ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1402/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1402/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Deliberând asupra recursurilor de

față, constată:

Prin sentința penală nr. 139 din 1

septembrie 2000, pronunțată de Tribunalul Buzău s-a dispus conform art. 334 C.

proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis

în judecată inculpatul

c.i.

din 2

infracțiuni prevăzute de art. 154 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 256 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul C.I. a fost condamnat

după cum urmează:

- în baza art. 256 alin. (1) C.

pen., la un an închisoare pentru fapta din 16 mai 1998;

- în baza art. 256 alin. (1) C.

pen., la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

un an închisoare.

Conform art. 81 și art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 3 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare

atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 256 alin. (2) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumei de 500.000 lei consemnată pe un certificat de

depozit cu parola „C.” lichidat la 27 august 1998.

În baza art. 256 alin. (2) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumei de 50.000 lei de la inculpat.

S-a dispus obligarea inculpatului la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin aceiași sentință s-a dispus în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,

achitarea inculpatei

G.A.D

.

În fapt s-au reținut următoarele:

La data de 16 mai 1998, inculpata

G.A.D. a dat inculpatului C.I. un certificat de depozit bancar pe care era

consemnată suma de 500.000 lei pentru ca acesta să-l angajeze pe fratele său

A.N. la SC F. SA Buzău, unde inculpatul ocupa funcția de director.

S-a mai reținut că în luna aprilie

1999, inculpata a dat inculpatului C.I. cafea și țigări în valoare de 50.000

lei pentru ca acesta să anuleze decizia de disponibilizare a numitului A.N. și

să-i mențină contractul de muncă.

Prima instanță a reținut că cererea

de angajare prezentată de inculpatul G.A.D. a fost avizată favorabil de

inculpat la 15 mai 1998, iar certificatul de depozit a fost înmânat

inculpatului la 16 mai 1998, iar bunurile în valoare de 50.000 lei au fost

refuzate de inculpat, iar G.A. le-a lăsat martorei D.V., care le-a remis

inculpatului după ce acesta anulase decizia de disponibilizare a numitului A.N.

Așa fiind s-a considerat că faptele

inculpatului nu pot fi considerate ca infracțiuni de luare de mită ci

constituie infracțiuni de primire de foloase necuvenite.

Drept consecință s-a reținut că

faptele inculpatei G.A.D. de a da inculpatului C.I. foloase necuvenite nu sunt

sancționate de legea penală.

Prin decizia penală nr. 18 din 15

ianuarie 2001, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Buzău și a desființat în parte sentința.

S-au înlăturat dispozițiile art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., cu privire la inculpatul C.I.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice în art. 254 alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 254 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul C.I. a fost condamnat

la un an închisoare pentru fapta din 16 mai 1998.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul C.I. a fost achitat

pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.,

din luna mai 1999.

S-a înlăturat măsura confiscării

sumei de 50.000 lei de la inculpatul C.I.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen.,

inculpat G.A.D. a fost condamnată la 6 luni închisoare.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 2 ani și 6

luni.

S-a atras atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata G.A.D. a fost achitată

pentru infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.,

din luna mai 1999.

Prin decizia nr. 216 din 24 aprilie

2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursurile inculpaților, a casat

decizia instanței de apel și a trimis cauza la Curtea de Apel Ploiești pentru

rejudecarea apelului procurorului, reținând existența cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen., întrucât, au fost

încălcate dispozițiile relative la compunerea instanței.

Curtea de Apel Ploiești, rejudecând

a admis prin decizia penală nr. 420 din 23 septembrie 2002 apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, a desființat în parte sentința în ceea

ce privește latura penală.

A înlăturat dispozițiile art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc. pen. și în baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul C.I. cu privire la fapta din 16

mai 1998 din art. 256 alin. (1) în art. 254 alin. (1) C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul C.I. a fost condamnat la un

an închisoare.

Conform art. 81 și art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 3 ani

atrăgându-se acestuia atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul C.I. a fost achitat

pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256

alin. (1) C. pen., pentru fapta din luna mai 1999.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen.,

inculpata G.A.D. a fost condamnată la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de

dare de mită.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 2 ani și 6 luni

atrăgându-se atenția inculpatei asupra dispoziției art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpata G.A.D. a fost achitată pentru

infracțiunea de dare de mită din luna mai 1999.

S-a înlăturat măsura confiscării

sumei de 50.000 lei de la inculpatul C.I.

S-a reținut că este întemeiată

critica formulată de procuror cu privire la greșita încadrare juridică a

faptelor comise de inculpatul C.I.

Astfel din probele dosarului s-a

constatat că inculpatul G.A.D. a consemnat pe un certificat cu parolă suma de

500.000 lei la data de 15 mai 1998 și a predat inculpatului C.I. certificatul

la 16 mai 1998, iar acesta a vizat favorabil cererea de angajare a fratelui

inculpatei la 18 mai 1998.

