuate la domiciliile inculpaților s-a dispus măsura asigurătorie a sechestrului, în vederea acoperirii pagubei produsă prin infracțiune.

A dispus restituirea către martorul K. a bunurilor menționate în procesul-verbal de percheziție domiciliară de la fila x d.u.p.; către L. a bunurilor ridicate la percheziția domiciliară și menționate în procesul-verbal de la fila x d.u.p.; către martorul M. a bunurilor menționate în procesul-verbal de percheziție domiciliară de la fila x d.u.p.; către N. a bunurilor menționate în procesul-verbal de percheziție domiciliară de la fila x d.u.p.; către O. a bunurilor menționate în procesul-verbal de percheziție domiciliară de la fila x d.u.p.

În temeiul art. 25 C. proc. pen. raportat la art. 397 C. proc. pen., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă P., obligându-i pe inculpați, în solidar, să-i plătească sumele de 300.000 euro, în echivalentul în RON la data efectuării plății, cu titlu de daune morale, și de 20.000 euro, în echivalentul în RON la data efectuării plății, cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 25 C. proc. pen. raportat la art. 397 C. proc. pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC "Q." S.R.L., prin reprezentant legal R., obligându-i pe inculpați, în solidar, să-i plătească suma de 53.000 RON, daune materiale.

A luat act că Spitalul Clinic de Urgență București nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpații A. și B., în vederea introducerii acestora în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, în scopul constituirii profilului genetic al inculpaților.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 75.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 1.500 RON, să se avanseze din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, în urma analizării materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, Tribunalul a reținut, în esență, că inculpații B. și A. sunt autorii faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, aceștia concepând un plan ce a cuprins mai multe etape pe care le-au și urmat, implicând mai multe persoane, pe lângă autorul infracțiunii de tentativă la omor calificat, și participând mod direct și activ la îndeplinirea acestuia, prin procurarea autoturismului pe care l-au pus la dispoziție autorului și complicelui la săvârșirea infracțiunii, pentru a se deplasa la București și a-l ucide pe S., persoană cu care se aflau în relații de dușmănie, luându-și măsuri de precauție, precum schimbarea repetată a cartelor telefonice sau inițierea unor convorbiri de pe telefoanele altor persoane în scopul de a nu fi prinși de organele de urmărire penală.

S-a arătat că legătura infracțională dintre cei doi inculpați B. și A. și executant s-a derulat strict prin intermediar, inculpatul T., achiziționând special trei cartele prepay, care au fost folosite exclusiv pentru a comunica cu acesta, interesându-se de modul în care decurge planul de eliminare a persoanei cu care se aflau în relații de dușmănie. Ulterior, inculpatul C. a executat focurile de armă din eroare asupra victimei P. întrucât a confundat-o cu numitul S., elementele de confuzie fiind generate de asemănarea fizică dintre cele două persoane, dar și dintre autoturismele utilizate de acestea, ambele folosind în perioada respectivă autoturisme marca x similare ca model, an de fabricație și culoare.

Ca urmare, s-a reținut că faptele inculpatului A., constând atât în determinarea cu intenție a inculpatului C. să comită atacul armat asupra părții vătămate P., din data de 26 noiembrie 2012, din București, folosind două arme militare - pistolul-mitralieră calibrul 5,45 x 39 mm, tip AK 74, și pistolul Makarov (9 x 18 mm), cât și în susținerea acestuia prin asigurarea mijloacelor materiale și a informațiilor necesare săvârșirii infracțiunilor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 20 C. pen. (1969) și art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen., și instigare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de 25 C. pen. (1969) raportat la art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen.

S-a mai reținut că faptele inculpatului B., constând atât în determinarea cu intenție a inculpatului C. să comită atacul armat asupra părții vătămate P., din data de 26 noiembrie 2012, din București, folosind două arme militare - pistolul-mitralieră calibrul 5,45 x 39 mm, tip AK 74, și pistolul Makarov (9 x 18 mm), cât și în susținerea acestuia prin asigurarea mijloacelor materiale și a informațiilor necesare săvârșirii infracțiunilor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de instigare la tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 20 C. pen. (1969) și art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 5 C. pen., și ale infracțiunii de instigare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. (1969).

