ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2390/2011

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele :

Prin

încheierea din 7 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală,

în dosarul nr. 950/110/2011, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., s-a dispus, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului N.C.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și de art. 148 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a

inculpatului este legală, iar menținerea acesteia este justificată.

S-a apreciat,

de asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele generate de

rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă și din

jurisprudența C.E.D.O., nefiind depășit termenul rezonabil, având în vedere

specificul probatoriului administrat în cauză.

Împotriva

acestei încheieri a formulat recurs inculpatul N.C., solicitând punerea sa în

stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au

fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu dispozițiile art.

385

6

alin. (3) și art. 385

14

C. proc. pen., constată că

acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art.

160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea

atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin.

(3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză,

Curtea de Apel Bacău, secția penală, a procedat la efectuarea verificărilor și

a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării

măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de

libertate a inculpatului.

Înalta Curte

în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, de gravitatea

deosebită a acesteia, de circumstanțele personale ale inculpatului (care este

recidivist), apreciază că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Pe de altă

parte se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința

penală nr. 103/D din 19 aprilie 2011 a Tribunalului Bacău, secția penală, la

pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. c) și i) C. pen. și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., ca pedeapsă complementară, hotărârea de condamnare, apelată de

inculpat, constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea

detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și

prevederile C.E.D.O.

În același

sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează

prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un

termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile

și limitele legii.

Aceste

considerente justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării

preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu

să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul N.C. împotriva încheierii din 7 iunie

2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în dosar nr. 950/

110/2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 14 iunie 2011.