ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2186/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Călărași la data de 22 aprilie 2002, reclamanta C.M.R. a chemat în

judecată pe pârâta Primăria Municipiului Oltenița, pentru ca prin sentința ce

instanța va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 100 din 29 ianuarie

2002 emisă de pârâtă pentru suprafața de 29 mp teren, care trebuia restituit,

deoarece construcția edificată pe acesta este neautorizată și demontabilă.

Prin sentința civilă nr. 296 din 29 martie 2002,

Tribunalul Călărași a respins acțiunea, cu motivarea că fiind aplicabile

dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, atâta timp cât

autorizația (respectiv certificatul pentru ridicarea construcției) nu a fost

anulată sau revocată, aceasta este valabilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

reclamanta C.M.R. criticând-o pentru nelegalitate, determinată de greșita

apreciere a instanței de fond asupra valabilității autorizației nr. 2 din 27

iulie 1990.

Prin decizia nr. 313 din 4 septembrie 2002,

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul

reclamantei.

Pentru a decide astfel, instanța de control

judiciar a considerat că persoana îndreptățită a i se restitui în natură partea

de teren rămasă liberă de construcții, trebuia să respecte documentația de

urbanism legal aprobată.

Dată fiind existența unei autorizații valabile

cu privire la terenul ce a făcut obiectul cererii de restituire, instanța a

apreciat că, atât timp cât aceasta nu a fost anulată, terenul nu poate fi

restituit.

Și această decizie a făcut obiectul exercitării

căii extraordinare de atac a recursului, prin prisma motivelor prevăzute de

art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestora s-a reproșat instanței

de apel omisiunea pronunțării asupra lipsei autorizației de construire în ceea

ce privește terenul în suprafață de 29 mp, solicitat a fi restituit în baza

Legii nr. 10/2001 și că aceasta a interpretat în mod eronat probatoriile

administrate.

Sub aspectul criticilor expuse, recursul este

nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Reclamanta a investit instanța cu o cerere

întemeiată pe dispozițiile art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001, prin care a

solicitat restituirea diferenței de 29 mp teren, întrucât prin decizia

(dispoziția nr. 10 din 29 ianuarie 2002) emisă de Primăria Municipiului

Oltenița s-a dispus restituirea suprafeței de 93,975 mp din terenul situat în

Oltenița.

Decizia sus-menționată a fost contestată de

persoana îndreptățită întrucât, s-a susținut de către aceasta că terenul

solicitat este ocupat de construcții fără autorizație și că s-au aplicat greșit

prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care „în cazul

în care pe terenurile imobilelor preluate în mod abuziv s-au ridicat

construcții, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții

de teren rămase liberă, urmând să se respecte documentațiile de urbanism legal

aprobate.

Aceasta a solicitat aplicarea în cauză a

dispozițiilor alin. (3) al art. 10 din același act normativ.

Acest text prevede că, „se restituie în natură

terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii,

după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile”.

Astfel cum rezultă din înscrisurile ce au fost

depuse cauzei și analizate de instanțe, pentru suprafața solicitată a fost

emisă autorizația nr. 2 din 27 iulie 1990 pentru executarea lucrărilor de

construcții și instalații ale clădirilor de locuit de către Primăria orașului

Oltenița, în baza contractului de închiriere nr. 4014/1990, iar în referatul

întocmit sub nr. 2279 din 28 ianuarie 2002 s-a reținut că numai 93,975 mp au

putut fi restituiți în natură, restul de teren fiind ocupat de blocul de

locuințe F3 și de construcții autorizate.

Corect au reținut instanțele că nu este posibilă

restituirea suprafeței de 29 mp teren, ce face obiectul contractului nr. 25/1995,

preluat prin contractul nr. 15649 din 22 octombrie 2001, întrucât terenul este

ocupat de construcția în suprafață de 20 mp, autorizată în baza legii și

înscrise în C.F. nr. 477/14 cu număr cadastral 315 proprietate a SC B.V. făcând

excepție de la restituire.

Față de cele arătate, Curtea va face aplicarea

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și va respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta C.M.R. împotriva deciziei 313 din 4 septembrie 2002 A

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2004.