TANASENKO v. MOLDOVA

Reclamantul, dna Lyubov Tanasenko, este un național ucrainean, care s-a născut în 1937 și locuiește în satul Liubitkoe, Ucraina. Guvernul moldovenesc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl V. Pârlog. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1998 reclamantul a interzis o acțiune civilă împotriva unei persoane care au refuzat să-și plătească datoria (N.). La 6 aprilie 1998, Curtea de district Botanica a constatat că a fost solicitată și a ordonat ca N. să-i plătească 56.447 lei moldoveni. Reclamantul a solicitat și a obținut, la 1 iulie 1998, o ordonanță judiciară pentru confiscarea apartamentului N... a solicitat aceeași instanță să ridice criza și la 22 noiembrie 1999 această cerere a fost acordată.

La 30 decembrie 1999 N. a achiziționat apartamentul de la stat (în procesul de privatizare). Reclamantul a solicitat o nouă ordonanță pentru confiscarea apartamentului N., care a fost acordată la 16 februarie 2000. Această ordonanță a fost anulată de aceeași instanță la 16 martie 2000. La 24 martie 2000, aceeași instanță a eliberat o altă ordonanță pentru confiscarea apartamentului N., care a fost anulată la 28 aprilie 2000. La 3 mai 2000, apartamentul a fost vândut unei terțe părți; N. a plecat pentru Rusia. Reclamantul s-a plâns ulterior cu privire la neexecutarea deciziei către diverse autorități, care a răspuns că executarea nu a fost posibilă având în vedere faptul că debitorul reclamantului nu a avut niciun bun și a părăsit țara.

Hotărârea din 6 aprilie 1998 nu a fost pusă în aplicare până în prezent. Legea internă relevantă a fost stabilită în hotărârea acestei Curte în cazul Prodan v. Moldova, nr. 49806/99, CEDH 2004... (extracte).

The applicant, Mrs Lyubov Tanasenko, is a Ukrainian national, who was born in 1937 and lives in the village of Liubitkoe, Ukraine. The Moldovan Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr V. Pârlog. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In 1998 the applicant brought a civil action against a person who refused to pay his debt to her (N.). On 6 April 1998 the Botanica District Court found for the applicant and ordered N. to pay her 56.447 Moldovan lei. The applicant obtained an enforcement warrant which the Bailiff did not enforce. The applicant requested and obtained, on 1 July 1998, a court order for the seizure of N.’s apartment.

N. requested the same court to lift the seizure and on 22 November 1999 this request was granted. On 30 December 1999 N. purchased the apartment from the State (in the privatisation process). The applicant requested a new order for the seizure of N.’s apartment, which was granted on 16 February 2000. This order was annulled by the same court on 16 March 2000. On 24 March 2000 the same court issued another order for the seizure of N.’s apartment, which was annulled on 28 April 2000. The applicant did not appeal against any of the court decisions to annul the seizures. On 3 May 2000 the apartment was sold to a third party; N. left for Russia. The applicant subsequently complained about the non-enforcement of the decision to various authorities, which responded that enforcement was not possible in view of the fact that the applicant’s debtor lacked any assets and had left the country.

The judgment of 6 April 1998 has not been enforced to date. The relevant domestic law has been set out in this Court’s judgment in the case of Prodan v. Moldova, no. 49806/99, ECHR 2004... (extracts).