ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9863/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea formulată de V.N. în temeiul Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei municipiului Oltenița Județul Călărași s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Oltenița, la intersecția străzilor A. și R. în care au funcționat hotelul V. și restaurantul D. împreună cu terenul aferent în suprafață de 1600 mp arătând că imobilul i-a fost donat de bunicul său I.V. fiind deținut de acesta până în anul 1945 când a fost preluat de stat în contextul politic de la acea vreme.

Prin dispoziția nr. 764 din 11 aprilie 2002 Primarul municipiului Oltenița a restituit imobilul compus din teren în suprafață de 1131 mp și construcție P + 1 în suprafața construită de 702 mp situat în Oltenița, cu vecinătățile menționate în dispoziție, arătându-se că terenul retrocedat face parte din întreaga suprafață de 1600 mp, diferența nerestituită fiind ocupată de domeniul public. Prin acțiunea înregistrată la data de 10 iunie 2002 la Tribunalul Călărași reclamantul V.N. a atacat în justiție dispoziția nr. 764 emisă la data de 11 aprilie 2002 de Primarul Municipiului Oltenița solicitând anularea parțială a acesteia și restituirea și a diferenței de 469 mp constatând că această suprafață de teren aparține domeniului public.

Primul ciclu procesual s-a finalizat prin decizia nr. 6048 din 3 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție… secția civilă și de proprietate intelectuală, prin care s-a casat decizia nr. 142 A din 7 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, cauza fiind trimisă la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului reclamantului. S-a reținut că nemișcătorul este scos în integralitatea sa din lista bunurilor imobile aparținând domeniului public și că instanța trebuie să identifice și să verifice pe bază de dovezi dacă terenul este ocupat de construcții și dacă în subteran sunt instalații destinate să servească construcțiilor din apropiere. După acest prim ciclu procesual, în rejudecare, prin decizia civilă nr. 118 A din 13 martie 2006 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în baza raportului de expertiză tehnică la care părțile nu au făcut obiecțiuni că terenul nu poate fi restituit în natură fiind afectat de amenajări de utilitate publică. Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Decizia este criticată pentru că a aplicat greșit dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Se susține că prin Hotărârea nr. 114 din 19 noiembrie 2002 a Consiliului local Oltenița imobilul a fost scos din domeniul public și nu face parte nici din domeniul privat al localității. Prin întâmpinare Primăria Municipiului Oltenița a solicitat respingerea recursului.

Recursul este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 6048 din 3 noiembrie 2004 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost trimisă cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de apel cu îndrumarea de a se lămuri susținerile contradictorii ale părților, să se verifice pe bază de dovezi și să se identifice concret suprafața de 469 mp nerestituită dacă și în ce proporții este ocupată de construcții și dacă în subteran sunt instalații care deservesc construcțiile din apropiere. Expertiza realizată la instanța de apel a reținut (fila 30 dosar 869/2005 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă) că pe suprafața respectivă sunt scări de acces, pavaj din plăci de beton, spațiu verde și o baracă.

Față de cele dispuse în decizia de îndrumare se constată că instanța de trimitere nu a lămurit susținerile contradictorii ale părților. Raportul de expertiză nu clarifică situația terenului (schița aflată la dosarul nr. 869/2005 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă), dacă restituirea sa împiedică accesul la bloc, cât din această suprafață este strict necesară accesului și cât poate fi restituit. Toate acestea sunt considerente care impun admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Vor fi clarificate aspectele expuse pe bază de dovezi inclusiv prin suplimentarea raportului de expertiză tehnică de specialitate.

Așa fiind, recursul va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul V.N. împotriva deciziei nr. 118 A din 13 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Casează decizia și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2006 .