Împrejurarea că inculpatul C. a fost în eroare cu privire la identitatea victimei (error in personam) a fost apreciată ca lipsită de relevanță pentru existența infracțiunilor ce fac obiectul cauzei întrucât dispozițiile legii penale ocrotesc în mod nediferențiat viața persoanei, indiferent de identitatea acesteia. Astfel, inculpații nu doar l-au determinat pe autor să comită atacul armat asupra rivalului lor, ci, în plus, au înlesnit și sprijinit activitatea infracțională a acestuia, punându-i la dispoziție mijloacele necesare comiterii infracțiunii, precum și informațiile pentru identificarea țintei. Cu toate acestea, actele de complicitate săvârșite de către inculpații A. și B. sunt absorbite de actele de instigare la comiterea infracțiunilor.

Tribunalul a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor din rechizitoriu conform dispozitivului sentinței, având în vedere că în dispozițiile noului C. pen. care sancționează infracțiunile contra vieții nu se mai regăsește ca element de calificare "săvârșirea faptei în loc public".

S-a apreciat, totodată, că, în cauză, mai favorabilă este vechea reglementare, întrucât noul C. pen. prevede condiții mai aspre de sancționare a concursului de infracțiuni.

De asemenea, Tribunalul a considerat că nu se impune reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării, așa cum au solicitat inculpații, prin apărători aleși, întrucât, în speță, nu sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), având în vedere că, între apariția stării de tulburare sau emoție determinată de uciderea fratelui inculpaților și momentul săvârșirii activității infracționale, a trecut un interval de aproximativ 2 ani în care respectiva stare s-a estompat, iar cei doi își puteau cenzura acțiunile întreprinse.

Pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite instanța de fond a aplicat inculpaților câte o pedeapsă cu închisoarea la a cărei individualizare a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (1969), respectiv natura și pericolul social concret al faptelor comise, modalitatea de săvârșire a acestora, prin întocmirea unui plan ce a avut drept scop uciderea numitului S., persoană cu care se aflau în relații de dușmănie, plan ce a presupus procurarea unui autoturism și punerea acestuia la dispoziția autorului pentru a-l folosi la realizarea activității infracționale rămasă în faza de tentativă, aspecte ce denotă premeditarea, dar și comiterea faptei din motive josnice. Totodată, au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, constatându-se că A. nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior, prin Sentința penală nr. 382 din 29 martie 2006 a Judecătoriei Piatra Neamț, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 33/A din 9 februarie 2007 a Tribunalului Neamț, definitivă prin Decizia penală nr. 40 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău, la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare în al cărui termen de încercare (5 ani) au fost săvârșite faptele din prezenta cauză, împrejurare care a atras, în privința sa, reținerea dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), referitoare la sancționarea recidivei, și cele ale art. 864 C. pen. (1969), ce reglementează revocarea suspendării sub supraveghere.

Deopotrivă, Tribunalul s-a raportat și la urmările produse prin faptele inculpaților, constând în leziunile traumatice cauzate părții vătămate prin împușcare (multiple proiectile acționate de armă de foc, care au necesitat 100 de zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei), apreciind, în final, că scopul preventiv-educativ poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse orientate spre maximul special prevăzut de lege.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termen legal, inculpații A. și B., precum și petentul apărător ales U., criticând-o, după caz, sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Prin Decizia penală nr. 353/A din 7 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în complet de divergență, s-a dispus, în majoritate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelurilor formulate de inculpații A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 637 din 21 aprilie 2015 a Tribunalului București, secția I penală, din Dosarul nr. x/2013, care a fost desființată în parte și, în rejudecare:

I. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare stabilită în sarcina inculpatului A. și repuse, în individualitatea lor, pedepsele de 12 ani închisoare și de 4 ani închisoare, precum și pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 382 din 29 martie 2006 a Judecătoriei Piatra-Neamț din Dosarul nr. x/2003, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 33/AP din 9 februarie 2007 a Tribunalului Neamț, secția penală, din Dosarul nr. x/2006, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 40 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, din Dosarul nr. x/2006.

În temeiul art. 25 C. pen. (1969), raportat la art. 20 C. pen. (1969) și art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 8 ani și 3 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pentru comiterea instigării la infracțiunea de tentativă la omor calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, împotriva persoanei vătămate P..

În temeiul art. 864 alin. (1) C. pen. (1969), raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 382 din 29 martie 2006 a Judecătoriei Piatra-Neamț din Dosarul nr. x/2003, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 33/AP din 9 februarie 2007 a Tribunalului Neamț, secția penală, din Dosarul nr. x/2006, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 40 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, din Dosarul nr. x/2006, care a fost cumulată cu pedeapsa de 8 ani și 3 luni închisoare stabilită în cauză, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 11 ani și 3 luni închisoare.

