ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.04.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1961/2004

HOTĂRÂRE
13.04.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1961/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 256 din 19

februarie 2002, Judecătoria sectorului 1 București a condamnat pe inculpații:

-

și

V.R.

la:

- câte 3.000.000 lei amendă penală,

pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C.

pen.

Prin aceeași sentință, inculpații au

fost obligați să restituie părții vătămate R.M. autoturismul sau contravaloarea

acestuia, respectiv suma de 9.000 mărci germane.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în esență, că în luna decembrie 2000, partea vătămată

R.M. a încredințat inculpaților V.E.R. și V.R. un autoturism, în scopul de a

aduce din Germania un altul, care să poată fi înmatriculat în țară.

Întrucât inculpații nu au dat curs

înțelegerii stabilite cu partea vătămată, la cererea acesteia au refuzat,

nejustificat să-i restituie autoturismul.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul și V.R., care a fost respins, ca tardiv, de către

Tribunalul București, secția I penală, prin decizia penală nr. 1727/ R din 21

octombrie 2002.

Împotriva acestor hotărâri, în

temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1), partea I pct. 5

1

teza I C.

proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curtea de

Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, criticându-le ca fiind

contrare legii.

În motivarea recursului în anulare

se arată că din actele de la dosar rezultă că inculpatul V.R., persoană cu

dublă cetățenie cu ocazia declarațiilor date la organul de urmărire penală,

când și-a indicat atât reședința din România cât și domiciliul din Germania a

precizat că este administrator la SC M.D.R.T. SRL cu sediul în București. Cu

toate acestea și fără nici o justificare, ambii inculpați au fost citați la o altă

adresă, adresă la care nu locuiește nici unul dintre ei, situație rezultată din

procesul-verbal întocmit de organele de poliție.

În același sens, se susține că nici

procedura de citare cu inculpatul V.R. nu a fost legal îndeplinită, întrucât în

mod greșit în citație s-a trecut la nr. imobilului în care locuiește nr. 4, în

loc de 3.

Întrucât citarea celor doi inculpați

s-a făcut cu încălcarea normelor de procedură, în sensul că nu au fost

încunoștințați despre judecată la adresele indicate, se solicită a se constata

că hotărârea pronunțată de prima instanță este lovită de nulitate absolută,

deoarece pe de o parte aceștia au fost lipsiți de posibilitatea de a lua

cunoștință de plângerea părții vătămate iar, pe de altă parte, nu au avut

posibilitatea legală de a-și face apărările necesare.

Întrucât, procedându-se în acest

fel, inculpaților li s-a produs o încălcare ce nu poate fi remediată, decât

prin rejudecarea cauzei, s-a solicitat casarea hotărârilor atacate, și

trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță, cu respectarea normelor

de procedură încălcate.

S-a mai solicitat prin recursul în

anulare, ca odată cu rejudecarea cauzei, să se verifice dacă plângerea adresată

de partea vătămată instanței de judecată a fost ori nu introdusă în termenul

prevăzut de lege, întrucât din actele de la dosar ar rezulta că este tardiv.

Recursul în anulare este fondat,

pentru considerentele ce se vor arăta:

Din actele de la dosar rezultă cu

certitudine faptul că judecata la instanța de fond a avut loc, fără ca

procedura de citare cu inculpații să fie legal îndeplinită și că această

greșeală nu a putut fi remediată de instanța de control judiciar.

Cu toate acestea, având în vedere că

la termenul fixat pentru judecata recursului în anulare, partea vătămată R.M.,

prezentă în instanță, a solicitat a se lua act de faptul că înțelege să-și

retragă plângerea îndreptată împotriva inculpaților, având în vedere și

dispozițiile legale ce-i conferă acest drept, urmează a se lua act de această

cerere și a se dispune în consecință.

Potrivit art. 213 alin. (2) C. pen.,

acțiunea penală pentru această infracțiune (abuzul de încredere) se pune în

mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar conform art. 131 alin.

(2) din același cod, retragerea plângerii înlătură răspunderea penală.

Având în vedere că în cauză, sunt

îndeplinite cele două cerințe și anume, că este vorba de o faptă, a cărei

judecată se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate cât și faptul că

partea vătămată are posibilitatea legală să-și retragă această plângere, lucru

făcut în mod expres cu ocazia judecării prezentului recurs în anulare, urmează

a se lua act de această cerere și în consecință a se admite recursul în

anulare, a casa hotărârile atacate și a se înceta procesul penal, pornit

împotriva inculpaților V.E.R. și V.R., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., ca urmare a retragerii plângerii de

către partea vătămată R.M.

Întrucât partea vătămată R.M. se

află în culpă procesuală, urmează ca aceasta să fie obligată, în temeiul art. 192

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către

stat, astfel cum se va stabili prin dispozitivul prezentei decizii.

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, împotriva sentinței penale nr. 256 din 19 februarie 2002 a

Judecătoriei sectorului 1 București și deciziei penale nr. 1727/ R din 21

octombrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, privind pe inculpații

V.E.R. și V.R.

Casează hotărârile atacate și în

baza art. 11 alin. (2) lit. b), raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., cu

referire la art. 131 alin. (2) C. pen., încetează procesul penal pornit

împotriva inculpaților V.E.R. și V.R., pentru infracțiunea prevăzută de art. 213

Obligă pe partea vătămată R.M. să

plătească statului suma de 100.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 aprilie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-18
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2912/2003
S-a mai reținut că inculpatul a primit ca preț de la partea vătămată V.T. 3.000 mărci germane, iar ulterior, a mai cerut și primit încă 736 mărci germane, pretextând că banii îi sunt necesari pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de în
ÎCCJ 2006-02-02
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 688/2006
a încuviințat plata sumei de 10 050 000 lei către inculpatul C.F.C.; - din totalul menționat inculpatul C.F.C. a dat inculpatului P.G. suma de un milion de lei destinată a fi folosită la repararea autoturismului acestuia din urmă; - conform
ÎCCJ 2006-02-02
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 688/2006
a încuviințat plata sumei de 10 050 000 lei către inculpatul C.F.C.; - din totalul menționat inculpatul C.F.C. a dat inculpatului P.G. suma de un milion de lei destinată a fi folosită la repararea autoturismului acestuia din urmă; - conform
ÎCCJ 2004-02-17
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 922/2004
țele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac. Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că împotriva sentinței penal
ÎCCJ 2004-01-13
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 159/2004
pații au primit de la N.T. 30.862 dolari S.U.A., de la M.C. 13.024 dolari S.U.A. și 1726 mărci germane, iar de la D.M. 3300 dolari S.U.A., sume de bani care au fost trimise cu știrea părților vătămate la Cluj, A.B. și de la care acestea au
Sursă