ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 638 din data de 30 martie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Giurgiu, secția penală a hotărât următoarele:

În temeiul art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului.

În temeiul art. 67 alin. (1) la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a interzis inculpatului A. ca pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 80/15.01.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 436/A/18.03.2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 96 alin. (5) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen., a adăugat pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin prezenta hotărâre, la pedeapsa de 3 ani stabilită prin sentința penală nr. 80/15.01.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 436/A/18.03.2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 555 C. proc. pen. a dispus emiterea mandatului pentru pedeapsa aplicată prin prezenta, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., a constatat că pedepsele complementare aplicate prin sentința penală nr. 80/15.01.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 436/A/18.03.2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală au fost executate.

În temeiul art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta, durata reținerii și a arestării preventive de la data de 18.02.2014 la 20.03.2014 (conform sentinței penale nr. 80/15.01.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 436/A/18.03.2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală).

În temeiul art. 398 C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 900 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 de RON cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală și 700 de RON cheltuieli judiciare din faza camerei preliminare și de judecată.

La termenul din data de 18.02.2021, instanța a făcut o prezentare succintă a actului de sesizare cf. art. 374 alin. (1) C. proc. pen., iar inculpatul A., fiind audiat de instanță, în aplicarea prevederilor art. 375 alin. (1) C. proc. pen., a arătat că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, învederând că dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

Instanța a reținut în drept, că fapta inculpatului A., care la data de 17.02.2020, în jurul orei 01:20, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe DJ 401, pe raza localității Dobreni, com. Vărăști, jud. Giurgiu, având o îmbibație alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 638/30.03.2021 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, secția Penală în dosarul nr. x/2020, în termenul legal, la data de 05.04.2021 inculpatul A. a formulat apel.

Motivele de apel au fost formulate și în scris, fiind depuse la dosar, acestea vizând aspecte privind o prepusă netemeinicie a hotărârii contestate.

Astfel, apelantul-inculpat a susținut prin intermediul apărătorului său ales în esență faptul că instanța nu a ținut cont de împrejurările comiterii faptei atunci când a reținut gravitatea deosebită a acesteia pentru a justifica nereținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea pedepsei de 1 an închisoare.

A adus critici și alegerii pedepsei cu închisoare, în locul pedepsei cu amenda, care este mai potrivită în opinia sa, singurul aspect care îi este defavorabil fiind faptul că a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie.

Prin decizia penală nr. 996/A din 05 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 638/30.03.2021 pronunțată de Judecătoria Giurgiu, secția Penală în dosarul nr. x/2020, pe care o menține.

Inculpatul a fost obligă să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale nr. 996/A din 05 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2020, la data de 01 noiembrie 2021, prin apărător ales avocat B., inculpatul A. a declarat recurs în casație.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul, prin apărător a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. " inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Inculpatul, prin apărător, a arătat că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penala, în drept și în fapt, ea fiind reglementata ca și contravenție de O.U.G. nr. 195/2002, iar daca ar fi fost o fapta prevăzuta de legea penala s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Inculpatul a arătat că pronunțarea unei hotărâri de condamnare sub aspectul infracțiunii de conducere sub influenta alcoolului, fapta prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., pune în discuție o greșita aplicare a prevederilor legale sub aspectul reținerii unei infracțiuni ce nu este prevăzuta de legea penală ca infracțiune ci ca și contravenție.

Instanța de fond cât și instanța de apel nu au observat ca data prelevării probelor biologice 17.02.2020 a fost cea de la ora 01:50 și 02.50 fiind greșita deoarece a fost depistat la ora 01:20 conform procesului-verbal de prindere în flagrant

Prin decizia nr. 732/2014 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin. (1) C. pen. este neconstituțională.

Deși aceasta decizie este cunoscuta instanțelor din România inculpatul consideră ca în aceasta speța nu a fost aprofundată și s-au pronunțat doua hotărâri nelegale.

S-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 336 alin. (1) C. pen., pentru existența infracțiunii este necesar ca activitatea incriminata să privească îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Din acest text și din analiza deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014 se desprind două condiții cu privire la obiectul material a infracțiunii și o condiție cu privire la latura subiectivă a infracțiunii, respectiv următoarele:

- să fie necesar sa fie o acțiune de conducere a unui vehicul;

- conducătorul sa fie sub influenta alcoolului peste limita de 0,80 g/l alcool pur în sânge;

- cantitatea de alcool pur în sânge sa fie determinate la momentul prinderii în trafic și nu la data prezentării la INML.

În concluzie s-a solicitat admitere recursului în casație, casarea ambelor hotărâri, și, în rejudecare achitarea în baza art. 16 lit. b) sau c) C. proc. pen. doar cu privire la art. 336 alin. (1) C. pen. sau să se dispună înlăturarea greșitei aplicări a legii din nerespectarea Deciziei Curții Constituționale.

Totodată s-a solicitat suspendarea executării deciziei 996/A/05.10.2021 a Curții de Apel București atât pe latura penala cât și pe latura civila și, dispunerea, până la soluționare cauzei o măsura preventiva prevăzuta la art. 202 alin. (4) lit. a) - d) C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 06 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 996/A din 05 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2020.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 în compunere de 3 judecători și s-a fixat termen de judecată, în ședință publică, la data de 18 mai 2022.