În temeiul art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, în variantă agravată și în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 864 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 382 din 29 martie 2006 a Judecătoriei Piatra-Neamț, din Dosarul nr. x/2003, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 33/AP din 9 februarie 2007 a Tribunalului Neamț, secția penală, din Dosarul nr. x/2006, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 40 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, din Dosarul nr. x/2006, care a fost cumulată cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită în cauză, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. (1969) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele de 11 ani și 3 luni închisoare și de 5 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa rezultantă de 11 ani și 3 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), s-a stabilit pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pe durata de 5 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen. (1969).

II. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare stabilită în sarcina inculpatului B. și repuse, în individualitatea lor, pedepsele de 12 ani închisoare și de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 20 C. pen. (1969) și art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 8 ani și 3 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pentru comiterea instigării la infracțiunea de tentativă la omor calificat, împotriva persoanei vătămate P..

În temeiul art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, în variantă agravată.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. (1969), raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), au fost contopite pedepsele de 8 ani și 3 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa rezultantă de 8 ani și 3 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969).

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. (1969), s-a stabilit pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (1969), pe durata de 5 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art. 66 C. pen. (1969).

În temeiul art. 25 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1357 alin. (1) și alin. (2) C. civ. și art. 1382 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă P. și, în consecință, au fost obligați, în solidar, inculpații A. și B. să-i plătească suma de 300.000 euro, cu titlu de daune morale, în solidar cu condamnatul C., până la concurența sumei de 200.000 euro, cu același titlu, potrivit sentinței penale nr. 155 din 25 ianuarie 2016 a Tribunalului București, secția I penală, din Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1109/A din 30 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, din Dosarul nr. x/2014, și cu condamnatul T., până la concurența sumei de 200.000 euro, cu același titlu, conform Sentinței penale nr. 2487 din 27 octombrie 2016 a Tribunalului București, secția I penală, din Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 28 noiembrie 2016.

În temeiul art. 25 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1357 alin. (1) și alin. (2) C. civ. și art. 1382 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC "Q." SRL și, în consecință, au fost obligați, în solidar, inculpații A. și B., în solidar cu condamnatul C., potrivit sentinței penale nr. 155 din 25 ianuarie 2016 a Tribunalului București, secția I penală, din Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1109/A din 30 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, din dosarul nr. x/2014, și cu condamnatul T., potrivit Sentinței penale nr. 2487 din 27 octombrie 2016 a Tribunalului București, secția I penală, din Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 28 noiembrie 2016, să-i plătească suma de 53.000 RON, daune materiale.

A fost menținut sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, precum și asupra sumelor de bani ale inculpaților A. și B. până la concurența sumelor de 300.000 euro și de 53.000 RON.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul A. a telefoanelor mobile marca x, cu seria x, marca x, cu seria x, marca x, cu seria x, marca x, cu seria x, fără cartelă, marca x, cu seria x, cu cartelă, a laptopului marca x, cu hard-disk-ul marca x, seria x, de capacitate 320 GB, a unității de calculator marca x, seria x, cu hard-disk-ul marca x, seria x, de capacitate 80 GB, precum și, în temeiul art. 255 alin. (1) C. proc. pen., restituirea către inculpat a tuturor celorlalte bunuri, cu excepția celor asupra cărora s-a dispus măsura sechestrului asigurător, ridicate în baza procesului-verbal de percheziție domiciliară din data de 12 februarie 2013, întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri .

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul B. a telefoanelor mobile, inscripționat x, cartelă D., cu seria x, marca x, cu seria x, cu cartelă seria x, marca x, model x, cu seria x, marca x, cu seria x, marca x, cu seria x, marca x, cu seria x, fără cartelă SIM, suport cartelă SIM D., inscripționată x și x, a trei facturi D., cu seriile x, x și y, a unității centrale de calculator marca x, cu hard-disk-ul marca x, seria x, de capacitate 160 GB, a laptopului marca x, cu seria x, cu hard-disk-ul marca x, seria x, de capacitate 250 GB, a cardului de memorie SD marca x, capacitate 2 GB, a stick-ului de memorie marca x, capacitate 8 GB, a stick-ului de memorie marca x, capacitate 16 GB, a stick-ului de memorie marca x, capacitate 4 GB, precum și, în temeiul art. 255 alin. (1) C. proc. pen., restituirea către inculpat a tuturor celorlalte bunuri, cu excepția sumelor de bani asupra cărora s-a dispus măsura sechestrului asigurător, ridicate în baza procesului-verbal de percheziție domiciliară din data de 12 februarie 2013, întocmit de D.G.P.M.B. - Serviciul Omoruri .

