ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1018/2004

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 294 din 9

septembrie 2003, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpații:

- S.C.C. la o pedeapsă de 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit.

c) C. pen., precum și la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

computat detenția preventivă de la 20 mai 2003 la zi.

- C.P. și P.O. la pedeapsa de 4 ani

și respectiv 9 ani închisoare tot pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Inculpații au fost obligați în

solidar la plata despăgubirilor civile și distinct la plata cheltuielilor

judiciare.

S-a reținut că la propunerea

inculpatului P.O., care mai comisese fapte penale, ceilalți doi inculpați au

hotărât să sustragă prin violență, lănțișoarele de aur de la gâtul unor

persoane întâlnite întâmplător pe stradă. Astfel în dimineața zilei de 20 mai

2003 cei trei s-au deplasat pe raza municipiului Râmnicu – Vâlcea cu

autoturismul condus de S.C.C., până în apropierea Pieței Ostroveni. Ajunși în

piață, inculpatul P.O. și fratele său C.P. au coborât, deplasându-se în vederea

identificării unor potențiale victime, în timp ce inculpatul S.C.C. a rămas în

mașină.

Observând că partea vătămată T.R.,

care purta la gât un lănțișor cu medalion din aur, avea mâinile ocupate cu două

sacoșe, astfel că nu se putea apăra, inculpatul P.O., a acționat singur,

lovind-o cu palma în piept și smulgându-i bijuteria de la gât. Imediat a reușit

să dispară prin fugă, deși partea vătămată a alertat cetățenii din jur prin

strigăte de ajutor.

Ulterior inculpatul împreună cu

ceilalți doi prieteni au amanetat bijuteria în schimbul sumei de 900.000 lei,

pe care au cheltuit-o împreună. În cursul cercetărilor penale bijuteria a fost

ridicată de la casa de amanet și restituită părții vătămate.

În aceeași zi, inculpații au ajuns

pe raza municipiului Târgu-Jiu, deplasându-se apoi pe jos pe strada 9 Mai, de

asemenea, manieră încât să ocupe toată lățimea trotuarului și să poată

potențialele victime. Întâlnind-o pe partea vătămată G.P., care purta la gât un

lănțișor cu medalion din aur, inculpații au înconjurat-o, împiedicând-o să-și

continue drumul, au îmbrâncit-o de la unul la altul, iar C.P. a trântit-o,

smulgându-i bijuteriile de la gât.

Prin intervenția cetățenilor

alertați de victimă, inculpații care au fugit de la locul faptei, au fost

reținuți, mai puțin P.O. care a dispărut, fiind dat în urmărire generală.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza plângerilor părților vătămate,

proceselor-verbale de cercetare la fața locului, a celor de identificare din

grup, contractului de amanet, planșelor fotografice, raportului de constatare

medico-legală cu privire la leziunile suferite de partea vătămată G.P.,

dovezilor privind restituirea bunurilor.

Apelurile declarate de inculpații

S.C.C. și C.P. împotriva sentinței penale nr. 294/2003, au fost respinse ca

nefondate de Curtea de Apel Craiova, care prin decizia penală nr. 520/2003 a

reținut că instanța de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate,

atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpaților și a individualizat

corespunzător pedepsele aplicate.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat

recurs inculpatul S.C.C., solicitând schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tâlhărie în cea de furt calificat, întrucât el nu a comis nici

o violență asupra victimei, precum și recunoașterea unor circumstanțe atenuante

cu efect de reducere a pedepsei.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârile pronunțate, în

raport de probele dosarului, Curtea constată că faptelor comise de inculpați li

s-au dat o corectă încadrare juridică, iar pedepsele au fost judicios

individualizate, având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Este lipsită de relevanță

împrejurarea că inculpații au participat în mod diferit la realizarea laturii

obiective a infracțiunii de tâlhărie comisă în dauna părții vătămate G.P.,

atâta timp cât au acționat în baza unei înțelegeri anterioare și au desfășurat

în mod concordant activitățile materiale prin care s-a realizat deposedarea

victimei.

Recurentul S.C.C. a cooperat în mod

nemijlocit la exercitarea violențelor împotriva victimei, împingând-o pe

aceasta către ceilalți inculpați, după ce toți au înconjurat-o. Chiar dacă nu a

luat parte la acțiunea de smulgere a lanțului de la gâtul victimei, în raport

de înțelegerea intervenită anterior între el și ceilalți inculpați și la

săvârșirea violenței, inculpatul este coautor la infracțiunea complexă de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (3) lit. a) C. pen.

Așa fiind, în cauză nu poate opera

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de furt

calificat.

În ceea ce privește al doilea motiv

de recurs, se poate observa că instanțele au analizat atât modalitatea

inculpatului recurent, de a participa la săvârșirea faptelor, lipsa

antecedentelor penale, recunoașterea în cursul urmăririi penale, dar și

pericolul social ridicat al faptelor comise, împrejurare care nu poate

determina recunoașterea unor circumstanțe atenuante.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge, conform art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa detenția preventivă de

la 20 mai 2003 la 20 februarie 2004.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.C.C. împotriva deciziei penale nr. 520 din 13

noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 mai 2003 la 20 februarie

2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 februarie 2004.