S-a dispus citarea recurentul A. la locul de deținere și înștiințarea apărătorului ales, avocat B..

A fost respinsă cererea formulată de recurentul inculpat A. privind suspendarea executării hotărârii.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Dezbaterile asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. au avut loc în ședința publică din data de 18 mai 2022, concluziile părților fiind redate în partea introductivă a prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 996/A din data de 05 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În recursul în casație de față inculpatul, prin apărător a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. " inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen. ("inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"), se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Inculpatul, prin apărător, a arătat că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, ea fiind reglementata ca și contravenție de O.U.G. nr. 195/2002, iar daca ar fi fost o fapta prevăzuta de legea penala s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

S-a mai arătat că instanțele au pronunțat o soluția de condamnare în baza unor considerente străine obiectului judecății fapt ce a generat o eroare judiciară gravă, în sensul că alcoolemia nu a fost stabilită la momentul depistării în trafic, aspect ce se află în contradicție cu decizia nr. 732/2014 a Curții Constituționale.

În esență s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea ambelor hotărî și, fie pronunțarea unei soluții de achitare, fie trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în vederea administrării probei care lipsește, respectiv stabilirea alcoolemiei.

În speța de față, inculpatul A. a fost condamnat în temeiul art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului.

Potrivit art. 336 C. proc. pen.: (1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 185 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice:

(1) Constatarea contravenției de conducere a unui autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai de către o persoană care se află sub influența alcoolului se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.

(2) Conducătorilor de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie li se recoltează obligatoriu mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei atunci când:

a) rezultatul testării arată o concentrație mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat;

Potrivit art. 186 din același regulament Dacă rezultatul testării arată o concentrație mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau indică prezența în organism a substanțelor psihoactive, conducătorii de vehicule sunt obligați să se supună recoltării mostrelor biologice.

Potrivit art. 194 din același regulament Pentru stabilirea alcoolemiei se recoltează două mostre biologice la interval de o oră între prelevări.

Fiind sesizată cu pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen., în sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 3 din 12 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 28 mai 2014, a stabilit că, în aplicarea art. 336 alin. (1) din C. pen., în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.

În considerentele deciziei mai sus menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că "În noua reglementare legiuitorul a optat să dea relevanță penală valorii alcoolemiei la momentul prelevării primei mostre biologice, moment situat în timp imediat, consecutiv acțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul".

În speța de față, la data de 17.02.2020, la ora 01:23, inculpatului A. i s-a solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest marca x, număr de testare x, rezultatul fiind de 0.71 mg/l alcool pur în aerul expirat. Având în vedere rezultatul testului cu aparatul etilotest, inculpatul A. a fost condus la Centrul de Permanență Colibași, în vederea recoltării de mostre biologice de sânge, unde i-au fost prelevate două probe de sânge, prima probă la ora 01:50, iar a doua la ora 02:50.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x, A12/2164/2020, emis de INML Mina Minovici la data de 21.02.2020, în urma recoltării celor două mostre biologice de sânge, s-a constatat că inculpatul A. a avut o alcoolemie de 1.95 g/l alcool pur în sânge la momentul recoltării primei probe, respectiv la ora 01:50, și 1.65 g/l alcool pur în sânge la momentul recoltării celei de-a doua probe, respectiv ora 02:50.

Înalta Curte observă că prima probă de sânge a fost recoltată la un interval scurt de timp, de momentul depistării, aproximativ 20 de minute, perioadă de timp justificată de deplasarea inculpatului la unitatea sanitară abilitată cu recoltarea probelor biologice.

Acest aspect va fi coroborat cu împrejurarea că, potrivit rezultatului obținut prin prelucrarea celei de a doua probă de sânge, alcoolemia inculpatului era în scădere, ceea ce impune concluzia că și la momentul depistării acesta avea o alcoolemie peste limita de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În aceste condiții, contrar susținerilor apărării, fapta inculpatului A., care la data de 17.02.2020, în jurul orei 01:20, a condus autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe DJ 401, pe raza localității Dobreni, com. Vărăști, jud. Giurgiu, având o îmbibație alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., nefiind contravenție.

Înalta Curte mai constată că la termenul din data de 18.02.2021, instanța a făcut o prezentare succintă a actului de sesizare (cf. art. 374 alin. (1) C. proc. pen.), iar inculpatul A., fiind audiat de instanță, în aplicarea prevederilor art. 375 alin. (1) C. proc. pen., a arătat că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, învederând că dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

Inculpatul A., în recursul în casație promovat, critică netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de apel și nu aspecte de nelegalitate, în condițiile în care la stabilirea situației de fapt instanța de fond a avut în vedere mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, probe care au fost recunoscute și însușite de către inculpat.

De asemenea, cazul de casare menționat -art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.- nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel.

Referitor la cazul de casare art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", Înalta Curte constată că nu este incident în speță.

Dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt incidente atunci când se procedează la aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită sau aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Inculpatul A. a recunoscut săvârșirea faptei optând pentru procedura simplificată, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii de 1 an, pedeapsa care se situează în limite legale.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 996/A din data de 05 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 996/A din data de 05 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 mai 2022.

Procesat de GGC - LM