ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1923/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1160 din 7

noiembrie 2001, Judecătoria Pașcani a condamnat pe inculpați după cum urmează:

- A.P. la pedeapsa de 3 ani

închisoare pentru infracțiunea de falsificare de monede sau alte valori,

prevăzută de art. 292 alin. (2) C. pen.

- C.I. la o pedeapsă rezultantă de 3

ani închisoare pentru infracțiunile de înșelăciune și falsificare de monede sau

de alte valori, prevăzute de art. 215 alin. (2) și art. 282 alin. (2), ambele

cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, a dispus revocarea suspendării

condiționare a pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

831/1999 a Judecătoriei Pașcani și executarea acesteia alături de pedeapsa

aplicată în prezenta cauză, în total, inculpatul urmând să execute 4 ani

închisoare, și

- B.G. la pedeapsa de 3 ani

închisoare pentru infracțiunea de falsificare de monede și de alte valori,

prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., a cărei executare a suspendat-o

condiționat pe durata termenului de încercare de 5 ani.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în esență, că, cei trei inculpați au deținut, în

vederea valorificării, mai multe bancnote, inducând în eroare pe partea

vătămată C.C. căreia i-a produs o pagubă de 1.700.000.

Hotărârea a fost atacată cu apel de

inculpați.

Prin decizia penală nr. 969 din 13

iunie 2002, Tribunalul Iași a respins ca nefondate, apelurile declarate.

Recursul declarat de inculpatul C.I.

a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 568

din 6 august 2002.

În temeiul dispozițiile art. 409 și

art. 410 alin. (1) partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen., procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs

în anulare, împotriva hotărârilor pronunțate, considerând că acestea sunt

contrare legii, întrucât instanțele în mod greșit nu au aplicat inculpaților

A.P. și C.I. pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi și nu au

determinat cuantumul pentru inculpatul B.G. și totodată au omis să dispună

măsura de siguranță a confiscării speciale.

Recursul în anulare declarat este

fondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile legale,

Curtea Supremă de Justiție, constată următoarele.

complimentare inculpaților A.P. și C.I. și nedeterminarea cuantumului acesteia

pentru inculpatul B.G.

Potrivit dispozițiilor art. 65 C.

pen., pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată,

dacă pedeapsa principală stabilită este închisoare de cel puțin 2 ani și

instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările

cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Aplicarea pedepsei interzicerii unor

drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.

Condiția arătată în alin. (1) cu

privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul

în care aplicarea pedepsei prevăzută de acel aliniat este obligatorie.

Prin urmare, față de dispozițiile

sus menționate, rezultă că, atunci când legea prevede pedeapsa complimentară,

aplicarea acesteia este obligatorie, cu condiția ca pedeapsa stabilită să fie

de cel puțin 2 ani închisoare.

Cum, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 282 alin. (2) C. pen., legiuitorul a prevăzut și pedeapsa complimentară

a interzicerii unor drepturi, iar pentru comiterea acesteia inculpații A.P.,

C.I. și B.G. au fost condamnați la câte 3 ani închisoare, aplicarea

dispozițiilor art. 65 C. pen., era obligatorie.

Este adevărat însă, că instanța de

fond, Judecătoria Pașcani a menționat în aliniatul cu dispoziții în ceea ce îl

privește pe inculpatul B.G. că „aplică dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C.

pen., dar fără să indice perioada cuprinsă între 1 și 10 ani, conform art. 53

pct. 2 lit. a) C. pen., pe durata căreia să-i fie interzise inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

dispune măsura de siguranță a confiscării speciale.

Potrivit dispozițiilor art. 118 lit.

e) C. pen., sunt supuse confiscării speciale lucrurile deținute în contra

dispozițiilor legale.

Așa fiind, în speța de față, în

cursul cercetărilor penale, asupra inculpaților au fost descoperite 7 bancnote

a 100 dolari S.U.A., false, care au fost ridicate de organele de poliție.

Cum deținerea acestor bancnote este

contrară dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. pen., instanța trebuia să aplice

în cauză măsura de siguranță a confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit.

e) C. pen.

În consecință, neaplicând

inculpaților pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi și nedispunând

măsura de siguranță a confiscării speciale, instanța de fond a pronunțat o

hotărâre contrară legii. În ceea ce privește instanța de apel și cea de recurs,

acestea fiind investite numai cu soluționarea căilor de atac exercitate de

inculpați și în consecință limitate la dispozițiile art. 372 și respectiv art.

385

8

C. proc. pen., instanțele de control judiciar nu aveau cum să

îndrepte aceste nelegalități.

În concluzie, secția penală a Curții

Supreme de Justiție, constată că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 410

alin. (1) partea I pct. 7

1

teza I C. proc. pen., situație în care,

în baza art. 414

1

alin. (1) coroborat cu art. 385

15

pct.

2 C. proc. pen., va admite recursul în anulare declarat, va casa hotărârile

atacate numai cu privire la omisiunea de a aplica inculpaților pedepsele

complimentare și de a dispune confiscarea specială a bancnotelor falsificate,

și în fond, rejudecând cauza, să aplice inculpaților pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de câte 2 ani.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată intimaților

inculpați se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva sentinței penale nr. 1160 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei

Pașcani, deciziei penale nr. 696 din 13 iunie 2002 a Tribunalului Iași și

deciziei penale nr. 568 din 6 august 2002 a Curții de Apel Iași, privind pe

inculpații A.P., C.I. și B.G.

Casează hotărârile atacate, numai cu

privire la omisiunea de a aplica inculpaților A.P., C.I. și B.G., pedepsele

complimentare și a dispune confiscarea specială a bancnotelor falsificate.

În baza art. 65 C. pen., interzice

inculpaților A.P., C.I. și B.G., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o perioadă de câte 2 ani.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.,

dispune confiscarea celor 7 bancnote falsificate.

Onorariul avocatului pentru apărarea

din oficiu asigurată intimaților inculpați, în sumă de câte 300.000 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 aprilie 2003.