ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27 ianuarie 2011, petiționarul petiționarii V.C.G. și P.A.R. au solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 7693/3/2007 al Tribunalului București, apreciind că există motive de bănuială legitimă și că obiectivitatea și imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei și calității părților, întrucât la această instanță nu poate beneficia de o judecată dreaptă întrucât completul de judecată nu a respectat decizia penală nr.336 din data de 22 ianuarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 24479/3/2004, prin care s-a dispus, spre rejudecare, Tribunalului București și nerespectarea art. 6 și art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Au mai susținut că le-au fost respinse probe solicitate a fi administrate în scopul dovedirii inexistenței prejudiciului și că instanța nu numai că a refuzat să judece, dar și să respecte o hotărâre definitivă și executorie, caz în care nu se poate pune problema de independență și imparțialitate. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, se află în curs de judecată dosarul nr. nr. 7693/3/2007, având ca obiect învestirea instanței, în fond, după casare, prin rechizitoriul nr. 3711/P/2004 din data de 3 decembrie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București. În informațiile solicitate potrivit art. 57 C. proc.

pen. și comunicate de către Curtea de Apel București se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat, precum și motivele cererii, precizându-se, totodată că, în urma demersurilor efectuate, nu au fost confirmate susținerile petiționarilor, la nivelul Tribunalului București fiind asigurate condițiile necesare pentru corecta soluționare a cauzei. Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care, imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.

In cauză, nici una dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite. In cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului interesat. Curtea Europeană a hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

In speță, Înalta Curte constată că motivele invocate de petiționari nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc. pen. și, în consecință, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca nefondată. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiționarii V.C.G. și P.A.R. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 7693/3/2007 al Tribunalului București. Obligă petiționarii la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2011.