ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9863/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin notificarea formulată de V.N.

în temeiul Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei municipiului

Oltenița Județul Călărași s-a solicitat restituirea în

natură a imobilului situat în municipiul Oltenița, la

intersecția străzilor A. și R. în care au funcționat

hotelul V. și restaurantul D. împreună cu terenul aferent în

suprafață de 1600 mp arătând că imobilul i-a fost donat de

bunicul său I.V. fiind deținut de acesta până în anul 1945 când

a fost preluat de stat în contextul politic de la acea vreme.

Prin dispoziția nr. 764 din 11

aprilie 2002 Primarul municipiului Oltenița a restituit imobilul compus

din teren în suprafață de 1131 mp și construcție P + 1 în

suprafața construită de 702 mp situat în Oltenița, cu

vecinătățile menționate în dispoziție,

arătându-se că terenul retrocedat face parte din întreaga

suprafață de 1600 mp, diferența nerestituită fiind

ocupată de domeniul public.

Prin acțiunea înregistrată

la data de 10 iunie 2002 la Tribunalul Călărași reclamantul V.N.

a atacat în justiție dispoziția nr. 764 emisă la data de 11

aprilie 2002 de Primarul Municipiului Oltenița solicitând anularea

parțială a acesteia și restituirea și a diferenței de

469 mp constatând că această suprafață de teren

aparține domeniului public.

Primul ciclu procesual s-a finalizat

prin decizia nr. 6048 din 3 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție… secția civilă și de proprietate

intelectuală, prin care s-a casat decizia nr. 142 A din 7 martie 2003 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă, cauza fiind

trimisă la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului

reclamantului.

S-a reținut că

nemișcătorul este scos în integralitatea sa din lista bunurilor

imobile aparținând domeniului public și că instanța trebuie

să identifice și să verifice pe bază de dovezi dacă

terenul este ocupat de construcții și dacă în subteran sunt

instalații destinate să servească construcțiilor din

apropiere.

După acest prim ciclu

procesual, în rejudecare, prin decizia civilă nr. 118 A din 13 martie 2006

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și familie, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut în baza raportului de expertiză tehnică

la care părțile nu au făcut obiecțiuni că terenul nu poate

fi restituit în natură fiind afectat de amenajări de utilitate

publică.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a formulat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Decizia este criticată pentru

că a aplicat greșit dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr.

10/2001. Se susține că prin Hotărârea nr. 114 din 19 noiembrie

2002 a Consiliului local Oltenița imobilul a fost scos din domeniul public

și nu face parte nici din domeniul privat al localității.

Prin întâmpinare Primăria

Municipiului Oltenița a solicitat respingerea recursului.

Recursul este fondat și va fi

admis pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 6048 din 3

noiembrie 2004 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, a fost trimisă cauza pentru

rejudecare la aceeași instanță de apel cu îndrumarea de a se

lămuri susținerile contradictorii ale părților, să se

verifice pe bază de dovezi și să se identifice concret

suprafața de 469 mp nerestituită dacă și în ce

proporții este ocupată de construcții și dacă în

subteran sunt instalații care deservesc construcțiile din apropiere.

Expertiza realizată la

instanța de apel a reținut (fila 30 dosar 869/2005 Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă) că pe suprafața

respectivă sunt scări de acces, pavaj din plăci de beton,

spațiu verde și o baracă.

Față de cele dispuse în

decizia de îndrumare se constată că instanța de trimitere nu a

lămurit susținerile contradictorii ale părților.

Raportul de expertiză nu

clarifică situația terenului (schița aflată la dosarul nr.

869/2005 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă),

dacă restituirea sa împiedică accesul la bloc, cât din această

suprafață este strict necesară accesului și cât poate fi

restituit.

Toate acestea sunt considerente care

impun admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei

aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Vor fi clarificate aspectele expuse

pe bază de dovezi inclusiv prin suplimentarea raportului de expertiză

tehnică de specialitate.

Așa fiind, recursul va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul V.N. împotriva deciziei nr. 118 A din 13 martie 2006 a Curții

de Apel București, secția a III-a civilă.

Casează decizia și trimite

cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

29 noiembrie 2006

.