ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3575/2004

Asupra conflictului negativ de

competență de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Sus-numitul B.I. a fost trimis în

judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., cauza fiind

înregistrată sub nr. 200/2004 la Judecătoria Vișeul de Sus.

După investirea instanței,

inculpatul a formulat cerere de strămutare înregistrată la 19 ianuarie 2004,

motivat de faptul că fiind executor judecătoresc pe lângă Curtea de Apel Cluj,

iar soția și fiica sunt grefiere în cadrul aceleiași instanțe, dorește o

judecare corectă, de altă instanță egală în grad, potrivit dispozițiilor art. 55

C. proc. pen.

Prin încheierea nr. 1329 din 5

aprilie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis cererea formulată de

petiționarul B.I. și a strămutat cauza la Judecătoria Brașov.

Ulterior la 12 februarie 2004

intimata SC I. SA Borșa, a formulat cerere de strămutare.

Prin încheierea nr. 1857 din 2

aprilie 2004 Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis și această cerere

privind strămutarea aceluiași dosar nr. 200/2004 al Judecătoriei Vișeul de Sus

și a dispus judecarea cauzei la Judecătoria Suceava, menținând actele

îndeplinite.

La 15 iunie 2004 petiționarul

inculpat B.I. formulează o nouă cerere de strămutare, motivat de faptul că în

cauză există două încheieri de strămutare a aceluiași dosar, dar două instanțe

diferite, ceea ce tergiversează soluționarea cauzei.

La data de 25 iunie 2004 Înalta

Curte de Casație și Justiție, având de soluționat această nouă cerere de

strămutare, care potrivit art. 61 C. proc. pen., poate fi repetată oricând și

constatând că s-a dispus strămutarea cauzei la două instanțe diferite, motivat

de faptul că nici părțile și nici informațiile n-au făcut referire la existența

primei încheieri de soluționare, a procedat la soluționarea conflictului.

Deliberând asupra conflictului

apărut, prin prisma principiilor ce guvernează instituția strămutării se

constată că, prima instanță respectiv Judecătoria Brașov, la care a fost

strămutată, la 5 martie 2004, este Judecătoria Brașov, și că după pronunțarea

acestei soluții cu caracter definitiv de către Înalta Curte, încheierea

ulterioară, din 2 aprilie 2004 de strămutare a aceluiași dosar nr. 200/2004 la

Judecătoria Suceava, nu putea avea efectul prevăzut de lege de înlocuire a

competenței delegate deja stabilite, cu o alta.

În consecință, Curtea, constatând că

a doua încheiere de strămutare a aceluiași dosar este lipsită de efectul arătat,

urmează a stabili că în cauza privind pe petiționarul B.I., competentă să

judece cauza este Judecătoria Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 200/2004 al Judecătoriei Vișeul de

Sus, privind pe petiționarul B.I., în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 iunie 2004.