ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 09 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul-inculpat A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83 din 19 martie 2025, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 335 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1), alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "conducerea unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată".

În temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. i) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce autovehicule) pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) C. pen. dispunându-se ca aceasta să fie executată în cazul revocării sau anulării suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care începe să curgă de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, conform dispozițiilor art. 92 alin. (1), alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Potrivit art. 94 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să comunice datele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. (să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență) Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, obligație care va fi executată în cadrul Primăriei orașului Topoloveni, județ Argeș sau în cadrul Primăriei com. Leordeni, județ Argeș.

În temeiul art. 94 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca supravegherea executării obligațiilor să fie asigurată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. rap la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., cu privire la faptul că nerespectarea cu rea-credință a obligațiilor impuse ori a măsurilor de supraveghere stabilite, precum și săvârșirea unei alte infracțiuni, pe parcursul termenului de supraveghere, va atrage revocarea suspendării și executarea pedepsei în întregime.

Împotriva sentinței penale nr. 83 din 19 martie 2025, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 686/A din 22.05.2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 93 din 19 martie 2025 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr. x/2024.

Împotriva deciziei penale nr. 686/A din 22.05.2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs în casație inculpatul A. la data de 23.06.2025, prin apărător ales, avocat B., cu împuternicire avocațială la dosar recurs.

Prin cererea formulată de inculpat a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, inculpatul A. a arătat, în esență, că a existat pe rolul Judecătoriei Topoloveni o plângere a sa îndreptată împotriva unui proces-verbal de contravenție care a fost respinsă. Hotărârea pronunțată în respectivul dosar a rămas definitivă prin neapelare la data de 07.02.2023.

La momentul respectiv se afla în custodia autorităților franceze, condamnat fiind la o pedeapsă de 8 luni pentru trafic de migranți.

Din actele dosarului rezultă faptul că organele de poliție au dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, din data de 09.03.2023 până în data de 06.06.2023, iar în data de 24.04.2023 a fost depistat conducând în trafic, însă organele de poliție nu au dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

Inculpatul A. a susținut că a fost eliberat de autoritățile din Franța în data de 06.03.2023, nemaiavând permis, pierdut de autoritățile franceze, și a întocmit un dosar pentru obținerea acestuia, i-a fost eliberată dovadă înlocuitoare a permisului de conducere cu drept de circulație în data de 13.04.2023, la câteva zile distanță fiind eliberat un nou permis de conducere pe care l-a și primit la adresa de domiciliu.

În data de 24.04.2023, a fost depistat în trafic fără a purta centura de siguranță, fiind sancționat contravențional și lăsat să plece.

În data de 07.09.2023 a fost chemat la poliție, unde i s-a comunicat că este cercetat într-un dosar penal, la 4 luni distanță de la oprirea în trafic.

Inculpatul a făcut referire la art. 30 C. pen., care prevede că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depindea caracterul penal al faptei.

A apreciat că în speță este necesar a fi reținută cauza de neimputabilitate prevăzută de articolul menționat - eroarea, și se impune achitarea prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Totodată, a susținut că o culpă asemănătoare o au și autoritățile din România deoarece, la momentul înregistrării dosarului pentru un nou permis precum și ulterior i-­au acordat posibilitatea să conducă, eliberând înscrisuri în acest sens - dovadă cu drept de circulație și ulterior permis, astfel că nu este normal în contextul dat să fie tras la răspundere pentru o culpă ce nu îi aparține, corelativ nereținându-se nicio culpă a autorităților române pentru faptul că i-au acordat dreptul de a conduce.

O ultimă chestiune invocată vizează individualizarea pedepsei aplicate, respectiv 1 an închisoare, în condițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu termen de supraveghere de 2 ani, în condițiile aplicării pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Îi apare ca neverosimilă asprimea pedepsei aplicate, inclusiv cea complementară, și nu vede pericolul social care să determine instanța să acorde o asemenea pedeapsă, neavând o motivare efectivă care cel puțin să asigure o explicație legală și morală pentru cele dispuse.

