ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 731/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul R.N. împotriva deciziei penale nr.276 din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel Pitești. Recurentul a fost prezent, asistat de apărător din oficiu, avocat L.I. Procedura de citare îndeplinită. Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și admiterea cererii de revizuire întrucât au fost descoperite acte noi. Procurorul a pus concluzii de respingere întrucât susținerile recurentului sunt apărări care au fost făcute cu ocazia soluționării cauzelor. În ultimul cuvânt, recurentul a declarat că a găsit câteva file cec care erau modificate. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.60 din 16 martie 1999, Tribunalul Argeș a condamnat pe revizuientul R.N.

la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monede sau alte valori prevăzută de art.282 alin.1 și art.282 alin.2 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.13 Cod penal, la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, redusă în apel la 3 ani închisoare prin decizia penală nr.193 din 14 septembrie 1999 a Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă. Împotriva acestor hotărâri, condamnatul a introdus cerere de revizuire învederând faptul că a descoperit împrejurări noi, necunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, urmare cărora se impune rejudecarea cauzei. Prin sentința penală nr.210 din 4 septembrie 2001 (rămasă definitivă conform deciziei penale nr.276/2001 a Curții de Apel Pitești) Tribunalul Argeș a respins ca nefondată cererea de revizuire reținându-se că aspectele semnalate de revizuient au fost analizate de instanțe cu ocazia soluționării cauzei, nefiind de natură să ducă la rejudecare și la pronunțarea unei noi hotărâri.

Prin recursul declarat, revizuientul solicită casarea hotărârilor atacate și admiterea cererii de revizuire, invocând aceleași motive ca în cererea introductivă și anume: - sub aspectul laturii penale arată că cele două cecuri false nu au fost emise la data reținută de instanțe – 31 mai 1996 – ci cu un an mai devreme, respectiv, la 31 mai 1995, dată la care societatea sa nici nu exista, astfel încât se pune în discuție însăși existența infracțiunilor pentru care a fost condamnat; - sub aspectul laturii civile arată că o parte din prejudiciu a fost acoperit dar această situație a cunoscut-o după rămânerea definitivă a hotărârii. Recursul declarat nu este fondat. Cu privire la primul motiv invocat, în ce privește latura penală a cauzei, se constată că instanțele au cunoscut că cele 2 file cec, aflate în original la dosar (v.f.6, 20 d.u.p.) au fost eliberate, după înființarea, de către revizuient, în luna mai 1995 a C.S.

„A.P.C.”, respectiv la 31 mai 1996 și nu la 31 mai 1995, fiind vizibilă modificarea ultimei cifre a anului la fila 20 (d.u.p.). Este de menționat faptul că petiționarul nu a dovedit faptul că înscrisul a fost declarat fals, pentru a atrage incidența cazului de revizuire prevăzut de art.394 lit.c Cod procedură penală. Sub aspectul laturii civile se constată că cele două note de recepție depuse de revizuient nu se referă la facturile reținute de instanțe pentru plata cărora s-au emis și pus în circulație cecurile false, nefiind deci incidente dispozițiile art.394 lit.a Cod procedură penală. În raport de cele expuse se constată că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins, în baza art.385 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de condamnatul R.N. împotriva deciziei nr.276 din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel Pitești, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 750.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2003.