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul apărător ales U. împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 424 alin. (3) C. proc. pen., cu privire la apelantul inculpat A., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă pe perioada 22 iulie 2002 - 1 august 2002, inclusiv, în dosarul nr. x/2003 al Judecătoriei Piatra-Neamț, precum și reținerea, arestarea preventivă și arestul la domiciliu în cauză, pe durata 12 februarie 2013 - 22 iunie 2016, inclusiv, iar, cu privire la apelantul-inculpat B., s-a dedus reținerea, arestarea preventivă și arestul la domiciliu în cauză, pe durata 12 februarie 2013 - 22 iunie 2016, inclusiv.

S-a constatat că apelantul inculpat A. este deținut în altă cauză.

Pentru a decide astfel, analizând actele și lucrările dosarului, dar și sentința penală apelată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea, în majoritate, a apreciat că apelurile formulate de inculpați sunt fondate doar pentru motive de netemeinicie, iar apelul declarat de petentul apărător ales U. este inadmisibil.

Astfel, s-a apreciat, în majoritate, că instanța de fond, în mod legal și temeinic, după analizarea probelor administrate, a stabilit vinovăția fiecăruia dintre cei doi inculpați instigatori. S-a constatat că, inclusiv în ipoteza inexistenței ultimelor două declarații ale martorului pe situația de fapt C., din data de 4 ianuarie 2017 dată în Dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, comunicată la dosarul de apel, împreună cu suportul material al înregistrării, și cea din 15 februarie 2017, din fața instanței de apel, precum și în cazul înlăturării proceselor-verbale de identificare a datelor de trafic și de localizare în trafic a persoanelor, există probe suficiente și clare care dovedesc vinovăția inculpaților, fiecare pentru comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Ca urmare, analizând întregul probatoriu administrat în cauză pe tot parcursul procesului penal, la care a făcut ample referiri, și având în vedere și cele constatate prin Sentința penală nr. 155 din 25 ianuarie 2016 a Tribunalului București, secția I penală, din Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 1109/A din 30 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, prin care inculpatul C., martor în prezenta cauză, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 21 ani și 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor calificat asupra persoanei vătămate P. și de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, Curtea, în majoritate, a reținut, în esență, aceeași situație de fapt constatată de prima instanță, apreciind ca neîntemeiate apărările inculpaților în legătură cu acest aspect.

Apelurile au fost apreciate, însă, ca fiind întemeiate din perspectiva motivului subsidiar al reindividualizării judiciare a pedepselor închisorii, instanța de apel, în majoritate, având în vedere, față de fiecare inculpat în parte, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen. (1969), ca lege penală mai favorabilă, precum și împrejurarea că cei doi apelanți inculpați au formulat denunțuri în alte cauze, care s-au materializat, aspect care a condus la reținerea unor limite speciale ale pedepsei cuprinse între 7 ani și 6 luni închisoare și 12 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, și între 1 an și 6 luni închisoare și 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Ca urmare, având în vedere natura și gravitatea faptelor comise de inculpați, dar și urmarea socialmente periculoasă, precum și circumstanțele personale ale acestora, Curtea, în majoritate, a aplicat fiecăruia dintre apelanții inculpați pedepse cu închisoarea, pentru ambele infracțiuni aflate în concurs real, constând în limita maximă specială. În ceea ce privește instigarea la tentativă la infracțiunea de omor calificat, având în vedere gravitatea acesteia, instanța de apel, în majoritate, a dat eficiență cauzei de agravare a răspunderii penale a concursului de infracțiuni, astfel încât a aplicat pedeapsa închisorii sporită cu 2 ani, arătând că prin aceasta nu se ajunge la o agravare a situației în propriile apeluri, câtă vreme pedeapsa rezultantă cu închisoarea stabilită în calea de atac are un cuantum redus față de pedeapsa rezultantă a închisorii de la fond.

