ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21 din data de 14.02.2024 a Tribunalului Ilfov, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie sub forma omorului calificat, prev.de art. 199 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 - art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, care se calculează conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., care se execută, conform art. 65 alin. (3) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii pentru 24 de ore din data de 14.04.2022 și a arestului preventiv de la 15.04.2022 până la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) și art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 202 și 223 alin. (2) din C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului A., dispusă prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Ilfov nr. 15/DL/15.04.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 cu referire la Anexa 1 din Legea nr. 187 din 24.10.2012 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 19 alin. (1), (2), și (5), art. 20 alin. (1) și (2) art. 25 alin. (1) și în referire la art. 1349, art. 1357-1358 și art. 1381 și art. 1386, art. 1390 și art. 1391 din C. civ., instanța a admis în parte acțiunile civile formulate de părțile civile B., C., D., E., F., G. și H..

A obligat partea responsabilă civilmente I. S.A. la plata către partea civilă B. a sumei de 100.000 euro (la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data plății efective) cu titlu de daune morale, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care urmau a se calcula începând cu a 11-a zi de la data la care partea responsabilă civilmente va primi hotărârea penală definitivă și dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

A obligat partea responsabilă civilmente I. S.A. la plata către partea civilă C. a sumei de 100.000 euro (la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data plății efective) cu titlu de daune morale, la care se vor adaugă penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu a 11-a zi de la data la care partea responsabilă civilmente va primi hotărârea penală definitivă și dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

A obligat partea responsabilă civilmente I. S.A. la plata către partea civilă D. a sumei de 100.000 euro (la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data plății efective) cu titlu de daune morale, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu a 11-a zi de la data la care partea responsabilă civilmente va primi hotărârea penală definitivă și dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

A obligat partea responsabilă civilmente I. S.A. la plata către partea civilă E. a sumei de 5.000 euro (la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data plății efective) cu titlu de daune morale, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu a 11-a zi de la data la care partea responsabilă civilmente va primi hotărârea penală definitivă și dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

A obligat partea responsabilă civilmente I. S.A. la plata către partea civilă F. a sumei de 10.000 euro (la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data plății efective) cu titlu de daune morale, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu a 11-a zi de la data la care partea responsabilă civilmente va primi hotărârea penală definitivă și dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

A obligat partea responsabilă civilmente I. S.A. la plata către partea civilă G. a sumei de 10.000 euro (la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data plății efective) cu titlu de daune morale, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu a 11 -a zi de la data la care partea responsabilă civilmente va primi hotărârea penală definitivă și dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

A obligat partea responsabilă civilmente I. S.A. la plata către partea civilă H. a sumei de 10.000 euro (la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data plății efective) cu titlu de daune morale, la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu a 11-a zi de la data la care partea responsabilă civilmente va primi hotărârea penală definitivă și dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

În temeiul art. 398 rap. la art. 274 alin. (1) și art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat J., în cuantum de 1282 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Ilfov.

În temeiul art. 398 rap. la art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 10.091,20 RON aferentă fazei de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, inculpatul A., părțile civile B., D., C., E., G., F., H. și partea responsabilă civilmente S.C. I. S.A..

Prin decizia penală nr. 1075/A din data de 07 iulie 2025 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, apelantul-inculpat A., apelanta-parte responsabilă civilmente I. S.A. și apelanții-părți civile G., F., H. și E., împotriva sentinței penale nr. 21/F din data de 14 februarie 2024 a Tribunalului Ilfov, secția Penală pronunțată în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de apelanții-părți civile B., D., C., împotriva sentinței penale nr. 21/F din data de 14.02.2024 a Tribunalului Ilfov, secția Penală pronunțată în dosarul nr. x/2022.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei, și rejudecând în fond:

S-a majorat cuantumul daunelor morale pe care partea responsabilă civilmente trebuie să i le plătească părții civile C. de la suma 100.000 de euro la suma de 150.000 de euro (la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data plății efective), la care s-au adăugat penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu data de 21.01.2023 până la data plății efective și dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

S-a majorat cuantumul daunelor morale pe care partea responsabilă civilmente trebuie să i le plătească părții civile D. de la suma 100.000 de euro la suma de 150.000 de euro (la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data plății efective), la care s-au adăugat penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu data de 21 ianuarie 2023 până la data plății efective și dobânda legală penalizatoare începând cu rămânerea definitivă a cauzei.

