ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3395/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 119 din 11 septembrie 2003 a Tribunalului Olt, inculpatul D.L., a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. S-a aplicat și pedeapsa accesorie, constând în interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută în art. 71 C. pen. În baza art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul să restituie denunțătorului B.M. suma de 6.500.000 lei. Inculpatul a fost obligat la plata a 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 300.000 lei, reprezintă onorariu pentru apărarea făcută din oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, pe baza probelor administrate, a reținut următoarea situație de fapt: În cursul anului 2001, denunțătorul B.M., a cumpărat din străinătate o platformă auto, care, în conformitate cu prevederile legale, trebuia să fie înmatriculată în România.

În vara anului 2001, inculpatul D.L., pe care denunțătorul îl cunoștea din vedere, s-a oferit ca, în schimbul sumei de 6.500.000 lei, să-I înmatriculeze această platformă auto, fără achitarea taxelor vamale, susținând că are cunoștință la R.A.R. și la Poliția Rutieră Olt. În aceste condiții, denunțătorul a înmânat inculpatului atât suma de bani solicitată, cât și cartea de identitate din Germania, a respectivei platforme auto. Apelul declarat împotriva acestei sentințe de către inculpatul D.L., a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 563 din 4 decembrie 2003. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Recurentul a solicitat prin recursul său, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 257 C. pen., în infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. și achitarea, pentru această din urmă infracțiune, existând autoritate de lucru judecat. În subsidiar, inculpatul, a solicitat reindividualizarea pedepsei și suspendarea condiționată a executării pedepsei. Recursul este fondat, dar pentru un alt considerent, invocat de procuror, hotărârea pronunțată fiind nulă absolut, datorită greșitei constituiri și compuneri a completului de judecată. Astfel, așa cum rezultă din practicarea sentinței penale nr. 119 din 11 septembrie 2003, completul de judecată, la prima instanță, a fost constituit și compus din doi judecători, deși inculpatul nu face parte din categoria de funcționari publici, vizată de Legea nr. 78/2000.

În felul acesta, prima instanță a pronunțat o hotărâre nulă absolut, ce ar fi trebuit desființată, cu ocazia judecării apelului. Cum, însă, instanța de apel nu a observat nulitatea, respingând, ca nefondat, apelul. Curtea va trebui să constate că recursul de față este fondat și să-l admită, ca atare, casând decizia atacată, precum și sentința și să trimită cauza spre rejudecare. Văzând și reglementarea plății onorariului pentru apărarea din oficiu,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.L., împotriva deciziei penale nr. 563 din 4 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Casează hotărârea atacată și sentința penală nr. 119 din 11 septembrie 2003 a Tribunalului Olt. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Olt. Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2004.