ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3575/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Sus-numitul B.I. a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., cauza fiind înregistrată sub nr. 200/2004 la Judecătoria Vișeul de Sus. După investirea instanței, inculpatul a formulat cerere de strămutare înregistrată la 19 ianuarie 2004, motivat de faptul că fiind executor judecătoresc pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar soția și fiica sunt grefiere în cadrul aceleiași instanțe, dorește o judecare corectă, de altă instanță egală în grad, potrivit dispozițiilor art. 55 C. proc. pen.

Prin încheierea nr. 1329 din 5 aprilie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis cererea formulată de petiționarul B.I. și a strămutat cauza la Judecătoria Brașov. Ulterior la 12 februarie 2004 intimata SC I. SA Borșa, a formulat cerere de strămutare. Prin încheierea nr. 1857 din 2 aprilie 2004 Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis și această cerere privind strămutarea aceluiași dosar nr. 200/2004 al Judecătoriei Vișeul de Sus și a dispus judecarea cauzei la Judecătoria Suceava, menținând actele îndeplinite. La 15 iunie 2004 petiționarul inculpat B.I. formulează o nouă cerere de strămutare, motivat de faptul că în cauză există două încheieri de strămutare a aceluiași dosar, dar două instanțe diferite, ceea ce tergiversează soluționarea cauzei.

La data de 25 iunie 2004 Înalta Curte de Casație și Justiție, având de soluționat această nouă cerere de strămutare, care potrivit art. 61 C. proc. pen., poate fi repetată oricând și constatând că s-a dispus strămutarea cauzei la două instanțe diferite, motivat de faptul că nici părțile și nici informațiile n-au făcut referire la existența primei încheieri de soluționare, a procedat la soluționarea conflictului. Deliberând asupra conflictului apărut, prin prisma principiilor ce guvernează instituția strămutării se constată că, prima instanță respectiv Judecătoria Brașov, la care a fost strămutată, la 5 martie 2004, este Judecătoria Brașov, și că după pronunțarea acestei soluții cu caracter definitiv de către Înalta Curte, încheierea ulterioară, din 2 aprilie 2004 de strămutare a aceluiași dosar nr. 200/2004 la Judecătoria Suceava, nu putea avea efectul prevăzut de lege de înlocuire a competenței delegate deja stabilite, cu o alta.

În consecință, Curtea, constatând că a doua încheiere de strămutare a aceluiași dosar este lipsită de efectul arătat, urmează a stabili că în cauza privind pe petiționarul B.I., competentă să judece cauza este Judecătoria Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 200/2004 al Judecătoriei Vișeul de Sus, privind pe petiționarul B.I., în favoarea Judecătoriei Brașov. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2004.