ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5067/2005

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 495 din 11

septembrie 2002, Tribunalul Bacău a admis acțiunea în revendicare formulată de

reclamanta Fundația „Caritatea” București în contradictoriu cu pârâții Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, B.R.D.-G.D.S. și B.R.D.-G.D.S., sucursala

Bacău; a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și

liniștită posesie imobilul (construcție) compus din: subsol, parter și etaj, cu

o suprafață totală construită de 293,53 mp și terenul aferent acestuia, în

suprafață de 545,33 mp, ambele situate în Bacău, identificate conform

expertizei ing. H.C.; a obligat pârâții la plata sumei de 1.960.000 lei,

diferență onorariu expert către Biroul local de expertize și reclamantei suma

de 119.571.847 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că în anul 1888 numitul F.K. a cumpărat pentru

Comunitatea evreiască din orașul Bacău, terenul în suprafață de 2231 mp, iar în

anul 1938, pe o parte din această suprafață de teren, societatea M., Asociația

Femeilor Israelite pentru asistența lehuzelor și îngrijirea sugarilor, a

construit o maternitate în baza autorizației de construcție eliberată în anul

Decretului nr. 302/1948, imobilul (construcția) a fost preluat de către stat,

Comunitatea evreiască din Bacău, respectiv bunurile sale, nefăcând obiectul

respectivului act normativ, deoarece nu era enumerată printre subiecții de

drept supuși naționalizării.

În consecință Statul Român nu deține

un titlu valabil asupra imobilelor în litigiu (mai mult, terenul aferent

construcției nu a făcut obiectul decretului de naționalizare), cu consecința

nulității tuturor actelor subsecvente, respectiv de administrare și de

proprietate pentru pârâtele B.R.D.-S.G., sucursala Bacău, a acestei bănci.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel pârâtele D.G.F.P. Bacău și B.R.D.-G.S.G., susținând că hotărârea

judecătorească apelată este netemeinică și nelegală iar o acțiune în

revendicare pe dreptul comun după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 este

inadmisibilă.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

civilă nr. 89 pronunțată la 12 decembrie 2002, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de pârâte, pentru următoarele considerente:

- susținerile făcute de pârâte

privind inadmisibilitatea acțiunii sunt nejustificate și nu pot fi primite,

deoarece nu se poate refuza judecarea de către instanțele judecătorești a unor

acțiuni în revendicare, prin care se reclamă încălcarea dreptului de

proprietate, ținând seama de prevederile art. 3 C. civ. potrivit căruia

„judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că

este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de

denegare de dreptate”;

- din toate actele depuse la dosar

rezultă că reclamanta este succesoarea în drepturi a Comunității evreiești din

România asupra bunurilor ce au aparținut acesteia (art. 5 din statut), astfel

încât soluția instanței de fond este legală;

- în cauză s-a dovedit că sunt

aplicabile dispozițiile art. 480 C. civ., Statul Român neavând nici un titlu

valabil asupra imobilelor în litigiu, iar terenul aferent construcției nu a

făcut obiectul decretului de naționalizare, astfel încât prima instanță a

stabilit o situație de fapt corectă și a aplicat legal dispozițiile în materie.

În contra acestei ultime hotărâri

judecătorești au declarat recurs pârâții Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice pentru D.G.F.P. Bacău și B.R.D.-G.S.G., primul motivat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar cel de al doilea pe prevederile

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recursurile urmează a se respinge

pentru cele ce succed.

Pârâtul Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice pentru D.G.F.P. Bacău, critică soluția pronunțată

de instanța de apel pe următoarele aspecte:

- pentru retrocedarea imobilelor

care au aparținut unor comunități religioase sau minorități naționale există o

procedură specială, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acțiunii, fapt ignorat

de instanță;

- nu s-au întreprins toate diligențele

necesare pentru a se dovedi cu certitudine, dacă reclamanta Fundația

„Caritatea” este succesoarea în drepturi a comunității evreiești din România;

- nu s-a făcut dovada dreptului de

proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu.

Criticile formulate sunt nefondate,

pentru considerentele ce urmează:

Susținerile recurentei pârâte cu

privire la inadmisibilitatea acțiunii nu pot fi reținute deoarece nu se poate

refuza judecarea de către instanțele judecătorești a unor acțiuni în

revendicare.

Instanțele de judecată au un drept

de jurisdicție generală care le conferă competența de a judeca, fără

distincție, toate conflictele deduse judecății și, ca urmare, orice acțiune

având ca obiect încălcarea, în orice mod, a dreptului de proprietate.

Instanța de apel a constatat că în

mod corect Tribunalul Bacău a soluționat excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei, respingând această excepție deoarece, din actele

existente la dosar, rezultă că aceasta este succesoarea în drepturi a

comunității evreiești din România (art. 5 Statut).

Corectă este și soluția instanței de

apel în ceea ce privește dreptul de proprietate al reclamantei asupra

imobilului în litigiu și sunt aplicabile dispozițiile art. 480 C. civ., pârâtul

Statul Român nefăcând dovada că deține un titlu valabil asupra imobilului.

Cu privire la recursul declarat de

pârâta B.R.D.- G.S.G., care este fondat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7

și 9, va fi respins pentru cele ce urmează:

Prima critică a deciziei recurate

potrivit căreia aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde

motive contradictorii ori străine de natura pricinii urmează a fi înlăturată

deoarece considerentele hotărârii atacate sunt clare și în concordanță cu

dispozițiile legale în vigoare.

Celălalt motiv de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dezvoltat pe aceleași susțineri

făcute de primul pârât, nu poate fi primit, pentru considerentele arătate la

primul recurs.

Față de cele ce preced, în raport cu

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri se privesc ca

nefondate și se vor respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru D.G.F.P. Bacău și B.R.D.-G.S.G.

SA împotriva deciziei civile nr. 89 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Bacău,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2005.