Pe latură civilă, în ceea ce privește daunele morale către partea civilă P., s-a constatat că, prin Sentința penală nr. 155 din 25 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1109/A din 30 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, condamnatul C., autor, a fost obligat să-i plătească părții civile suma de 200.000 euro și, în mod similar, condamnatul T. a fost obligat să-i plătească aceeași sumă, cu același titlu, prin Sentința penală nr. 2487 din 27 octombrie 2016 a Tribunalului București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 28 noiembrie 2016. Curtea, în majoritate, a apreciat că suma de 300.000 euro, stabilită de instanța de fond cu titlu de daune morale, este justificată în raport cu împrejurarea că toată activitatea infracțională derulată de către complice și autor a fost declanșată de inculpații instigatori din această cauză, care au finanțat toată această vendetă personală. De aceea, întrucât cauzele în care au fost judecați complicele și autorul sunt definitive, iar cuantumul daunelor morale este diferit, în condițiile în care răspunderea civilă delictuală este solidară, a reformat latura civilă cu privire la daunele morale, în sensul obligării, în solidar, a tuturor participanților penal, ținând seama de autoritatea de lucru judecat în ceea ce-i privește pe condamnații complice și autor.

Totodată, a păstrat obligarea, în solidar, a celor doi inculpați instigatori la plata sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune materiale, către aceeași parte civilă. Sub acest aspect, s-a constatat, în majoritate, starea deosebit de gravă în care partea civilă, în vârstă de 26 de ani, a fost adusă la spital, prezentând o multitudine de plăgi împușcate în zonele latero-cervicală stângă, suprascapulară stângă, abdominală, brațelor stâng și drept, coapsa stângă, care au necesitat mai multe intervenții chirurgicale și care au avut rezultatul unei infirmități fizice permanente, după cum s-a arătat în Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 10 mai 2013, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici", București. S-a apreciat că nu se justifică întreaga sumă de 700.000 euro solicitată cu titlu de daune materiale, constând în costurile efectuate pentru recuperarea stării de sănătate și a capacității de muncă, diminuată, în mod ireversibil, de la data săvârșirii faptei penale asupra sa, dar s-a considerat că suma totală de 60.000 euro are o acoperire estimată, constatând că ceilalți participanți penal, condamnatul complice și condamnatul autor, au fost obligați, fiecare, să-i plătească suma de câte 20.000 euro, cu același titlu de daune materiale.

De asemenea, ținând seama de același principiu al solidarității, în cazul răspunderii civile delictuale, și de autoritatea de lucru judecat, a reformat latura civilă cu privire la acțiunea părții civile SC Q. SRL, care este în favoarea inculpaților.

Apelul declarat de petentul apărător ales a fost apreciat ca inadmisibil având în vedere că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 9 aprilie 2014, în temeiul art. 284 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de anulare a amenzii judiciare, formulată de petent, astfel că acesta nu mai avea posibilitatea de a ataca a doua oară aceeași dispoziție a primei instanțe.

În opinia separată, s-a apreciat că, în cauză, se impunea admiterea apelurilor declarate de inculpații A. și B., desființarea în totalitate a Sentinței penale nr. 637 din 21 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2013, achitarea inculpaților în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen. pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, respingerea ca neîntemeiate a acțiunilor civile exercitate de părțile civile P. și SC Q. SRL, ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpaților, precum și înlăturarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 și art. 274 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 353/A din 7 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013 au declarat recurs în casație inculpații A. și B., invocând cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 20 C. pen. (1969) și art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) le-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege întrucât nu s-a ținut seama de dispozițiile art. 79 alin. (1) C. pen. ce stabilesc regulile aplicabile în cazul concursului între cauzele de atenuare și cele de agravare a pedepsei.

