ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 28.11.2017

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

28.11.2017

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 470/RC/2017

Deliberând asupra recursului în casație declarat de

inculpatul A.

;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 3198 din 16 decembrie 2016 a Judecătoriei Giurgiu, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. i s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a conduce vehicule;

- pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a conduce vehicule;

- de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 și art. 43 alin. (1) C. proc. pen. a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 1581 din 10 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. x/236/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 979 din data de 05 mai 2011 a Curții de Apel București, pedeapsă ce a fost adăugată la pedeapsa de 10 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. i s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a conduce vehicule;

- toate pe o perioadă de 2 ani de la executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a conduce vehicule.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate au declarat apel inculpatul A. și Parchetul de pe lână Judecătoria Giurgiu

Prin Decizia penală nr.

792

din

23 mai 2017

, Curtea de Apel

București,

secția I penală,

în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 3198 din 16 decembrie 2016 a Judecătoriei Giurgiu.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu împotriva sentinței penale nr. 3198 din 16 decembrie 2016 a Judecătoriei Giurgiu.

A desființat, în parte, sentința atacată și rejudecând pe fond:

A înlăturat aplicarea disp. art. 396 alin. alin. (10) C. proc. pen. și, în consecință, a majorat pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen., faptă din data de 05 septembrie 2014, la 1 an închisoare.

A menținut aplicarea disp. art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 și art. 43 alin. (1) C. pen. cu referire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 1581 din 10 decembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. x/236/2010, definitivă prin Decizia penală nr. 979 din data de 05 mai 2011 a Curții de Apel București, pedeapsă ce se va adăuga la pedeapsa de 1 an închisoare, stabilită prin prezenta decizie, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe apelantul A. la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Sub aspectul situației de fapt, în esență, s-a reținut că la data de 05 septembrie 2014, în jurul orei 21

, inculpatul A. a condus autotractorul, pe drumurile publice, respectiv pe DN5, jud. Giurgiu, fiind oprit de lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului Giurgiu - Serviciul Rutier, în prezența martorului Ciobanu Dan, care l-au testat pe inculpat cu aparatul etilotest, la ora 21

, testare care a indicat o valoare de 0,94 g/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul de Urgență Giurgiu unde i-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultând o alcoolemie de 1,70 g/l alcool pur în sânge.

Față de aceste date, atât instanța de fond cât și cea de apel au constatat că nu există vreun dubiu cu privire la faptul că inculpatul a condus autotractorul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Împotriva

hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând

cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.

În motivarea cererii, inculpatul A. a susținut, în esență, că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu îndeplinește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen. raportat la art. 336 alin. (1) C. pen., față de interpretarea dată noțiunii de „autovehicul” prin Decizia nr. 11 din 12 aprilie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

A menționat că, prin decizia mai sus amintită, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut că „În interpretarea noțiunii de "autovehicul", prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen. și art. 335 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 pct. 6 și pct. 30 din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și completată prin O.G. nr. 21 din 26 august 2014, conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat potrivit legii sau de către o persoană care nu posedă permis de conducere nu întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) C. pen., respectiv de art. 335 alin. (1) C. pen.”

A apreciat că fapta de a conduce pe drumurile publice un vehicul de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică peste limita legală este infracțiune numai în situația în care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, obligație ce nu este prevăzută de lege pentru conducerea autotractorului.

A mai susținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii penale mai favorabile, în sensul că nu a analizat elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) C. pen. raportat la art. 336 alin. (1) C. pen. prin raportare le considerentele Deciziei nr. 11 din 12 aprilie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, ci a făcut trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 224 din 4 aprilie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 335 alin. (1) C. pen. și art. 6 pct. 6 teza a doua din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, anterioară problemei de drept dezlegate de Înalta Curte de Casație și Justiție și nemotivată la data pronunțării soluției în apel.

Față de aceste considerente, inculpatul a solicitat admiterea recursului în casație și, pe fond, achitarea sa pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen. raportat la art. 336 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 396 alin. 5 C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 3 octombrie 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de

inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 792 din 23 mai 2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/236/2016 (nr. x/2017).

Examinând, pe fond, recursul în casație declarat de

inculpatul A.

, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Inculpatul

și-a întemeiat recursul în casație pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care „

inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală

”.

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Înalta Curte constată că inculpatul

a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. alin. (10) C. proc. pen.

Totodată, observă că a fost considerată a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., fapta inculpatului

A. de a conduce, la data de 05 septembrie 2014, în jurul orei 21

, autotractorul, pe drumurile publice, respectiv pe DN5, jud. Giurgiu, având o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv o alcoolemie de 1,70 g/l alcool pur în sânge.

Inculpatul A. a susținut, în esență, că

nu sunt realizate cerințele esențiale ale laturii obiective, față de interpretarea dată noțiunii de „autovehicul” prin Decizia nr. 11 din 12 aprilie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, apreciind că fapta de a conduce pe drumurile publice un vehicul de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoolică peste limita legală este infracțiune numai în situația în care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, obligație ce nu este prevăzută de lege pentru conducerea autotractorului.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că este incriminată în cuprinsul art. 336 alin. (1) C. proc. pen., sub denumirea marginală „Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe”, „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.”

Totodată, constată că prin Decizia nr. 11 din 12 aprilie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, invocată de recurentul-inculpat A. în susținerea cererii de recurs în casație, s-a stabilit că „în interpretarea noțiunii de "autovehicul", prevăzută de art. 334 alin. (1) C. pen. și art. 335 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 pct. 6 și pct. 30 din O.U.G. nr. 195/2002, modificată și completată prin O.G. nr. 21 din 26 august 2014, conducerea pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier neînmatriculat/neînregistrat potrivit legii sau de către o persoană care nu posedă permis de conducere nu întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunilor prevăzute de art. 334 alin. (1) C. pen., respectiv de art. 335 alin. (1) C. pen.”

Sub un prim aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, spre deosebire de dispozițiile art. 334 și art. 335 C. pen., care se referă la noțiunea de „autovehicul”, art. 336 alin. (1) C. pen. folosește în cuprinsul său noțiunea de „vehicul” în care intră și tractorul, chiar agricol sau forestier.

Această concluzie se desprinde din dispozițiile art. 6 pct. 35 din O.U.G. nr. 195/2002, conform cărora vehiculul este „sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane și/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări.” Mai mult, în cuprinsul art. 6 pct. 30 din O.U.G. nr. 195/2002, tractorul este definit ca fiind „orice vehicul cu motor, care circulă pe roți sau pe șenile, având cel puțin două axe, a cărui principală funcție constă în puterea sa de tracțiune, conceput în special pentru a trage, a împinge, a transporta ori a acționa anumite echipamente, utilaje sau remorci”.

Totodată, contrar susținerilor recurentului-inculpat, se reține că art. 20 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru a circula cu tractorul pe drumurile publice. Faptul că prin efectul Deciziei nr. 11 din 12 aprilie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu ar fi sancționată penal fapta persoanei care conduce pe drumurile publice un tractor fără a deține permis de conducere, nu echivalează cu lipsa acestei obligații, fapta urmând a fi sancționată în continuare drept contravenție. Însă, în situația în care conducătorul tractorului se află sub influența băuturilor alcoolice, fapta sa capătă relevanță penală și este sancționată conform art. 336 alin. (1) C. pen.

În plus, Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că incriminarea faptei de a conduce un tractor pe drumurile publice de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge este independentă de cele stabilite prin Decizia Curții Constituționale nr. 224/2017, fiind fără relevanță în speță încadrarea tractorului în noțiunea de autovehicul.

Față de aceste considerente,

în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (6) C. proc. pen.