ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2246/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele;

Prin

încheierea din 24 mai 2011, Curtea de Apel Bacău, s

ecția penală, cauze minori și familie, investită cu soluționarea

apelului declarat de inculpatul M.G.

împotriva

sentinței penale nr. 46/P din

13 aprilie 2011

pronunțată de Tribunalul Neamț, în baza art. 300

2

și art. 160

b

C. proc. pen., raportat la art. 148,

lit. f) C. proc. pen.,

a menținut

starea de arest preventiv a inculpatului.

Pentru a

pronunța această încheiere, instanța a reținut că :

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului rezultă că

măsura

arestului preventiv a fost legal dispusă, temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii arestării preventive

subzistă și în prezent,

fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 148

lit. f) C. proc. pen.

, în raport cu

gravitatea infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată apelantul

- inculpat. Din probele administrate în cauză

rezultă

indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a

fost

trimis în judecată, care este una gravă, cu un impact social

deosebit în rândul populației, aducându-se

atingere valorii supreme -

viața

persoanei - iar lăsarea în libertate a inculpatului ar putea crea o stare de

insecuritate și de neîncredere a populației față de atitudinea

organelor

judiciare.

Împotriva

acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen

legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii

atacate și revocarea măsurii arestării preventive.

Recursul nu

este fondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., în

cauzele în care

inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., când constată

că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare

privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea

de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării

preventive.

Pe de altă

parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, s-a stabilit că o persoană poate fi

lipsită

de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o

infracțiune.

Din examinarea actelor dosarului se constată că

inculpatul fost arestat în baza art. 148 lit. f) Cod procedura penală, existând

motive

temeinice de a bănui că și-a

lovit soția, M.L., cu un cuțit în

zona

dreaptă a toracelui, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul

acesteia , fiind condamnat de prima instanță de

12 ani închisoare și 6

ani

interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat,

prevăzută

de art. 174- 175 lit. c) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2)

- art. 76 alin. (2) C. pen.

În cauză,

verificându-se actele și lucrările de la dosar, se

constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a

inculpatului subzistă și că lăsarea acestuia în

libertate prezintă un

pericol concret

și actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere

gravitatea

infracțiunii săvârșite - omor calificat.

Astfel, fapta săvârșită de inculpat prezintă un

grad ridicat de

pericol social, determinat, pe de o parte de importanța

valorilor

sociale ce constituie obiectul

protecției penale și de gravele urmări pe

care le poate avea pentru comunitate săvârșirea acestor infracțiuni,

iar

pe de altă parte, că infracțiunile contra persoanei se realizează

prin utilizarea unor mijloace sau procedee

violente - a înfipt cuțitul în

pieptul soției sale, ca în speța de față.

Fapta comisă

de inculpat omor calificat - săvârșită asupra soției - relevă un pericol extrem,

deoarece victima, mizând pe

afecțiunea

presupusă a autorului, nu este avizată despre intențiile acestuia și nu își ia

măsuri de apărare, în acesta situația inculpatul încalcă nu numai îndatorirea

de a respecta viața celorlalte persoane

dar și pe aceea de a respecta viața membrilor familiei.

Asemenea faptă, de care este acuzat inculpatul,

prezintă un pericol pentru întreaga societate, deoarece, fără respectarea

vieții

persoanei, nu poate fi

concepută existența însăși a colectivității și

conviețuirea pașnică a

membrilor acesteia.

Așa fiind,

Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal fac necesară

menținerea

arestării preventive a inculpatului M.G.

Recursul declarat învederându-se , așadar,

nefondat, urmează

ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. , inculpatul va fi

obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.G.

împotriva încheierii din 24 mai

2011 a Curții de Apel

Bacău, secția penală, cauze

minori și familie, pronunțată în dosarul

nr. 744/103/2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 iunie 2011.