ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2422/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2422/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 12/D din 18
ianuarie 2011, Tribunalul Bacău, secția penală, în baza art. 174 – 175 lit. c) C.
pen. a dispus condamnarea inculpatului I.F. pentru săvârșirea infracțiunii de
omor calificat, la pedeapsa de 16 ani și 8 luni închisoare și pedeapsă
complementară 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), C.
pen.
S-au interzis inculpatului
drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în condițiile și pe durata
prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a
menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus
din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la data de 01 iunie 2010
și de la data de 02 iunie 2010 la zi.
În baza art. 14 și art. 346 alin.
(1) C. proc. pen. s-a luat act că părțile vătămate I.F., I.G. și I.L. prin
curator B.S. nu s-au constituit părți civile.
Pentru a pronunța astfel, prima
instanță a reținut, în esență, că în noaptea de 31.05/01 iunie 2010, la
domiciliu, inculpatul a ucis-o pe soția sa, victima I.L., aplicându-i mai multe
lovituri cu obiecte și mijloace contondente.
Situația de fapt și vinovăția
inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în
cauză, respectiv : procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto,
raportul medico-legal nr. S74/52/A4 din 01 iunie 2010 al C.M.L. Onești,
rezultatul testului alcoolscopic al inculpatului, declarațiile martorilor B.S.,
C.R.E., I.L.R., T.Z. și M.I., precum și declarațiile inculpatului.
Fiind audiat, atât în timpul
urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a
avut o conduită sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă.
Prin decizia penală nr. 41 din 22
martie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în
temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de
apelantul – inculpat I.F., împotriva sentinței penale nr. 12/D din 18 ianuarie 2011
pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. 6993/110/2010.
A desființat în parte sentința
penală apelată, cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. și cuantumul pedepsei principale aplicate, reținând cauza spre
rejudecare și, în fond :
A dispus aplicarea în cauză a
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. și a redus cuantumul pedepsei
principale aplicate de la 16 ani și 8 luni închisoare la 16 ani închisoare,
menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 383 alin. (1)
1
C. proc. pen. coroborat cu art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest
preventiv a inculpatului, iar în temeiul art. 381 alin. (1) C. proc. pen. a
dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la 18 ianuarie 2011
la zi.
Împotriva sus-menționatei decizii a
declarat recurs inculpatul pentru cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat redozarea pedepsei sub minimul special
prevăzut de lege în raport de disp. art. 72 C. pen., ținându-se seama de
gravitatea și împrejurările comiterii faptei, precum și de circumstanțele sale
personale.
În acest sens, a arătat că fapta
săvârșită a fost un incident nefericit petrecut pe fondul consumului de alcool,
care a degenerat în lovituri ce au cauzat moartea victimei.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată prin
prisma motivului de recurs invocat de inculpat, Înalta Curte constată că
pedeapsa aplicată de către instanța de control judiciar este legală și
temeinică.
Astfel, la stabilirea pedepsei s-au
avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, recrudescența
lor, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, modalitatea de
săvârșire, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este fără
antecedente penale și atitudinea sa procesuală, în sensul că a recunoscut și
regretat fapta.
Totodată, instanța de apel a făcut
aplicarea în cauză a disp. art. 320
1
C. proc. pen. constatând în mod
corect că se impunea reținerea acestor dispoziții având în vedere declarația de
recunoaștere și faptul că judecata a avut loc exclusiv pe baza probatoriului
administrat în faza de urmărire penală.
Față de toate aceste aspecte, se
apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit
criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv
prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului
acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei și
în raport de disp. art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind
nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C.
proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul I.F. împotriva deciziei penale nr. 41 din 22 martie 2011
a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata
reținerii și arestării preventive de la 1 iunie 2010 la 16 iunie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
16 iunie 2011.