Ulterior comunicării deciziei motivate, la data de 12 noiembrie 2018, inculpatul B. a formulat o nouă cerere de recurs în casație, invocând același caz de casare prin prisma căruia a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul nelegalității pedepsei stabilite, învederând, pe de o parte, că aplicarea sporului de 2 ani închisoare pe lângă pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare stabilită pentru participația la tentativa la infracțiunea de omor calificat a condus la depășirea limitelor prevăzute de lege pentru această infracțiune (astfel cum au rezultat ca urmare a concursului dintre cauzele de atenuare și cele de agravare a pedepsei, respectiv de 6 ani și 3 luni închisoare), iar, pe de altă parte, că, prin aplicarea unei pedepse egală cu maximul legal, a fost încălcat, în privința sa, principiul non reformatio in pejus. În legătură cu primul aspect, a învederat că, în vechea reglementare, aplicarea unui spor era posibilă doar ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 33 - art. 36 C. pen. (1969), consecința fiind majorarea pedepsei rezultante a concursului de infracțiuni, iar nu a uneia din pedepsele componente, așa cum s-a întâmplat în speță. Referitor la încălcarea principiului non reformatio in pejus, a arătat că, în absența căilor de atac promovate de parchet și partea civilă, devoluțiunea apelului era parțială și limitată doar la interesul său procesual, astfel că instanța de control judiciar era obligată să pronunțe o pedeapsă cu închisoarea raportându-se la același algoritm de individualizare stabilit în fond, respectiv aplicând o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege, dar nu egală cu acesta. Or, deși prima instanță stabilise o pedeapsă cu 6 luni mai mică decât maximul, în propria cale de atac, instanța de apel i-a aplicat o pedeapsă egală cu maximul special rezultat în urma concursului dintre cauzele de atenuare și agravare, la care a adăugat un spor de 2 ani, încălcând, astfel, dispozițiile imperative ale art. 418 C. proc. pen.

Aceleași critici au fost formulate și de inculpatul A. în cererea de recurs în casație depusă la Curtea de Apel București la 14 noiembrie 2018, prin avocat ales V. (cu împuternicire avocațială la dosar ICCJ), care a arătat, în plus, că inclusiv aplicarea măsurii de siguranță a confiscării speciale direct în calea de atac a apelului poate fi circumscrisă unei agravări a propriei situații juridice. Totodată, a apreciat că încălcarea principiului non reformatio in pejus poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat, sintagma "alte limite decât cele prevăzute de lege" referindu-se la limitele de pedeapsă stabilite inclusiv prin aplicarea normelor de drept procedural.

La data de 18 februarie 2019, recurentul A., prin apărător ales, a formulat o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: dacă în interpretarea dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., sintagma "… alte limite decât cele prevăzute de lege" se referă exclusiv la limitele trasate prin normele de drept substanțial sau și la cele trasate prin norme de ordin procedural (cu referire la dispozițiile art. 418 alin. (1) C. proc. pen., privind reglementarea principiului non reformatio in pejus). A apreciat cererea ca fiind admisibilă, având în vedere că sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 475 C. proc. pen., arătând că de lămurirea chestiunii de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei.

La aceeași dată, 18 februarie 2019, același recurent A., prin apărător ales, a invocat excepția de neconvenționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții procesual penale, considerând că aceasta este admisibilă, întrucât sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 47/1992. Pe fondul excepției, a apreciat că soluția legislativă care permite examinarea în condiții de nepublicitate și necontradictorialitate a circumscrierii/necircumscrierii motivelor invocate unuia dintre cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu reglementată de art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen., încalcă principiile constituționale și convenționale recunoscute de art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 11 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) (cu referire la art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 2 paragraful 1 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție), art. 21 alin. (2) și (3) și art. 24 alin. (1) din Constituția României.

Prin încheierea din 07 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă excepția de neconvenționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen., formulată de recurentul inculpat A., prin apărător ales, apreciindu-se, în esență, că reglementarea internă este în concordanță cu interpretarea dată de instanța de contencios european dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale.

De asemenea, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de același recurent, prin apărător ales, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen., considerându-se că nu sunt întrunite toate cerințele prevăzute de normele legale, iar remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală.

Totodată, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte, prin aceeași încheiere, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 353/A din 7 martie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, dispunând trimiterea cauzei Completului nr. 4, în vederea judecării pe fond a căilor extraordinare de atac.

Prin Încheierea de dezbateri din data de 18 aprilie 2019, a fost respinsă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, formulată de recurentul inculpat A., prin apărător ales, arătându-se, pe de o parte, că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt precise, din conținutul textului de lege rezultând în mod clar voința legiuitorului, iar, pe de altă parte, că întrebarea propusă nu reprezintă o veritabilă problemă de drept.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. ca fiind fondate, însă în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse examinării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, cea de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de norma procesual penală, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai acelea pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocate de recurenții inculpați, hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", motivul de recurs fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a acesteia. Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond și/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 C. pen.

Față de considerațiile mai sus expuse, rezultă că aspectele invocate de recurenții inculpați cu referire la greșita individualizare, în apel, a pedepsei stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. (1969) raportat la art. 20 C. pen. (1969) și art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, ca urmare a nesocotirii algoritmului de calcul stabilit de prima instanț