Așa fiind, instanța de apel a

reținut că fapta inculpatului, care în calitate de director a primit de la

inculpata G.A.D., pentru angajarea lui A.N., fratele acestuia, un certificat de

depozit cu parola „C.”, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

luare de mită și nu pe cele ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite

cum greșit a concluzionat prima instanță.

Pe de altă parte s-a constatat că

este greșită achitarea inculpatului G.A.D. pentru infracțiunea de dare de mită

din 16 mai 1998, când inculpatul a dat lui C.I. suma de 500.000 lei, consemnată

pe un certificat de depozit cu parolă, pentru ca acesta să-l angajeze pe

fratele ei la societatea unde era director.

Referitor la cea de a doua faptă

pentru care inculpatul C.I. a fost trimis în judecată s-a reținut că nu există

dovezi certe că inculpatul ar fi primit bunuri în valoare de 50.000 lei, pentru

a anula sau după ce a anulat decizia de disponibilizare a fratelui inculpatei

G.A.D.

S-a constatat că din probe rezultă

că inculpatul a refuzat să primească bunurile oferite de inculpata G.A.D.

situație în care aceasta a lăsat bunurile martorei D.V. pentru a le remite inculpatului

și nu există nici o dovadă că martora le-a predat inculpatului.

Față de cele constatate instanța de

apel a reținut că fapta din luna mai 1999 nu există, impunându-se achitarea

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 256 C. pen. și în consecință

și înlăturarea măsurii confiscării sumei de 50.000 lei.

Tot astfel, s-a reținut că se impune

achitarea inculpatului G.A.D. pentru fapta reținută în sarcina sa ca fiind

comisă la aceiași dată.

Inculpații au declarat recurs

împotriva hotărârii pronunțate în apel.

Inculpata G.A.D. a susținut că se

impune a fi achitată și pentru fapta din 16 mai 1998, deoarece a remis suma de

bani consemnată pe un certificat de depozit după ce inculpatul C.I. aprobase

cererea de angajare a fratelui său, astfel încât, fapta nu este prevăzută de

legea penală.

Inculpatul C.I. a susținut că a

primit bani după ce aprobase cererea de angajare, astfel încât, încadrarea

juridică corectă este cea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen., așa cum a

reținut și instanța de fond.

În subsidiar a solicitat aplicarea

art. 18

1

C. pen.

Recursul inculpatei își găsește

temeiul în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 13 C. proc. pen.,

iar cel al inculpatului în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

și respectiv 17

1

C. proc. pen., dar nici unul dintre acestea nu este

fondat.

Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen.,

constituie infracțiunea de luare de mită fapta funcționarului care, direct sau

indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori

acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a

îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la

îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor

îndatoriri.

Pe de altă parte constituie

infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen.,

promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în modurile și

scopurile arătate în art. 254 C. pen.

Din actele dosarului rezultă că

inculpatul C.I. în calitate de director la SC F. SA Buzău avea printre

atribuțiunile de serviciu și pe aceea de a selecta, angaja și concedia

personalul salariat.

Se constată, de asemenea, că în mod

corect, prin coroborarea celor ce rezultă din înscrisurile aflate la dosar, cu

declarațiile martorei D.V. și chiar cu unele afirmații ale inculpaților,

instanța de apel a reținut că inculpata G.A.D. a dat la 16 mai 1998,

inculpatului C.I., pentru ca acesta să aprobe angajarea fratelui ei A.N., un

certificat de depozit cu parolă pe care consemnase la 15 mai 1998 suma de

500.000 lei. Inculpatul, în virtutea atribuțiunilor sale de serviciu a aprobat

la 18 mai 1998 cererea de angajare, după ce primise suma de 500.000 lei.

Față de situația de fapt, care a

fost corect stabilită, se constată că încadrarea juridică a faptelor comise de

inculpat la 16 mai 1998 este cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., așa

cum a reținut instanța de apel.

Pe de altă parte corect s-a reținut

că fapta inculpatei G.A.D. este încriminată de legea penală ca infracțiune de

dare de mită.

Se reține, de asemenea, că nu se

poate aprecia că prin fapta inculpatului, care în calitate de director a primit

suma de 500.000 lei pentru a angaja un salariat, s-a adus o atingere minimă

valorii apărate de lege și că prin conținutul ei este în mod vădit lipsită de

importanță, astfel încât, nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Așa fiind, este neîntemeiată

solicitarea inculpatului de a se aplica dispozițiile art. 18

1

C.

pen.

Cum nici din examinarea cauzei

conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu rezultă

existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în continuare din

oficiu în recursurile inculpaților acestea vor fi respinse, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.I. și G.A.D. împotriva deciziei penale nr. 429 din 23

septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă inculpații la câte 1.000.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2003.