ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6162/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 13 octombrie 2000 la Judecătoria Fălticeni, județul Suceava și precizată la termenul din 15 ianuarie 2001, dosar nr. 3053/2000, reclamantul A.G. a solicitat în contradictoriu cu Primăria Comunei Slatina, județul Suceava, rectificarea actului de naștere nr. 10 din 12 ianuarie 1914 al mamei sale, M.Z., în sensul că, la rubrica „prenumele mamei” nou-născutului să se scrie R. și nu A., cum este menționat în prezent. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pe numele corect al bunicii sale era R., însă, pe actul de naștere al mamei sale, acesta a fost trecută greșit, ca fiind A. La data de 9 noiembrie 2000, O.E.L.

a formulat cerere de intervenție în nume propriu, solicitând respingerea cererii de rectificare a actului de stare civilă, formulată de reclamant. Se susține în cererea de intervenție faptul că M.R. a avut un fiu, M.N., decedat fără moștenitori în linie directă, iar reclamantul urmărește, prin rectificarea actelor de stare civilă, să-și poată dovedi calitatea de moștenitor al acestui defunct, încălcând dreptul de moștenire al tatălui intervenientei, B.T. Se mai precizează și faptul că M.R., mama lui M.N. și M.A., bunica reclamantului și mama Z.M.– căsătorită AL. – sunt două persoane diferite. Prin sentința civilă nr. 1588 din 30 septembrie 2002, Judecătoria Fălticeni a admis acțiunea principală și a dispus rectificarea actului de naștere nr. 10 din 12 ianuarie 1914 al numitei M. în sensul că la rubrica „prenumele mamei” se va înscrie R., în loc de A.; a respins cererea de intervenție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prenumele corect al bunicii reclamantului era R. și nu A., lucru ce rezultă din cercetările efectuate de Poliția Slatina. Prin decizia civilă nr. 119 din 14 februarie 2003, Tribunalul Suceava a admis recursul intervenientei și a modificat sentința civilă nr. 1588 din 30 septembrie 2002 în sensul respingerii ca nefondată, a cererii formulată de A.G. Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut că actele de stare civilă ale celor două persoane, A.A. (bunica reclamantului) și A.R. (mama lui N.M.) se deosebesc în sensul că acestea sunt persoane diferite. În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc.

civ., în vigoare la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile, și art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 52 din 25 iunie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 119 din 14 februarie 2003 a Tribunalului Suceava, pentru vădită netemeinicie, deoarece: - din cercetările efectuate de organele de poliție din comuna Slatina, județul Suceava, rezultă că în perioada 1876-1878 în registrele de naștere ale comunei Baia, nu a fost înregistrată nașterea vreunui copil cu numele A.A.; că în registrele respective figurează ca născută o singură persoană cu numele A.R., la data de 31 august 1875; - din declarațiile martorilor audiați de instanța de fond, rezultă că bunica reclamantului s-a numit R. și a avut 6 copii, printre care Z., mama reclamantului și defunctul M.N., la care se referă intervenienta.

Recursul în anulare este nefondat. Din certificatul de naștere nr. 759062 din 6 august 1952, dosar 3053/2000 al Judecătoriei Fălticeni atașat la dosarul cauzei, rezultă că M.Z., născută la 12 ianuarie 1914 este fiica lui M.I. de 42 ani și M.A. de 37 ani, deci A. s-a născut în anul 1877. Intimatul A.G .s-a născut la 10 aprilie 1940, fiind fiul lui A.G., de 30 ani și A.Z. de 26 ani, dosar 3053/2000 al Judecătoriei Fălticeni. Din certificatul de căsătorie nr. 673919 din 14 februarie 1937, din dosarul mai sus enunțat, rezultă că A.G. s-a căsătorit cu M.Z. cu precizarea că M.Z. s-a născut la data de 11 ianuarie 1914, în timp ce M.Z. a lui I. și A. este născută la data de 12 ianuarie 1914. Prin urmare, bunica maternă a lui A.G.

nu este fiica lui A.R., aceasta cu atât mai mult cu cât A.R. s-a căsătorit în 1901, dosarul mai sus enunțat, cu M.E., în timp ce M.Z. este fiica lui I. Înscrisurile enunțate mai sus nu sunt de natură să confirme cele susținute în recursul în anulare în sensul că M.A. este una și aceeași persoană cu A.R. Declarațiile martorilor despre care se face vorbire în cuprinsul recursului în anulare, sunt în contradicție în raport cu actele de stare civilă prezentate în instanță de părți, cum de altfel, sunt contradictorii și cercetările făcute de organele de poliție vis-a-vis de celelalte probe existente la dosarul cauzei. Pentru toate aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul în anulare nu este fondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 119 din 14 februarie 2003 a Tribunalului Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.