A arătat că o să fie nevoit să nu mai conducă 5 ani de zile pentru o culpă care aparține inclusiv autorităților statului, dar în raport de care răspunde doar el, în condițiile în care deja are 2 ani de zile acumulați fără drept de a conduce.

În aceste condiții, se impune admiterea recursului, urmând ca în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., să se dispună achitarea, având în vedere incidența în speță a prevederilor art. 30 C. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., magistratul asistent raportor constată că în cuprinsul cererii este menționat numele și prenumele inculpatului, semnătura acestuia, iar decizia penală nr. 686/A din 22.05.2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație și că recursul în casație a fost formulat în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei din apel.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudență, se constată că, aceasta nu este îndeplinită în cauză.

Se constată, sub un prim aspect, că trăsătura esențială a prevederii faptei de legea penală este enumerată în art. 15 alin. (1) C. pen. distinct de aceea ca fapta să fie comisă cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, împrejurare din care reiese că, prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală", se înțelege orice act de conduită (acțiune sau inacțiune) sau manifestare de voință exteriorizată care determină o modificare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale și, ca atare, incriminată în norma penală.

Prin urmare, dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, dar și faptul că existența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, precum și lipsa vinovăției prevăzute de lege constituie alte situații în care punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale sunt împiedicate, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a și lit. d) C. proc. pen., diferite de aceea a neprevederii faptei în legea penală, reglementată de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., rezultă că, în concepția legiuitorului, înțelesul sintagmei folosite de acest din urmă text de lege nu poate fi decât acela la care se referă cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., caz care exclude, astfel, orice analiză în legătură cu întrunirea condițiilor de tipicitate subiectivă a infracțiunii.

Ca atare, expresia "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege".

În atare condiții, se observă că, deși pe calea recursului în casație promovat, inculpatul A. invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., esența susținerilor acestuia constă în aceea că instanța de apel a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză, reținând o situație de fapt care nu corespunde realității. Or, prin aceste critici, recurentul încearcă să acrediteze ideea că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina lui, tinzând, în realitate, la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanțele inferioare, ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casație, care, potrivit art. 433 C. proc. pen., se limitează exclusiv la verificarea legalității hotărârii atacate.

Din această perspectivă, se subliniază că, pe calea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate proceda la reinterpretarea materialului probator de la dosar având drept consecință stabilirea unei alte baze factuale, care să conducă la achitarea inculpatului pentru infracțiunile de conducerea unui vehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., așa cum a solicitat recurentul, acest atribut aparținând exclusiv instanței de fond și, respectiv, de apel.

Astfel, în prezentul cadru procesual, Înaltei Curți nu îi este permis să cenzureze concluzia la care a ajuns instanța de apel cu privire la forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul și la întrunirea elementelor de tipicitate subiectivă a infracțiunii pentru care a fost condamnat, cu atât mai mult cu cât constatările făcute sub acest aspect s-au realizat prin evaluarea tuturor împrejurărilor de fapt în care a fost concepută și derulată activitatea imputată, astfel cum acestea au rezultat din probele administrate pe parcursul procedurii judiciare, iar în calea extraordinară de atac nu se poate realiza o reinterpretare a materialului probator în vederea reconfigurării situației factuale, intrată deja în puterea lucrului judecat.

Înalta Curte nu poate rejudeca pentru a treia oară o cauză penală, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel. În plus, în cadrul recursului în casație pot fi invocate și analizate doar anumite încălcări ale legii, fără ca vreuna dintre criticile recurentului inculpat să poată fi circumscrisă cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Ca urmare, în condițiile în care prin cererea de recurs în casație nu s-a solicitat repararea unui aspect de nelegalitate pentru o faptă care nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, ci s-a contestat doar săvârșirea acesteia cu forma de vinovăție cerută de lege, împrejurare care, așa cum s-a arătat anterior, nu poate forma obiectul examinării prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, se constată că, în speță, nu este incident cazul de recurs în casație reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., acesta fiind invocat în mod formal.

Pentru aceste considerente, constatând că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu în conținut cazului de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., acesta fiind invocat în mod formal, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 686/A din 22 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 686/A din 22 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 octombrie 2025.