ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27 ianuarie 2011,

petiționarul petiționarii V.C.G. și P.A.R. au solicitat strămutarea judecării

cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 7693/3/2007 al Tribunalului

București, apreciind că există motive de bănuială legitimă și că obiectivitatea

și imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei și calității părților, întrucât la această instanță nu poate beneficia

de o judecată dreaptă întrucât completul de judecată nu a respectat decizia

penală nr.336 din data de 22 ianuarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 24479/3/2004, prin care s-a

dispus, spre rejudecare, Tribunalului București și nerespectarea art. 6 și art.

3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Au mai susținut că le-au fost

respinse probe solicitate a fi administrate în scopul dovedirii inexistenței

prejudiciului și că instanța nu numai că a refuzat să judece, dar și să

respecte o hotărâre definitivă și executorie, caz în care nu se poate pune

problema de independență și imparțialitate.

Verificând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Tribunalului București, secția a II-a

penală, se află în curs de judecată dosarul nr. nr. 7693/3/2007, având ca

obiect învestirea instanței, în fond, după casare, prin rechizitoriul nr. 3711/P/2004

din data de 3 decembrie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

În informațiile solicitate potrivit

art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Curtea de Apel București se

prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare s-a solicitat,

precum și motivele cererii, precizându-se, totodată că, în urma demersurilor

efectuate, nu au fost confirmate susținerile petiționarilor, la nivelul

Tribunalului București fiind asigurate condițiile necesare pentru corecta

soluționare a cauzei.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o

instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care,

imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de

tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la

gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari

sau grefierii instanței.

In cauză, nici una dintre cerințele

art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite.

In cazul unei cereri de strămutare,

imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva

convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva

celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare

trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele

împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție imparțialitatea

judecătorului interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în

privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol

decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în

raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

In speță, Înalta Curte constată că

motivele invocate de petiționari nu se regăsesc în prevederile art. 55 C. proc.

pen. și, în consecință, neexistând motive temeinice care să justifice

strămutarea judecării cauzei, cererea va fi respinsă ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, cererea

formulată de petiționarii V.C.G. și P.A.R. pentru strămutarea judecării cauzei

ce formează obiectul dosarului nr. 7693/3/2007 al Tribunalului București.

Obligă petiționarii la plata sumelor

de câte 100 lei, cu titlu cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

aprilie 2011.