THANOPOULOS ET KAKEPAKIS c. GRÈCE

Postat pe 16 octombrie 2023 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 20642/18 Mihail THANOPOULOS și Emmanouil KAKEPAKIS împotriva Greciei introduse la 26 aprilie 2018 raportate la 25 septembrie 2023 FOARTE DE L La 19 mai 2006, reclamanții au solicitat fără succes administrației să își retragă proprietatea pe motiv că aceasta din urmă nu a fost finalizată într-un termen rezonabil, cu plata unei sume corespunzătoare, cu 20 de ani înainte de blocarea terenului lor. La 6 septembrie 2006, cei interesați au sesizat instanța administrativă cu privire la o acțiune în anulare a refuzului administrației de a se retrage din funcție. Prin Hotărârea nr. 16943/2007 din 31 decembrie 2007, această instanță a primit acțiunea și a pronunțat cauza în fața administrației. La 17 iulie 2008, orașul din Atena s-a ocupat de casarea împotriva acestei hotărâri. La 18 martie 2009, reclamanții au sesizat Tribunalul Administrativ din Estate cu două acțiuni în despăgubire, îndreptate împotriva statului și, respectiv, a orașului da ui, pentru prejudiciul suferit ca urmare a faptului că nu a fost ridicată proprietatea în pofida hotărârii nr. 16943/2007 și a imposibilității de a-și exploata proprietatea. Prin hotărârea nr. 653/2015 din 25 februarie 2015, Consiliul de Stat a acceptat recursul în Casație formulat de orașul da ui împotriva hotărârii 16943/2007 și a retrimis cauza Tribunalului Administrativ. Prin Hotărârea nr. 15397/2017 din 8 septembrie 2017, instanța administrativă a respins acțiunea în anulare a refuzului administrației de a ridica dreptul de proprietate în litigiu. Acesta a luat în considerare că, între expropriere ordonată în 1986 și cererea de ridicare a dreptului de proprietate prezentată de reclamanți în 2006, administrația luase inițiative care demonstrau intenția sa serioasă de a finaliza exproprierea, cum ar fi, printre altele, sesizarea Tribunalului de Primă Instanță din 2005, a unei cereri de stabilire a dreptului de proprietate provizorie. Acesta concluzionează că perioada în cauză nu a depășit termenul rezonabil în cursul căruia restricția privind proprietatea reclamanților putea fi considerată conformă cu Constituția. 20739/2017 și 20777/2017 din 30 noiembrie 2017, aceeași instanță a respins cererile de despăgubire ale reclamanților îndreptate împotriva statului și, respectiv, a orașului dai. Aceasta a vizat în special faptul că, ca urmare a hotărârii nr. 653/2015 a Consiliului de Stat și a propriei sale hotărâri 15397/2017, administrația nu mai avea nicio obligație de a se conforma hotărârii nr. 16943/2007. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI S-au epuizat căile de atac interne în ceea ce privește f un c ț ii le lor referitoare la art. 1 din Protocolul nr 1? În acest caz, s-a încălcat dreptul reclamanților la respectarea proprie t ă ț i lor lor lor, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, ținând cont de afirmațiile lor că se află în zona de exploatare a terenului lor din 1986 și nu au primit nici o despăgubire?

Publié le 16 octobre 2023

TROISIÈME SECTION

Requête n

o

20642/18

Michail THANOPOULOS et Emmanouil KAKEPAKIS

contre la Grèce

introduite le 26 avril 2018

communiquée le 25 septembre 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’expropriation d’un terrain appartenant aux requérants.

En 1986, le préfet d’Athènes désigna ledit terrain comme espace vert dans le cadre du plan d’urbanisme.

Le 19 mai 2006, les requérants demandèrent, sans succès, à l’administration de lever l’expropriation au motif que cette dernière n’avait pas été achevée dans un délai raisonnable avec le paiement d’une indemnité adéquate, vingt ans s’étant écoulés depuis le blocage de leur terrain.

Le 6 septembre 2006, les intéressés saisirent le tribunal administratif d’Athènes d’un recours en annulation du refus de l’administration de lever l’expropriation.

Par un arrêt n

o

16943/2007 du 31 décembre 2007, ce tribunal accueillit le recours et renvoya l’affaire à l’administration.

Le 17 juillet 2008, la ville d’Athènes se pourvut en cassation contre cet arrêt.

Le 18 mars 2009, les requérants saisirent le tribunal administratif d’Athènes de deux actions en dommages-intérêts, dirigées respectivement contre l’État et la ville d’Athènes, pour le dommage subi du fait de l’absence de levée de l’expropriation en dépit du jugement n

o

16943/2007 et de l’impossibilité en découlant pour eux d’exploiter leur propriété.

Par son arrêt n

o

653/2015 du 25 février 2015, le Conseil d’État accueillit le pourvoi en cassation formé par la ville d’Athènes contre le jugement

n

o

16943/2007 et renvoya l’affaire au tribunal administratif.

Par son arrêt n

o

15397/2017 du 8 septembre 2017, le tribunal administratif d’Athènes rejeta le recours en annulation du refus de l’administration de lever l’expropriation litigieuse. Il considéra qu’entre l’expropriation ordonnée en 1986 et la demande de levée de l’expropriation soumise par les requérants en 2006, l’administration avait pris des initiatives prouvant son intention sérieuse d’achever l’expropriation, telles que, notamment, la saisine, en 2005, du tribunal de première instance d’Athènes d’une demande de fixation de l’indemnité provisoire d’expropriation. Il en conclut que la période en question ne dépassait pas le délai raisonnable pendant lequel la restriction à la propriété des requérants pouvait être considérée comme conforme à la Constitution.

Par ses arrêts n

os

20739/2017 et 20777/2017 du 30 novembre 2017, la même juridiction rejeta les demandes d’indemnisation des requérants dirigées respectivement contre l’État et la ville d’Athènes. Elle releva notamment qu’à la suite de l’arrêt n

o

653/2015 du Conseil d’État et de son propre jugement

n

o

15397/2017, l’administration n’avait plus aucune obligation de se conformer au jugement n

o

16943/2007.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Les requérants ont-ils épuisé les voies de recours internes en ce qui concerne leur grief relatif à l’article 1 du Protocole n

o

1 ?

2.

Dans l’affirmative, y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n

o

1, eu égard à leurs allégations selon lesquelles ils se trouvent dans l’impossibilité d’exploiter leur terrain depuis 1986 et ils n’ont reçu aucune indemnité ?