ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3395/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 119 din 11

septembrie 2003 a Tribunalului Olt, inculpatul D.L., a fost condamnat la 2 ani

și 6 luni închisoare, în baza art. 257 alin. (1) C. pen.

S-a aplicat și pedeapsa accesorie,

constând în interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

prevăzută în art. 71 C. pen.

În baza art. 6

1

alin. (4)

din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul să restituie denunțătorului B.M.

suma de 6.500.000 lei.

Inculpatul a fost obligat la plata a

3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 300.000 lei,

reprezintă onorariu pentru apărarea făcută din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță, pe baza probelor administrate, a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul anului 2001, denunțătorul

B.M., a cumpărat din străinătate o platformă auto, care, în conformitate cu

prevederile legale, trebuia să fie înmatriculată în România.

În vara anului 2001, inculpatul D.L.,

pe care denunțătorul îl cunoștea din vedere, s-a oferit ca, în schimbul sumei

de 6.500.000 lei, să-I înmatriculeze această platformă auto, fără achitarea

taxelor vamale, susținând că are cunoștință la R.A.R. și la Poliția Rutieră

Olt.

În aceste condiții, denunțătorul a

înmânat inculpatului atât suma de bani solicitată, cât și cartea de identitate

din Germania, a respectivei platforme auto.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de către inculpatul D.L., a fost respins, ca nefondat, de către Curtea

de Apel Craiova, prin decizia nr. 563 din 4 decembrie 2003.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.L., criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

Recurentul a solicitat prin recursul

său, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență,

prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen., în infracțiunea de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 C. pen. și achitarea, pentru această din urmă

infracțiune, existând autoritate de lucru judecat.

În subsidiar, inculpatul, a

solicitat reindividualizarea pedepsei și suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Recursul este fondat, dar pentru un

alt considerent, invocat de procuror, hotărârea pronunțată fiind nulă absolut,

datorită greșitei constituiri și compuneri a completului de judecată.

Astfel, așa cum rezultă din

practicarea sentinței penale nr. 119 din 11 septembrie 2003, completul de

judecată, la prima instanță, a fost constituit și compus din doi judecători,

deși inculpatul nu face parte din categoria de funcționari publici, vizată de

Legea nr. 78/2000.

În felul acesta, prima instanță a

pronunțat o hotărâre nulă absolut, ce ar fi trebuit desființată, cu ocazia

judecării apelului.

Cum, însă, instanța de apel nu a

observat nulitatea, respingând, ca nefondat, apelul.

Curtea va trebui să constate că

recursul de față este fondat și să-l admită, ca atare, casând decizia atacată,

precum și sentința și să trimită cauza spre rejudecare.

Văzând și reglementarea plății

onorariului pentru apărarea din oficiu,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.L., împotriva deciziei penale nr. 563 din 4 decembrie 2003 a

Curții de Apel Craiova.

Casează hotărârea atacată și

sentința penală nr. 119 din 11 septembrie 2003 a Tribunalului Olt.

Trimite cauza spre rejudecare la

Tribunalul Olt.

Onorariul pentru apărarea din

oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi 18

iunie 2004.