S-au acordat apelantei-părți civile B. penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere care se vor calcula începând cu data de 21 ianuarie 2023 până la data plății efective.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (2) și (4) din C. proc. pen., au fost obligați apelantul-inculpat la plata sumei de 1000 de RON, apelanta-persoană responsabile civilmente și apelantele-părți civile G., F., H. și E. la plata sumei de 300 de RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare generate de apelul parchetului au rămas în sarcina statului.

Decizia instanței de apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la data de 08 iulie 2025, inculpatului A. la data de 15 iulie 2025, părților civile B., D., C., E., G., F., H., la data de 10 iulie 2025, iar pății responsabile civilmente S.C. I. S.A. la data de 15 iulie 2025.

În raport cu data comunicării hotărârii din apel, termenul legal de declarare a recursului în casație s-a împlinit pentru inculpatul A. la data de 15 august 2025.

Împotriva deciziei penale nr. 1075/A din data de 07 iulie 2025 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală a formulat recurs în casație inculpatul A., la data de 18 iulie 2025, data poștei .

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și părților, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul cauzei.

În cauză au depus concluzii scrise părțile civile B., D., C., E., G., F. și H., solicitând respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casație.

Au învederat că, deși recurentul inculpat a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta nu are aplicabilitate în cauza de față, acesta fiind condamnat definitiv la pedeapsa de 22 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie sub forma omorului calificat, prev.de art. 199 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 - art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., iar argumentele invocate nu se subsumează cazului de casare invocat.

După efectuarea comunicării prev. de art. 439 din C. proc. pen., Curtea de Apel București a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției Penale, la data de 26 septembrie 2025, sub nr. x/2022, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeași dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 16 octombrie 2025.

În conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) din C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit și depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Stabilind sfera titularilor dreptului de a formula recurs în casație, art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. enumera limitativ procurorul, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente, în aceste din urmă cazuri exercitarea dreptului putându-se realiza, fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convențional cu împuternicire specială (avocat).

Totodată, referitor la conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. a stabilit că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c) și semnătura persoanei care exercită recursul în casație (lit. d), rezultând, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac sau are calitatea de reprezentant legal ori convențional al titularului, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, înalta Curte constată că cererea de recurs în casație este formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, conform dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., de către inculpatul A. potrivit dispozițiilor art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casație conform art. 43 4 din C. proc. pen.

Totodată, cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele, prenumele și domiciliul procesual al inculpatului, precum și hotărârea atacată, cererea fiind semnată de apărătorul ales al recurentului inculpat.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin, (1), lit. c) din C. proc. pen., se constată că recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casație a susținut că nu poate fi tras la răspundere pentru infracțiunea săvârșită cu intenție sau intenție depășită, în timp ce aceasta s-a produs din culpă, conform art. 192 alin. (1) din C. pen., privind uciderea din culpă.

În acest sens a arătat că, este vorba de un incident auto, în urma căruia și inculpatul a suferit leziuni ce au necesitat internarea, leziuni ce i-au pus viața în pericol, însă instanța de fond a reținut doar probele sau suspiciunile ce sunt în defavoarea inculpatului, iar instanța de apel a respins calea de atac.

Pe cale de consecință, a solicitat să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie sub forma omorului calificat, ca urmare a inexistentei săvârșirii infracțiunii cu intenție sau intenție depășită.

Înalta Curte reține că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existentei motivării cererii de recurs în casație si a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

Totodată, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii, apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală si la elementele care au circumstantiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat vizează acele situații în care, față de actele și lucrările dosarului, s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., respectiv: e) lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat; j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Or, aspectele invocate de recurentul inculpat A., care vizează, în esență, incidența impedimentului la exercitarea acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege), nu se circumscriu, nici măcar formal, cazului de recurs în casație invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Așadar, întrucât motivele prezentate de recurent nu pot fi examinate prin prisma cazurilor de casare indicate expres, prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. și nici a altui caz de casare dintre cele reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., nu este îndeplinită.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1075/A din data de 07 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II - a Penală.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1075/A din data de 07 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II - a Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2025.